14,040 matches
-
clienților săi. Despre viața lui personală se cunosc foarte puține. În „"Instituțio Oratoria"”, el menționează o soție care a murit tânără, precum și doi copii care au murit înaintea lui. Quintilian s-a retras din predat și profesat în 88, în timpul domniei lui Domițian. Retragerea să este posibil să fi fost grăbita de siguranță financiară de care se bucură și de dorință să de a-si trăi ultimii ani în relaxare. Quintilian a supraviețuit mai multor împărați; domniile lui Vespasian și Titus
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
profesat în 88, în timpul domniei lui Domițian. Retragerea să este posibil să fi fost grăbita de siguranță financiară de care se bucură și de dorință să de a-si trăi ultimii ani în relaxare. Quintilian a supraviețuit mai multor împărați; domniile lui Vespasian și Titus au fost relativ pașnice, dar Domițian avea o personalitate dificilă și în cele mai bune momente ale sale. Cruzimea și paranoia crescândă a lui Domițian este posibil să-l fi determinat pe Quintilian să se distanțeze
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
inclus Biserica "Sf. Nicolae" din cadrul mănăstirii, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Suceava ("Sf. Ioan cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". În anul 1391, în timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391), izvoarele vremii consemnează existența Bisericii "Sf. Nicolae" în Poiana Siretului. Acest lăcaș de cult era construit din lemn de stejar, fiind una dintre cele mai vechi biserici atestate pe teritoriul Moldovei. Locul unde a fost construit
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului. Cronicarul Grigore Ureche menționează în Letopisețul său că Petru Rareș a început construirea Mănăstirii Probota în anul 1528, ridicând-o până la jumătate în prima sa domnie și săvârșind-o în a doua sa domnie (""Pre acéle vremi Pătru vodă au urzit mănăstirea Pobrata și o au zidit-o pănă în jumătate."" , ""Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia laudă au sfârșit mănăstirea Pobrata
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului. Cronicarul Grigore Ureche menționează în Letopisețul său că Petru Rareș a început construirea Mănăstirii Probota în anul 1528, ridicând-o până la jumătate în prima sa domnie și săvârșind-o în a doua sa domnie (""Pre acéle vremi Pătru vodă au urzit mănăstirea Pobrata și o au zidit-o pănă în jumătate."" , ""Iară daca să întoarse Pătru vodă de la Țara Ungurească, într-acéia laudă au sfârșit mănăstirea Pobrata, carea era zidită de dânsul și o au
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
are următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împărătești, a zidit acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 oct(ombrie) 16."" (1530). Se pare că domnitorul
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
se află o fereastră dreptunghiulară identică cu cele din naos și încăperea mormintelor. Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Numele meșterilor nu se cunosc. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Petru Rareș, dar ele s-au păstrat originale doar în pridvor și pronaos. Cu prilejul reparațiilor din 1844, picturile din încăperea mormintelor, naos și altar au fost refăcute grosolan de către meșteri care au respectat totuși planul iconografic inițial. Pe
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
tradiții religioase inclusiv în Iudaism, Islam, Confucianism, Hinduism, și în Creștinism: Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, și Mormonism. Exemple istorice de teocrații sunt Imperiul Bizantin (330-1453 dupa Hristos) și Imperiul Carolingian (800-888 dupa Hristos). Cuvântul "teocrație" vine de la cuvântul grecesc , care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este derivat de la cuvintele grecești ("theos", dintr-o rădăcină Indo-Europeană care apare în concepte religioase), înseamnă „Dumnezeu” și ("kratein"), înseamnă „a domni”. Deci sensul cuvântului grec era „a domni prin dumnezeu / dumnezei” sau prin
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
Legea nr. 218 din 23.04.2002. este condusă de un inspector general, având rang de secretar de stat. Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazul (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Suțu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de "POLIȚIE". In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite
Poliția Română () [Corola-website/Science/309335_a_310664]
-
participanții la insurecție s-au numărat frații Constantin și Alexandru Moruzi, mai mulți membri ai familiei Roznovanu, Teodor Boldur-Lățescu (personaj care s-a ocupat de dirijarea efectivă a mișcării de stradă) și mitropolitul Calinic Miclescu. Scopul mișcării era aducerea la domnie a boierului Nicolae Rosetti-Roznovanu și separarea Moldovei de Țara Românească. După câteva ore de confruntări între 500 de demonstranți (număr foarte mare, pentru acea perioadă) și soldații aduși să potolească revolta, soldate cu morți în ambele tabere, rebeliunea a fost
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
din Focșani fiind desființată în februarie 1862. Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile. Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
la Shangdu și Zhu s-a declarat fondator al dinastiei Ming, după ce a ras de pe fața pământului palaturile Yuanului din Dadu, orasul fiind redenumit Beiping în același an. Zhu Yuanzhang a ales Hongwu sau „Vastul Marțial”, ca numele de eră/domnie. Împăratul Hongwu făcut un efort imediat pentru a reconstrui infrastructura statului. El a construit un zid lung de 48 km în jurul orașului Nanjing, precum și noi palate și edificii guvernamentale. „Istoria Mingului” afirmă că, încă din 1364, Zhu Yuanzhang a început
