14,928 matches
-
târâtoare veninoasă"15. Dincolo de clasica antinomie târâtoare-zburătoare, ca imagini ale viciilor, respectiv virtuților (ce avea să fie preluată de simbolistica medievală), trebuie să observăm că animalul nu e decât un instrumentar moral, un indiciu care ajută gândirea să ordoneze o doctrină aflată încă la începuturile sale. După Sfântul Augustin, singurul rol pe care cutare animal l-ar avea în natură este cel de a-l avertiza pe om asupra pericolului viciilor. Așa se justifică și faptul că Dumnezeu a creat și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai elaborate, mai sistematizate. De fapt, întreaga cunoaștere medievală privitoare la lumea animală se bazează pe aceste surse: Biblia, Fiziologul, enciclopediile, scrierile și omiliile sfinților părinți. Merită să ne oprim puțin asupra unei lucrări de mare autoritate, cum este De doctrina christiana a Sfântului (sau, după caz, Fericitului) Augustin. În partea a treia a tratatului său, marele teolog menționează, printre altele, și "utilitatea cunoașterii științelor, artelor și instituțiilor" pentru a interpreta corect textul scripturilor. Cunoașterea naturii ocupă, în acest capitol, prim-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de milă, dă dovadă de o maximă demnitate și disponibilitate de a-și accepta cu liniște soarta. Fragmentul trădează o bună cunoaștere a unor dialoguri și scrisori ale lui Seneca, care ilustrau, la rândul lor, o adeziune la mai vechea doctrină stoică privitoare la moarte. Să citim cu atenție discursul Inorogului, rostit într-un moment-cheie, atunci când totul pare pierdut: ,, Nu socoti, o, jiganie, că doară de groznic chipul tău în ceva m-am spăriiat, sau căci acmu în puterea ta mă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atins, în aparență, această liniște sufletească, reușind să se sustragă grijilor care pe ceilalți îi subjugă: de aceea, el este cu adevărat liber sau, cel puțin, așa pretinde. Petru Vaida observă foarte bine că abia acum a asimilat Cantemir esența doctrinei stoice, lipsite de deformarea în cheie creștină: "Este atitudinea plină de demnitate a stoicului, atât de deosebită de umilința creștină, care își pune nădejdea în primul rând în sine însuși, în rațiunea și în voința sa, care, singur în fața "fortunei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să nu-i facă umbră, oprind radzele deasupra urciorului în carile ședea"22. Recunoaștem aici modelul lui Diogene cinicul, așa cum l-a conservat posteritatea, în primul rând din biografia pe care i-o face Diogene Laertios, în Despre viețile și doctrinele filosofilor: Pe când se încălzea la soare în Craneion, Alexandru cel Mare veni și, stând în fața lui, îi spuse: "Cere-mi orice favoare vrei", la care Diogene răspunse: "Nu-mi lua lumina soarelui""23. Merită să ne întrebăm: chiar este Lupul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
constituindu-se într-o "reflecție esențial plebee"24, care se opune celei oficializate, canonizate. Or, personajul lui Cantemir este un elevat printre "barbarii" care se agită pe scena romanului. Un alt aspect pare a-l lega pe Lup de această doctrină care a lăsat o moștenire deformată în timp: faptul că el se află în posesia adevărului, că știe să desfacă toate cojile realității și să țintească esența, fără a pune preț pe discursurile care ambalează frumos o realitate măsluită. "Odată cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și-o asume și Lupul, dacă ar avea curajul de a-și da arama pe față și de a face publice ideile înțelepte pe care le are. Dar cum el este discret, mă tem că Vulpea supralicitează apartenența sa la doctrina cinică, ceea ce ar presupune, mai întâi de toate, o artă a revoltei exercitată în agora, care să șocheze, o frondă fățișă împotriva sistemului. Așa, Lupul se oprește la jumătatea drumului, fiind un cinic corupt, un revoltat în intimitate. De fapt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
corupt, un revoltat în intimitate. De fapt, Lupul este un stoic. Mai precis, cinismul lui este o trăsătură sau o dovadă a stocismului său. Să nu uităm că Diogene era un model al stoicilor, așa cum atestă Diogenes Laertios atunci când sintetizează doctrina acestora: "Mai mult chiar, ei spun că înțeleptul nu-și va forma niciodată simple păreri, adică nu-și va da niciodată asentimentul la un lucru fals, va duce felul de viață al cinicilor, cinismul fiind drumul cel mai scurt spre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevăratul înțelept ține la discreția sa. Știe oricum că nici măcar cuvântul său chibzuit nu are forța de a da peste cap jocurile deja făcute. De aceea, Lupul este prudent. Iar prudența, să nu uităm, se numără printre virtuțile capitale ale doctrinei stoicilor 31. Prin urmare, rezerva Lupului de a se manifesta reprezintă o dovadă a stoicismului său, nicidecum semnul unei lașități. Oricum, e clar că el posedă toate datele pentru a reuși să judece lucrurile în mod corect. Vulpea o știe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
