11,327 matches
-
de pictură a d-lui Ștefan Popescu" din Adevărul, I. Teodorescu relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului durează din 19 noiembrie până pe 20 decembrie, iar pictorul expune 85 de lucrări. Criticul face un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți gânditoare înclinate spre meditație și acte caritabile. Pune în relație aceste patru picturi cu "simbolica idilă" Muzica: Un tânăr cântă din fluier, pe când o femee stă plecată pe genunchi ascultându-l. Cel dintâiu e
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba, devine semnificativă, lectura plaisiristă, hedonistă, de un erotism tranșant, corespunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este cel dramatic, al morții insolitate a păstorului, ci episodul pasional al seducției în spiritul Voiajului în insula Cytherei al lui Watteau. Citat cu un fragment din articolul său din Revue des deux mondes din iunie 1884 (p.564), criticul francez Henry Houssaye face o caracterizare superlativă tabloului expus la Salonul din 1884 de la Paris, dar și la Expoziția din 1889, unde acesta ar fi avut un consistent succes de presă. După ce subliniază la rândul său sursa folclorică, Houssaye insistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflecție asupra morții ca fapt inerent al condiției umane. Virgil Vătășianu trece pe scurt în revistă sursele de la care s-a alimentat imaginația lui Smigelschi pentru a configura un tablou simbolist, descoperind prototipul la Hans Holbein cel Tânăr. Din păcate, criticul vede filiația tematic, fără a înregistra și schimbările de viziune caracteristice pentru o schimbare de sensibilitate: Böcklin, Von Stück, Max Klinger. "Prototipuri sunt reprezentările trupului lui Iisus întins pe catafalc, așa cum îl concepuse mai întâi Hans Holbein cel tânăr, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate acestea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a specula în vreun fel observația directă. Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, o analiză excelentă o oferă Ioan Stanomir în cartea Eminescu: tradiția ca profeție politică 258. Cât despre edificarea mitului eminescian în ultimele decenii ale secolului XIX, un studiu interesant ne oferă Iulian Costache cu Eminescu. Negocierea unei imagini, chiar dacă criticul se referă cu precădere la imaginea "literară" forjată de critici și publiciști și nu la cea "vizuală" desprinsă din artele plastice. Ultima etapă a existenței acestuia poartă amprenta tragică a periplului dantesc prin bolgiile saturate de suferință ale existenței. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară, febricitată, grandioasă, sumbră, proiectând cosmogonii și stingeri universale. Ele corespund, până la un punct, celor două tipuri de romantism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consideră "expresionistă", în termeni care răspund însă sensibilității simbolisto- decadente. Paciurea concepe un Eminescu ieșit din zona puterilor infernale, a "plutonicului" (Ion Negoițescu), un geniu damnat, bântuit de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Adam Mitckiewicz, Sándor Petőfi, Lord Byron, Victor Hugo etc, Eminescu nu a luat parte și nici n-a fost măcar martor la marile frământări revoluționare din jurul anului 1848, moment care ar fi pus poate în valoare pasiunea sa, pe care criticul o sugerează, conferindu-i o tentă socialistă. "O imagine în același timp energică, michelangeliană, dar și profund interiorizată, din care privitorul poate deduce tocmai ipostaza de luptător a lui Eminescu, forța lui de gânditor, care iubea și ura, chemând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum revoluționar al acestui portret este pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din publicistică, cât și cele care trec pragul poeziei, mai ales în ciclul Scrisorilor. Criticul interpretează sculptura lui Paciurea sub semnul unui vitalism constructiv, desolidarizându-l pe poet de pesimismul de esență schopenhaueriană atribuit personalității sale. Neputând să-i decidă expresiei acesteia o semnificație optimistă, Petru Comarnescu deduce aici un activism sublimat, o angajare socială
