12,897 matches
-
o scurtă oprire la formația KIF Vejen, Burgaard a semnat pentru Team Tvis Holstebro, în vara lui 2011. Burgaard a jucat în toate naționalele daneze de tineret, fiind prezentă în fazele finale ale Campionatului European pentru junioare (U17) din 2009, Campionatului Mondial pentru cadete (U18) din 2010 și Campionatului Mondial pentru Tineret (U19) din 2011. În toate cele trei finale a fost selectată în All-Star Team. Ea a debutat în echipa de senioare la Campionatul Mondial din 2011, fiind convocată să
Louise Burgaard () [Corola-website/Science/328118_a_329447]
-
a semnat pentru Team Tvis Holstebro, în vara lui 2011. Burgaard a jucat în toate naționalele daneze de tineret, fiind prezentă în fazele finale ale Campionatului European pentru junioare (U17) din 2009, Campionatului Mondial pentru cadete (U18) din 2010 și Campionatului Mondial pentru Tineret (U19) din 2011. În toate cele trei finale a fost selectată în All-Star Team. Ea a debutat în echipa de senioare la Campionatul Mondial din 2011, fiind convocată să o înlocuiască pe Camilla Dalby, accidentată chiar înainte de
Louise Burgaard () [Corola-website/Science/328118_a_329447]
-
European pentru junioare (U17) din 2009, Campionatului Mondial pentru cadete (U18) din 2010 și Campionatului Mondial pentru Tineret (U19) din 2011. În toate cele trei finale a fost selectată în All-Star Team. Ea a debutat în echipa de senioare la Campionatul Mondial din 2011, fiind convocată să o înlocuiască pe Camilla Dalby, accidentată chiar înainte de începerea competiției. A fost cât pe ce ca Burgaard să nu poată participa, acuzând și ea o accidentare din presezon, dar noi analize medicale au dovedit
Louise Burgaard () [Corola-website/Science/328118_a_329447]
-
joc, ceea ce i-a permis să evolueze alături de reprezentativa Danemarcei, alături de care a obținut locul 4. a fost de asemenea componentă a echipei daneze la Olimpiada de vară din 2012, precum și a naționalei Danemarcei care a obținut locul 5 la Campionatul European din 2011.
Louise Burgaard () [Corola-website/Science/328118_a_329447]
-
a fost a 11-a ediție continentală a turneului organizat de Federația Europeană de Handbal pentru echipele naționale feminine. A fost a doua oară în istoria competiției când un campionat european a avut ca gazdă două țări, desfășurându-se în Ungaria și Croația, între 7 și 21 decembrie 2014. Inițial, au fost două aplicante pentru găzduirea campionatului, Slovenia și Turcia, niciuna dintre ele neavând experiența organizării competiției continentale. Totuși, ambele
Campionatul European de Handbal Feminin din 2014 () [Corola-website/Science/328121_a_329450]
-
echipele naționale feminine. A fost a doua oară în istoria competiției când un campionat european a avut ca gazdă două țări, desfășurându-se în Ungaria și Croația, între 7 și 21 decembrie 2014. Inițial, au fost două aplicante pentru găzduirea campionatului, Slovenia și Turcia, niciuna dintre ele neavând experiența organizării competiției continentale. Totuși, ambele candidate și-au retras ulterior ofertele, de aceea țara gazdă nu a putut fi aleasă, așa cum fusese plănuit, la al 10-lea Congres Ordinar al EHF, desfășurat
Campionatul European de Handbal Feminin din 2014 () [Corola-website/Science/328121_a_329450]
-
desfășurat între 24 și 25 septembrie 2010. De aceea, Federația Europeană de Handbal a relansat procesul de selectare a unei gazde. Ca urmare, șase federații (din Croația, Ungaria, Islanda, Slovacia, Suedia și Turcia) și-au anunțat interesul de a organiza campionatul. Până la expirarea termenului final de 28 ianuarie 2011, EHF a primit trei candidaturi oficiale din partea a patru federații naționale: După o analiză riguroasă, mai întâi Slovacia a fost exclusă din cursă, deoarece nu îndeplinea criteriul strict pentru găzduirea unui Campionat
Campionatul European de Handbal Feminin din 2014 () [Corola-website/Science/328121_a_329450]
-
campionatul. Până la expirarea termenului final de 28 ianuarie 2011, EHF a primit trei candidaturi oficiale din partea a patru federații naționale: După o analiză riguroasă, mai întâi Slovacia a fost exclusă din cursă, deoarece nu îndeplinea criteriul strict pentru găzduirea unui Campionat European, acela de a avea minim patru săli în care să se poată desfășura meciurile. Comitetul Executiv al EHF a decis între cele două aspirante rămase, la întrunirea sa din 9 aprilie 2011, acordând dreptul de a găzdui a 11
Campionatul European de Handbal Feminin din 2014 () [Corola-website/Science/328121_a_329450]
-
a avea minim patru săli în care să se poată desfășura meciurile. Comitetul Executiv al EHF a decis între cele două aspirante rămase, la întrunirea sa din 9 aprilie 2011, acordând dreptul de a găzdui a 11-a ediție a Campionatului European de Handbal Feminin Ungariei și Croației. Pe data de 6 februarie 2013, EHF a anunțat că singurele echipe calificate direct sunt cele ale Ungariei și Croației, ca țări organizatoare ale evenimentului, în timp ce Muntenegru, câștigătoarea ediției precedente, va trebuie să
Campionatul European de Handbal Feminin din 2014 () [Corola-website/Science/328121_a_329450]
-
Această pagină descrie procesul de calificare pentru Campionatul European de Handbal Feminin din 2012. Tragerea la sorți pentru rundele de calificare s-a ținut pe 27 aprilie 2011, la sediul EHF din Viena. Echipa gazdă, Olanda, a fost calificată direct. Restul de 30 de echipe au fost împărțite
