11,545 matches
-
un scenariu intitulat „Cinci fete cucuiete sau Marea e de vină”, după o idee a lui Bogdan Căuș. Dialogurile au fost scrise de dramaturgul Alexandru Mirodan. Realizarea filmului a fost amânată o lungă perioadă. Scenariul a reintrat în atenția conducătorilor cinematografiei românești după mai bine de 15 ani, dar Bogdan Căuș și Alexandru Mirodan au renunțat să mai colaboreze la rescrierea scenariului. Varianta finală a scenariului a fost realizată de Alexandru Struțeanu și Beno Meirovici. Regizorul Geo Saizescu era autorul doar
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
public, fiind vizionat de 3.524.128 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Actrița Violeta Andrei a primit în 1978 Premiul pentru interpretare feminină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolului său din acest film, "ex aequo" cu Valeria Seciu pentru rolul său din "Înainte de tăcere". Criticul Călin Căliman afirma în
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
experiența și talentul lui Geo Saizescu are o plăcută cursivitate, umor, pe alocuri, și un fin contrapunct ironic și, mai ales la început, nerv și inventivitate, gaguri inspirate. Și mai există o calitate: un mai rar întâlnit (până acum în cinematografia românească) bun gust”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un director și o ingineră de la uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Popa. Câteva apariții cu totul episodice fixează personaje de insectar: Draga Olteanu într-o florăreasă plină de savoare, Amza Pellea mușcând dintr-un sandviș, realizatorul însuși strâmbându-se comic în obiectiv ș.a.m.d.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" se înscrie printre filmele care prezintă „un univers fictiv, o Românie paralelă”. Câteva cadre din "Eu, tu, și... Ovidiu" (sărutul dintre Alexandru și Ioana, semnarea procesului-verbal de inspecție
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Maria Mirabela"), fiind vizionat de 450.159 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că ideea filmului este „conviețuirea pașnică a basmelor cu electronica, a bunicuțelor cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
realizeze ecranizarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu, care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat, propunându-i să adapteze mai bine romanul "Patul lui Procust" al aceluiași scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea unei adaptări a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
să adapteze mai bine romanul "Patul lui Procust" al aceluiași scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea unei adaptări a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
fundamental deosebite și, în anumite privințe, chiar opuse. În procesul de filmare, prin distribuție, încadraturi, ambianțe, ca și prin montajul cu totul diferit, urmele similarităților se vor dizolva”". Filmul a intrat în faza de producție la 12 februarie 1979; autoritățile cinematografiei românești au aprobat pe parcurs lungirea filmului și mărirea devizului de producție de la 3,5 milioane la 5 milioane lei. Inițial regizorul a ales-o pe actrița poloneză Grażyna Szapołowska pentru rolul principal feminin, dar ulterior el a optat pentru
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
a fost vizionat de 3.115.806 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 2 februarie 2001, fiind vizionat de încă 12.004 spectatori. Designera Doina Levința a primit în 1980 Premiul pentru costume al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Ultima noapte de dragoste". Criticii care au
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
farmecul retro sau pe dinamismul frescei războiului. Primă apariție internațională a viitoarei vedete polono-americane Pacula, frumusețe pusă în valoare de costumele Doinei Levința (Pr. ACIN).”" Unii critici au lăudat calitatea imaginii acestui film. Într-o analiză a ultimului deceniu al cinematografiei românești din Almanahul Cinema (1990), directorul de imagine Nicu Stan scria despre acest film următoarele impresii: "„Girardi «scrie», într-o atmosferă filtrată prin perdelele exploziilor și ale ploilor reci, ce îți pătrund în suflet dureros, Ultima noapte de dragoste..., a
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
adevărului" a fost vizionat de 92.871 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Filmul a fost criticat pentru că ar face apologia lui Antonescu, pe care îl descrie ca pe o figură de martir, fără a menționa complicitatea sa la Holocaust. Acest punct de vedere reiese din scena dublă a execuției lui Antonescu, mai
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
oraș în care locuitorii se împărțeau în prinți și cerșetori. Între aceste două lumi nu existau decât câini vagabonzi. Ei formau clasa de mijloc.”". "" a fost produs de Domino Film, Mact Productions și MediaPro Pictures, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și Canal+. Acest film a fost susținut de Eurimages. Pe genericul de final producătorii mulțumesc următoarelor companii și instituții pentru sprijinul acordat la realizarea filmului: Romanel International, Complex Herăstrău, Liceul Miguel de Cervantes, Supreme Gourmet, Editura Humanitas, Club Bassam's
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
la public, fiind vizionat de 113.302 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Tudor Caranfil nu a notat acest film (deoarece era tatăl regizorului) și a făcut următorul comentariu: "„În Bucureștiul secolului XXI, a ieși în oraș, sâmbăta, la brațul unei femei frumoase, a devenit o investiție financiară riscantă. Un modest profesor
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
două serii (de 87 și 110 minute) și a fost difuzată în premieră în România la 3 aprilie 1989, la cinematograful „Patria”. Această versiune era una prescurtată, fiind eliminate mai multe secvențe, rolul Olgăi Tudorache fiind astfel mult redus. Conducerea cinematografiei românești nu a schimbat nimic din film, deși regizorul a susținut ulterior că a introdus și "„mesaje prin care vorbea despre tarele regimului comunist”". Unele secvențe referitoare la regimul polițienesc instaurat în anii 1400-1500 în Franța puteau fi comparate cu