primul care notează legenda conform căreia vulturul își testează puii, aruncându-i din cuib pe cei care nu pot privi către soare. Deocamdată însă sursele antice nu profită de potențialul moralizator al unui asemenea sâmbure epic. Era nevoie de o doctrină însetată de răspândire, cum a fost creștinismul la începuturile sale, pentru a atribui oricărui gest, real ori fictiv (nu are importanță) o valoare etică. Încă din prima variantă a Fiziologului grecesc, această deturnare a simbolului este vizibilă. Pornind de la un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 34. 7 Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964, p. 125. 8 D. Cantemir, Opere complete.Vol. I, Divanul, p. 213. 9 Vezi o descriere a cestora în Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuș, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 238-240. 10 Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, București, 1972, p. 206. 11 Vezi Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, pp. 172-214
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
d'art, Paris, 2004, Michel Pastoureau delimitează tot două tendințe, care, în linii mari, sunt cam aceleași. 3 Fragmentul este cules și comentat în Jan M Ziolkowski, op. cit., pp. 32-33. Traducerea pasajului am redat-o după ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 4 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000, p. 289. 45 Sfântul Augustin, De doctrina christiana..., p. 143. 46 Ibidem, p. 143, 145. 47 A. Zucker, op. cit., pp. 103-104. 48 Jacques Voisenet, op. cit., p. 286. 49 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, p. 82. 50 Ibidem. 51 Jacques Voisenet, op. cit., p. 305. 52 Umberto Eco, De la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hassig, Garland Publishing Inc., New York și Londra, 1999, p. 119. 64 Idem, p. 124. 65 Cf. Pamela Gravestock, op. cit., p. 125. 66 Idem, p. 128. 67 Arnauld Zucker, op. cit., p. 41. 68 Idem., p. 43. 69 Sf. Augustin, în De doctrina christiana, Partea a treia, XXV, ed. cit., p. 241, atrage atenția asupra importanței pe care o are contextul asupra interpretării corecte a simbolului: "Dar, deoarece similitudinea între lucruri apare în multe feluri, să nu socotim că ceea ce un lucru semnifică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al vulpii, căci fiind carnivor atacă bovinele, măgarii și vulpea", în Aristote, Histoire des animaux, tome III, texte établi et traduit par Pierre Louis, Société d'éditions "Les Belles Lettres", Paris, 1969, p. 67. 17 Diogene Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, p. 267. 18 D. Cantemir, op. cit., p. 451. 19 Ibidem. 20 Idem, p. 450. 21 Idem, p. 455. 22 Idem, p. 453. 23 Diogenes Laertios, op. cit., p. 202. 24 Peter Sloterdijk, Critica rațiunii cinice, vol. I, traducere de Tinu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 34. 169 Dan Bădărău, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964, p. 125. 170 D. Cantemir, Opere complete.Vol. I, Divanul, p. 213. 171 Vezi o descriere a cestora în Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuș, studiu introductiv și comentarii de Aram M. Frenkian, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 238-240. 172 Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, București, 1972, p. 206. 173 Vezi Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 172-214
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
d'art, Paris, 2004, Michel Pastoureau delimitează tot două tendințe, care, în linii mari, sunt cam aceleași. 199 Fragmentul este cules și comentat în Jan M Ziolkowski, op. cit., p. 32-33. Traducerea pasajului am redat-o după ediția Sfântul Augustin, De doctrina christiana. Introducere în exegeza biblică, ediție bilingvă, stabilirea textului latin, traducere, notă asupra ediției și indici de Marian Ciucă, introducere, note și bibliografie de Lucia Wald, editura Humanitas, București, 2002, p. 79. 200 Aristotel, De Anima (II, 3, 414b), traducere