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem" (Popescu-Gogan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la Salon și se vădesc numai în titluri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în titluri: Lumina celui fără de lumină, Taina necunoscutului, Adolescența, Dor, Grija de mâine, Torța etc. și nu ne înfățișează decât ambițiuni juvenile în luptă cu insuficiențele de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare" (1920), criticul de artă relua teza după care simbolismul de factură rodiniană rămâne fixat prin sugestia ideii în titlul lucrărilor, fără a se materializa corespunzător: "Rezultatul acestor sforțări e relevarea unor idei lipsite de artă, a unor idei rămase închise numai în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Într-un alt articol, precum "Elementul de agrement în artă", singurii sculptori pentru care Șirato are considerație sunt Dimitrie Paciurea, Frederic Storck, Corneliu Medrea, Ion Jalea și Oscar Han, pe care îi disociază de moda simbolistă pe care pictorul și criticul de artă o ironizează și care se identifică cu titlurile literaturizate ale lucrărilor simboliste, precum Ad astra, De profundis, Melancolie, Reverie 309. Șirato se declară dezamăgit de expozanții de la Cercul Militar, termenul de comparație fiind Rodin, căruia îi asociază elogios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dincolo de tendința ei către literaturizare, deja remarcată mai sus de Francisc Șirato, și anume, capacitatea ei împrumutată picturii de a crea atmosferă printr-un procedeu "impresionist", al impreciziei modelajului, al unei dizolvări a formei și liniei care delimitau clar volumele. Criticul îi remarcă dintre lucrări nudul intitulat La baie și Sărutul de influență rodiniană, în ziar fiind reprodus un Cap de studiu, o țărancă cu maramă, sculptorul imprimând figurii o expresie de o profunzime tragică 315. În 1911, Boambă absolvea Școala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în chirurgie la Iași, refugiat la Paris și devenit sculptor după moartea tragică a soției pe masa de operație. Sculptura lui Swiacinsky relevă trăsături simboliste și elemente mitologice pe care artistul le împrumută marilor poeme epice ale patrimoniului cultural universal. Criticul caută similitudinile cu folclorul românesc, pe care figurile simbolice le întrețin în polisemantismul funciar al confruntării dintre bine și rău, dintre "Ideal" și "Real": "E întregul poem indic Ramayana, cu eterna luptă între binele și răul între Ideal și Real
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Real": "E întregul poem indic Ramayana, cu eterna luptă între binele și răul între Ideal și Real, cu o întreagă legiune de monștri cu figuri apocaliptice și femei fermecătoare prin grația lor un vis feeric realizat în piatră"323. Și criticul urmează pe aceeași linie a asocierilor revelatoare: "Nouă ne face impresia că Făt Frumos al nostru e Ram trecut printr-o serie de transformări iar iubita lui Sita e a noastră Ileana Cosânzeana!"324. Constantin Prodan îi grupează pe sculptori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar asceza formală îl raliază școlii clasice. Se vede aceasta lămurit în Bustul d-nei D. Aci, prin simplicitatea mijloacelor tehnice, exprimă cumpănit raportul între diferitele planuri care, dimpreună cu moliciunea modelajului, accentuiază esențialul frumos, cuprins într-un obraz femenin"333. Criticul îl expediază ireverențios pe Spaethe într-o frază: "D-l Spaethe trimite două lucrări cu semnificația cărților de vizită trimise la domiciliu"334. Opinia lui Arghezi despre secesionism și Spaethe este la fel de tranșantă ca și expedierea lui Spaethe de către Șirato
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucru se poate spune despre sculpturile din prima perioadă a creației sale, cea de dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx și Zeul războiului, expresii ale unei evidente sensibilități simboliste. Pentru Ion Frunzetti, sculptura aceasta nu urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
război între sexe. Intuiția lui Călinescu este corectă, cât de mult se aplică ea sculpturii lui Paciurea este discutabil, însă ceva în această sculptură atrage atenția, o anumită finețe a modelului, cu accentuarea caracterului morbid. Trăsăturile de caracter adăugate de criticul literar nu sunt însă fondate, ele corespund unei superficiale moralizări a actului artistic. Inițial, așa cum o demonstrează o schiță aflată la colecția de stampe a Muzeului Național de Artă din București, sculptura era plasată într-un cadru mai larg. "Zeul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]