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
miniștrii și supușii, Împăratul Hongwu stabilit Jinyiwei-ul, o rețea de poliție secretă, formată din propria sa gardă a palatului. Aceasta a fost parțial responsabilă pentru pierderea a 100.000 de vieți în mai multe epurări, în peste trei decenii de domnie ale sale. În Qinghai, musulmanii Salar s-au situat de bunăvoie sub guvernarea Ming, liderii lor de clan au capitulat în jurul anului 1370. Trupele Uyghur, sub generalul Hala Bashi, au suprimat rebeliunea miao din 1370 și s-au stabilit în
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Împărat Jianwen de funcționarii compromițători, Zhu Di a condus personal forțele în revoltă, palatul de la Nanjing a fost ars din temelii, împreună cu Împăratul Jianwen, soția lui, mama, fiul cel mare și curtenii. Zhu Di și-a asumat tronul, având numele domniei Yongle (1402-1424); domnia sa este general vazută, de către cercetători, ca o „a doua fondare” a dinastiei Ming, deoarece el a schimbat multe dintre politicile tatălui său. Împăratul Yongle a retrogradat Nanjingul drept capitală secundară în 1403, anunțând faptul că noua capitală
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
permite avertizare rapidă la unitățile aliate, de avansarea trupelor inamice. Drenajul financiar al Războiului Imjin din Coreea împotriva japonezilor, a fost una dintre cele mai mari probleme - fiscale sau de altă natură - cu care s-a confruntat dinastia Ming, în timpul domniei Wanli (1572-1620). La începutul domniei sale, Împăratul Wanli s-a înconjurat de consilieri capabili și a făcut un efort conștient pentru a se ocupe de treburile de stat. Marele Secretar al lui, Zhang Juzheng (1572-1582), a construit o rețea eficientă de
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
o mită, numai pentru ca cererile lor, sau mesajul, să fie transmis împăratului. Împăratului Hongwu a interzis eunucilor să învățe să citească sau să se implice în politică. Indiferent dacă aceste restricții au fost sau nu efectuate cu succes absolut în timpul domniei lui, eunucii în timpul erei Yongle au reușit să gestioneze uriașe ateliere imperiale, să conducă armate, și au participat la numirea și promovarea funcționarilor. Eunucii au dezvoltat propria lor birocrație, care a fost organizată în paralel, dar nu a fost subordonată
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
și mai rele, o epidemie pe scară largă s-a răspândit în China, de la Zhejiang la Henan, ucigând un număr necunoscut, dar mare, de oameni. Cel mai mortal cutremur din toate timpurile, cutremurul Shaanxi din 1556, a avut loc în timpul domniei Jiajing, omorând aproximativ 830.000 oameni. Un lider tribal Jurchen, numit Nurhaci (d. 1616-1626), începând cu doar un trib restrâns, a câștigat rapid controlul asupra tuturor triburilor manciuriene. În timpul invaziei japoneze din Coreea în 1590, el s-a oferit să
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
pentru aproximativ două mii de ani, dar fiecare dinastie a înființat funcții și birouri speciale, care să reflecte propriile interese particulare. Administrația Ming i-a avut pe Marii Secretari pentru a-l asista pe împărat, cu documente gestionate de către aceștia, sub domnia Yongle, și în cele din urmă numiți în calitate de înalți funcționari ai agențiilor și Mari Preceptori, un rang de top, un serviciu public nefuncțional, sub conducerea Împăratului Hongxi (1424-1425). Marele Secretariat și-a atras membrii săi de la Academia Hanlin și au
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
palat, a existat un birou de serviciu public numit Oficiulul Sigiliului, care a colaborat cu agențiile eunucilor în păstrarea sigiliilor imperiale, salariilor, și a timbrelor. Au fost, de asemenea, oficii de servicii publice pentru a supraveghea treburile prinților imperiali. După domnia Împăratului Hongwu, care din 1373 până în 1384 a ocupat funcțiile oficiale sau birourile, cu funcționari recrutați doar prin recomandări, Erudiții-Funcționari care ocupau mai multe trepte ale birocrației, au fost recrutați prin intermediul unui sistem de examinare riguros, care a fost stabilit
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
anuale, și mari moșii. Titlul utilizat a fost „rege” (王 wang), dar, spre deosebire de prinții din dinastiile Han și Jin, aceste bunuri nu au fost feudale, prinții nu au deservit nicio funcție administrativă, și au participat la conflicte militare doar în timpul domniilor primilor doi împărați. Rebeliunea Prințului de Yan a fost justificată, în parte, de a proteja drepturile prinților, dar, odată ce Împăratul Yongle a fost întronat, el a continuat politica nepotul său de dezarmare a fraților săi și mutarea fiefurilor lor departe
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
ale cărturarului Songului, Zhu Xi, au fost îmbrățișate de către curtea imperială și în mare măsura de către literați chinezi, cu toate că linia directă a școlii lui a fost distrusă de exterminare celor zece grade de rudenie ale lui Fang Xiaoru, din timpul domniei Yongle, în 1402. învățatul Ming cel mai influent asupra generațiilor următoare a fost Wang Yangming (1472-1529), ale cărui învățături au fost atacate în timpul său pentru similitudinile cu budismul Chan (Zen). Pornind de la conceptul lui Zhu Xi de „extindere a cunoașterii
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]