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000, p. 289. 241 Sfântul Augustin, De doctrina christiana..., p. 143. 242 Ibidem, p. 143,145. 243 A. Zucker, op. cit., p. 103-104. 244 Jacques Voisenet, op. cit., p. 286. 245 Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, p. 82. 246 Ibidem. 247 Jacques Voisenet, op. cit., p. 305. 248 Umberto Eco, De la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hassig, Garland Publishing Inc., New York and London, 1999, p. 119. 260 Idem, p. 124. 261 Cf. Pamela Gravestock, op. cit., p. 125. 262 Idem, p. 128. 263 Arnauld Zucker, op. cit., p. 41. 264 Idem., p. 43. 265 Sf. Augustin, în De doctrina christiana, Partea a treia, XXV, ed. cit., p. 241, atrage atenția asupra importanței pe care o are contextul asupra interpretării corecte a simbolului: "Dar, deoarece similitudinea între lucruri apare în multe feluri, să nu socotim că ceea ce un lucru semnifică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al vulpii, căci fiind carnivor atacă bovinele, măgarii și vulpea", în Aristote, Histoire des animaux, tome III, texte établi et traduit par Pierre Louis, Société d'éditions "Les Belles Lettres", Paris, 1969, p. 67. 416 Diogene Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, p. 267. 417 D. Cantemir, op. cit., p. 451. 418 Ibidem. 419 Idem, p. 450. 420 Idem, p. 455. 421 Idem, p. 453. 422 Diogenes Laertios, op. cit., p. 202. 423 Peter Sloterdijk, Critica rațiunii cinice, vol. I, traducere de Tinu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al XVIII-lea. În plus, dezvoltarea acestui loc comun în cultura franceză s-a petrecut într-un moment în care retorica nu fusese încă discreditată. Mitologia geniului literaturii/ limbii franceze a fost lansată în secolul al XVI-lea, concepută ca doctrină în cursul secolului al XVII-lea și a funcționat ca un argument strategic pentru impunerea internațională a culturii franceze în secolul al XVIII-lea. Această conjunctură istorică a permis dezvoltarea unei expresii riguros descriptive a "limbii ca literatură". În dezbaterile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1635 și 1690, acestei idei i s-a dat consistența unei veritabile retorici, cu indicații precise asupra resurselor limbii capabile de literatură și asupra modurilor în care ele pot fi angajate în producția operelor. În condițiile în care multe dintre doctrinele genialității sunt aluzive sau imprecise în privința tehnicilor pe care le presupun, această "retorizare" e o ocazie rară de a înțelege felul în care funcționează o strategie de elaborare ca literatură a unor practici spontane ale limbajului 18. 1.3.1
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care pot contribui la apariția scriitorilor (cum e structura corpului social și reprezentările demografice), după cum există realități care pot participa la îmbogățirea corpusului de opere (cum e limba sau cultura vestigiilor). În al doilea rând, realitățile naționale devin "vizibile" în funcție de doctrinele și doxa aflate în circulație. Populația țării poate fi angajată în literatură în funcție de ideologia sacralizării individului sau în funcție de ideologia revoluționară de la 1848, care promovează noțiunea de voință unică a unei populații și posibilitatea de organizare a corpului social sub forma
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
angajată în literatură în funcție de ideologia sacralizării individului sau în funcție de ideologia revoluționară de la 1848, care promovează noțiunea de voință unică a unei populații și posibilitatea de organizare a corpului social sub forma unui "popor". Teritoriul poate fi reprezentat în literatură în funcție de doctrina romantică a caracterului etnic din perspectiva căreia formele de relief sau clima pot influența vorbirea și conduitele oamenilor; sau în funcție de o viziune patrimonială a cartografierii care a inspirat după 1840 expedițiile în căutarea vestigiilor arheologice și a pieselor etnografice. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Autoarea, Ann Jefferson, a organizat din 2011 mai multe colocvii pe această temă și a coordonat în 2015 un număr colectiv al revistei Esprit créateur cu tilul Thinking Genius, Using Genius. E o cercetare care urmărește deplasarea studierii geniului dinspre doctrinele filosofice, spre utilizările practice în cadrul unei societăți și a unei culturi. Nu conținutul, ci funcția ideii, rolul pe care aceasta l-a jucat într-un spațiu determinat: "e mai puțin o istorie a ideii de geniu, decât o istorie a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]