12,731 matches
-
rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse clandestin în țară. În contextul mișcării de renaștere națională, care începe să se resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică în limba națională. Guvernarea rusă este nevoită să accepte înființarea Academiei Lituaniene de Științe. Cu toate acestea, clasele sociale superioare utilizau poloneza, lituaniana fiind utilizată mai pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Club A: The Best of reprezintă o compilație editată de casa de discuri Electrecord în mai 1999. Pe lângă album, scos cu prilejul împlinirii a 30 de ani de Club A, a fost prezentată și premiera filmului „Club A - 30 de ani”, cu imagini din arhiva anilor 1970: Dan Andrei
The Best of Club A () [Corola-website/Science/304596_a_305925]
-
Schelling, după care meditația trebuie să se reformuleze, să se autodepășească și să-și păstreze deci caracterul ei proteic, își găsește în cartea lui Gabriel Marcel o ilustrare remarcabilă. În 1936 la Grasset apare piesa "Le Chemin de crête", Plon editează piesa "Le Dard", iar Editura Stock publică "Le Fanal". Marcel alternează creațiile sale filosofice cu cele dramatice, considerând că ele nu sunt decât părțile aceluiași întreg. Conform viziunii marceliene, dramele reprezintă o încarnare concretă a esenței filosofiei lui, iar, complementar
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
care își termina dialogul "Fedru (Phaidros)" cu o rugăciune adresată marelui Pan, Gabriel Marcel își încheie "Homo viator" cu invocarea geniului tutelar al umanității. Noua ediție este revăzută și întregită în 1963, an în care apare și piesa "L'Horizon", editată de “Les Etudiants de France”. În 1946 îl întâlnește pe Heidegger la Freiburg. Publică "La métaphysique de Royce" la Aubier și "Théâtre comique (Colombyre; La Double expertise; Les Points sur les i; Le Divertissement posthume") la Editura Albin Michel în
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
le Théâtre", la Editura La Table ronde. În 1952 este numit membru al Institutului din Paris. Publică piesa "Mon temps n'est pas le vộtre" în 1953. În 1954 apare, la Plon, "Le Déclin de la Sagesse",iar în 1955 Aubier editează "L'homme problématique". Publică, la Plon, piesa "Croissez et multipliez". În 1956 ține o serie de conferințe în Canada. Îi este decernat Premiul Goethe. 1957 : conferințe în Japonia. În 1958 apare piesa "La Dimension Florestan" la Plon. Publică "Théâtre et
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Immortalité" (volum reeditat în colecția „10x18”, la Plon, 1968). În 1961 susține o serie de conferințe, „William James Lectures” la Universitatea Harvard (S.U.A.). În 1962 Xavier Tilliette, S.J., publică "Gabriel Marcel ou le socratisme chrétien", în colecția „Philosophes Contemporains”, volum editat de Desclée de Bouwer. În 1964 îi este decernat Premiul Păcii. Publică "La Dignité humaine" la Aubier. Apar "Fragments philosophiques" (1909-1914) la Editura Nauwlaerts din Louvain (Belgia) și Paris. Marcel își continuă, la revista "Les Nouvelles Littéraires", activitatea de critic
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista "Curierul Parohiei Romano-Catolice Galați" și a construit monumentul închinat Sfântului Anton de Padova, în partea stângă a intrării în biserică (1934) . În anul 1940, pe când era încă tânăr preot, Ioan Duma a scris în întregime cu mâna sa și
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
este primul LP al formației Phoenix, editat în 1972 la casa de discuri „Electrecord”. Așa cum este prezentat eufemistic pe copertă, discul reprezintă, pe o față, „o selecție” a unor piese dintr-o lucrare mai amplă, pe care formația o prezenta în concerte și, pe cealaltă față, două
Cei ce ne-au dat nume () [Corola-website/Science/304637_a_305966]
-
Populare Române în 1948. După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar "Dimitrie Sturdza" din Craiova. În 1926, elevul a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista "Șoimii", editată de Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu-Mureș, unde era înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La "Șoimii", Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Călărași. Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
liceu, cunoștea mai multe limbi și, printre altele, a înființat prima școală israelită din București, cu o programă avansată pentru acea epocă. Conform dorinței majorității ortodoxe evreiești, limbile de predare erau idiș, română și germană. Ca ziarist, tatăl său a editat săptămânalul bilingv româno-idiș "Timpul", de factură liberală, care a funcționat doar trei luni deoarece nu a fost primit bine de către evreii români, majoritatea cu vederi conservatoare. Popper a studiat la colegiul tatălui său, care a fost închis ulterior (după închiderea