Campionatul European de Handbal Feminin din 2012 - Calificările () [Corola-website/Science/328146_a_329475]
-
reprezintă Italia în competițiile internaționale de handbal oficiale sau amicale rezervate echipelor naționale. Selecționata feminină italiană de senioare este denumită "Nazionale A" (Naționala A). Echipa a participat la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2001, unde s-a calificat în calitate de țară organizatoare, clasându-se în final pe locul al 16-lea. De atunci, Italia nu s-a mai calificat la niciun Campionat Mondial. De asemenea, Italia nu a participat
Echipa națională de handbal feminin a Italiei () [Corola-website/Science/328175_a_329504]
-
A" (Naționala A). Echipa a participat la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2001, unde s-a calificat în calitate de țară organizatoare, clasându-se în final pe locul al 16-lea. De atunci, Italia nu s-a mai calificat la niciun Campionat Mondial. De asemenea, Italia nu a participat la niciun turneu final al Campionatelor Europene și nu s-a calificat niciodată la Jocurile Olimpice. Marco Trespidi este antrenorul principal al echipei Italiei. El l-a înlocuit pe maghiarul Tamás Neukum, antrenor începând
Echipa națională de handbal feminin a Italiei () [Corola-website/Science/328175_a_329504]
-
2001, unde s-a calificat în calitate de țară organizatoare, clasându-se în final pe locul al 16-lea. De atunci, Italia nu s-a mai calificat la niciun Campionat Mondial. De asemenea, Italia nu a participat la niciun turneu final al Campionatelor Europene și nu s-a calificat niciodată la Jocurile Olimpice. Marco Trespidi este antrenorul principal al echipei Italiei. El l-a înlocuit pe maghiarul Tamás Neukum, antrenor începând din 2008. Ultima componență cunoscută este selecționata convocată pentru calificările la Campionatul European
Echipa națională de handbal feminin a Italiei () [Corola-website/Science/328175_a_329504]
-
al Campionatelor Europene și nu s-a calificat niciodată la Jocurile Olimpice. Marco Trespidi este antrenorul principal al echipei Italiei. El l-a înlocuit pe maghiarul Tamás Neukum, antrenor începând din 2008. Ultima componență cunoscută este selecționata convocată pentru calificările la Campionatul European de Handbal Feminin din 2014:
Echipa națională de handbal feminin a Italiei () [Corola-website/Science/328175_a_329504]
-
reprezintă Islanda în competițiile internaționale de handbal oficiale sau amicale rezervate echipelor naționale. Echipa s-a calificat la Campionatul European de Handbal Feminin din 2010, unde a terminat pe locul al 15-lea. A fost prima dată când naționala de handbal feminin a Islandei a participat într-o competiție internațională. Următorul turneu la care Islanda s-a calificat a
Echipa națională de handbal feminin a Islandei () [Corola-website/Science/328178_a_329507]
-
de Handbal Feminin din 2010, unde a terminat pe locul al 15-lea. A fost prima dată când naționala de handbal feminin a Islandei a participat într-o competiție internațională. Următorul turneu la care Islanda s-a calificat a fost Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2011, desfășurat în Brazilia. Echipa Islandei a participat apoi la calificările pentru Campionatul European din 2012, care trebuia să aibă loc în Olanda. După ce Federația Olandeză de Handbal a anunțat că nu mai poate găzdui
Echipa națională de handbal feminin a Islandei () [Corola-website/Science/328178_a_329507]
-
naționala de handbal feminin a Islandei a participat într-o competiție internațională. Următorul turneu la care Islanda s-a calificat a fost Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2011, desfășurat în Brazilia. Echipa Islandei a participat apoi la calificările pentru Campionatul European din 2012, care trebuia să aibă loc în Olanda. După ce Federația Olandeză de Handbal a anunțat că nu mai poate găzdui competiția, echipa națională de handbal feminin a Olandei a fost descalificată de EHF, iar Islanda s-a calificat
Echipa națională de handbal feminin a Islandei () [Corola-website/Science/328178_a_329507]
-
Olandei a fost descalificată de EHF, iar Islanda s-a calificat primind locul rămas vacant, deoarece avea cele mai multe puncte acumulate dintre toate echipele clasate pe locul al treilea în cele șapte grupe. Lista cuprinde echipa Islandei care a participat la Campionatul European din 2012, iar statisticile sunt valabile la data de 4 decembrie 2012: Antrenor principal: Águst Țór Jóhannsson
Echipa națională de handbal feminin a Islandei () [Corola-website/Science/328178_a_329507]
-
(n. 20 martie 1953) este o fostă handbalistă română, care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
României pe postul de portar. a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
în Iugoslavia și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
distincția „Meritul Sportiv Clasa I”. Tot în 1976, Elisabetei Ionescu i s-a conferit titlul de "„Maestru al Sportului”" pentru locul 4 obținut la Olimpiadă, iar în 1998, titlul de "„Maestru Emerit al Sportului”" pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.
Elisabeta Ionescu () [Corola-website/Science/328197_a_329526]
-
echipa națională a României pe postul de portar. a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor Ovidiu Țoc. a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]
-
a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz
Viorica Ionică () [Corola-website/Science/328203_a_329532]