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
vagabond" a fost vizionat de 993.698 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Creatoarea de costume Gabriela Nicolaescu a fost distinsă în anul 1989 cu Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru costumele realizate la filmul "François Villon" , iar machiorul Mircea Vodă a primit Premiul pentru machiaj pentru activitatea sa
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
(n. 15 septembrie 1934, Brașov - d. 20 octombrie 1987) a fost un operator și director de imagine de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Cu mîinile curate" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Nemuritorii" (1974), "Osînda" (1976), "Accident" (1977), "Războiul Independenței (Eroi au fost, eroi sunt încă" (1977), "Pentru patrie" (1978
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]
-
compusă de Dumitru Capoianu. Versurile cântecului de pahar sunt scrise de Jak Fulga, iar muzica de compozitorul Henri Mălineanu. Versurile cântecelor stihiilor sunt scrise de Mihai Maximilian, iar muzica de compozitorul Nicolae Kirculescu. Orchestrația este realizată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Paul Popescu. Coregrafia este realizată de maestrul de balet Nicolae Sever, dansurile fiind executate de balerinii Ion Alexe și Andreea Constantinescu. La realizarea filmului a fost folosit Victor Dona pe post de maestru de lupte. Masca plastică a
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
Filmul "" a fost vizionat de 4.228.784 spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film de la momentul lansării filmului au apreciat fantezia creației și umorul lui Gopo. Într-un articol din 1965 publicat în „România literară”, Eugen Atanasiu remarca umorul de esență folclorică care leagă basmul lui Creangă de filmul lui Gopo
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
soartă”" (1982). Filmul i-a adus premiul pentru „Cel mai bun debut” și „Cel mai bun rol masculin” la Festivalul de Film din Chișinău (1983). Ulterior, în perioada 1985-1988, își continuă studiile la cursul lui Anatolie Romașin de la Universitatea de Cinematografie „S. A. Gherasimov” din Moscova (VGIK). Datorită talentului și frumuseții sale masculine, Gheorghe Grâu a devenit una din vedetele cinematografiei sovietice din anii ’80. După destrămarea Uniunii Sovietice, a avut puține ocazii să joace în film. Un timp a lucrat la
Gheorghe Grâu () [Corola-website/Science/330685_a_332014]
-
Festivalul de Film din Chișinău (1983). Ulterior, în perioada 1985-1988, își continuă studiile la cursul lui Anatolie Romașin de la Universitatea de Cinematografie „S. A. Gherasimov” din Moscova (VGIK). Datorită talentului și frumuseții sale masculine, Gheorghe Grâu a devenit una din vedetele cinematografiei sovietice din anii ’80. După destrămarea Uniunii Sovietice, a avut puține ocazii să joace în film. Un timp a lucrat la Teatrul Poetic „Alexe Mateevici” și la teatrul de stat „Eugene Ionesco” din Chișinău, ca apoi să dispară din fața publicului
Gheorghe Grâu () [Corola-website/Science/330685_a_332014]
-
Filmul peplum ("pepla" la plural) sau film cu săbii și sandale (din engleză: "sword-and-sandal") este un gen de filme istorice sau epice biblice care a dominat cinematografia italiană în perioada 1958 - 1965. Din 1965 a fost înlocuit cu un alt (sub)-gen de filme și anume western spaghetti. Filmele pepla au încercat să imite epopeele istorice cu buget mare de la Hollywood din aceea perioadă, cum ar fi
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
Chedli Klibi, reușind să demareze în decembrie 1966 prima ediție a festivalului de film din Cartagina. Cu ocazia primei ediții a festivalului, ministrul a evidențiat așteptările și scopul unui astfel de program: Deși festivalul avea ca scop promovarea și motivarea cinematografiei din spațiul arabo-african, palmaresul primei ediții indică faptul că dintre cele nouă filme premiate, doar unul era de origine africană: "„La noire de...”" de Ousmane Sembène (Senegal), și unul de origine arabă: "Le faucon" de Khaled Essedick (Kuweit). Restul premiilor
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]
-
festivalului a fost modificat, devenind obligatoriu ca directorii de film să fie de origine africană sau arabă. De-a lungul celor 24 de ediții, scopul festivalului, acela de cooperare culturală și artistică între nordul și sudul Africii, precum și promovarea unei cinematografii naționale în fiecare țară arabă și africană a dus la descoperirea unor talente recunoscute pe plan internațional, printre care Youssef Chahine (Egipt), Taoufik Salah (Siria), Sarah Maldoror (Republica Democrată Congo), Mohamed Abid Hondo (Mauritania), Souleymane Cissé (Mali), Moufida Tlatli (Tunisia
Zilele de film ale Cartaginei () [Corola-website/Science/330894_a_332223]
-
un minut cu Ellen DeGeneres, alături de 250 de dansatori, făcând playback după câtecul „The Walker” al formației de muzică rock Fitz & the Tantrums. În timpul ceremoniei, actorul Channing Tatum a prezentat un grup numit „Echipa Oscar”, format din șase studenți de cinematografie din întreaga lume, a căror rol a fost să înmâneze statuetele Oscar prezentatorilor în timpul galei. Fosta Miss USA Rachel Smith a găzduit pe site-ul oficial al ceremoniei „Inside the Oscars”, un video blog din culise. La data anunțării nominalizărilor
Oscar 2014 () [Corola-website/Science/330081_a_331410]
-
știrea conform căreia prezentatorul TV al "Poveștirilor de noapte" de la AcasăTV, Mircea Solcanu îl va interpreta pe Sota, ucenicul lui Heraclio, și un împătimit al stilului. Pe 27 septembrie, a fost rândul uneia dintre cele mai importante personalității din lumea cinematografiei și televiziunii, Irina Margareta Nistor, să o dubleze pe bunica înțelegătoare, dar deopotrivă cârcotașă a lui Justin, criticul de film mărturisind că deși a tradus filmele din perioada antecomunistă, mereu și-a dorit să facă un dublaj profesionist. O surpriză
Justin și Cavalerii () [Corola-website/Science/330157_a_331486]