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
pentru revizuirea "Lexiconului colossian", cum îl numeau contemporanii. De la bun început apare o controversă între Petru Maior și Vasile Coloși, pe tema ortografiei ce urma să fie folosită în tipărirea lucrării. Răspunderea era într-adevăr foarte mare: urma să se editeze un dicționar monumental, cu litere latine în locul chirilicelor, împlinindu-se astfel un vechi deziderat al latiniștilor ardeleni. Întreaga strategie desfășurată de Maior, din 1809 și până la moarte, a fost orientată spre impunerea unei ortografii latino-românești care să reprezinte concepțiile filologice
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
Evul Mediu se folosea fumul toxic produs prin arderea arsenicului. Izvoare istorice de la începutul secolului XV menționează fabricarea unor ghiulele în componența cărora intra și oxidul de arsen. Într-un "Manual de artificii" din a doua jumătate a secolului XV, editat la Berlin, sunt descrise grenade de mână cu arsenic și alte proiectile cu emisie de gaze și vapori toxici. Trioxidul de arsen poate fi obținut în urma procesării obișnuite a compușilor de arsen, incluzând oxidarea (arderea) arsenului și mineralelor conținătoare de
Trioxid de arsen () [Corola-website/Science/303501_a_304830]
-
intrat în LAKE, el în schimb a cântat ba în studiouri, cu ERUPTION, cu ELOY, cu Joachim Witt (new-wave german), diverse sessions cu Herman Rarebell de la SCORPIONS, prin cluburi (incl Ginger Baker), cu RATED X (trupa nemțească cu care a editat două albume)-fiind un muzician complet a avut propriul big band și a cântat la turnire de dans internaționale cu Michael Hall. A terminat studiile la academia de jazz W. Hartman. O viață muzicală complexă, onorând comenzi dintre cele mai
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
sînt "Literatură", "Psihologie", "Pedagogie", "Limbi străine" sau "Informatică și Calculatoare". Campanii precum „Votează literatura tînără”, premiul anual pentru debut „Ioan Petru Culianu” sau relansarea editurii "Cartea Românească" au propulsat editura în topul instituțiilor de cultură din România. Tot editura ieșeană editează din 13 noiembrie 2004 săptămînalul "Suplimentul de cultură", care se distribuie gratuit împreună cu "Ziarul de Iași". În cartea sa "Cum se scrie un text științific în domeniul disciplinelor umaniste", Ilie Rad notează în mod eronat că editura Polirom ar încălca
Editura Polirom () [Corola-website/Science/303593_a_304922]
-
Vatra este o revistă lunară de cultură, editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Județean Mureș cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, care apare la Târgu Mureș. În data de 1 ianuarie 1894 a apărut la București revista bilunară „Vatra” condusă de Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ioan Slavici
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
Vatra dialog, una dintre cele mai prestigioase din sumarul revistei. După 1990, colectivului redacțional i se alătură criticii Al. Cistelecan (redactor-șef adjunct, între 1993-2007), Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, prozatorul Alexandru Vlad. În prezent, revista este editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Județean Mureș, cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, redactor-șef fiind Virgil Podoabă. În 1995, la sărbătorirea centenarului, revista abandonează formatul A3 (între 16 și 32 de pagini) în favoarea lui A 4 (96 pagini). Revista a
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
fiind Virgil Podoabă. În 1995, la sărbătorirea centenarului, revista abandonează formatul A3 (între 16 și 32 de pagini) în favoarea lui A 4 (96 pagini). Revista a deținut o particularitate în peisajul presei din România sub comunism. După dispariția colecției științifico-fantastice, editată de revista „Știință și tehnică”, „Vatra” a fost singura revistă de cultură din țară care a întreținut un constant interes pentru literatura științifico-fantastică. Redactor : Dan Culcer. Literatura s.f. a funcționat și prin critica socială indirectă. Printre colaboratorii de acest gen
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
nobililor francezi care se refugiaseră la Mumpelgart. Intenționata uniune care era scopul colocviului nu a fost pusă niciodată pe ordinea de zi; totuși, colocviul a cauzat schimbări serioase în Biserica Reformată. Când s-au publicat actele colocviului, așa cum au fost editat de Jakob Andrea, Samuel Huber, din Burg, lângă Berna, aparținând facțiunii luteranizante a clericilor elvețieni, a fost atât de revoltat de doctrina supralapsariană a predestinării prezentată la Mumpelgart de Beza și Musculus că a crezut de cuviință să îl denunțe
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
vocație - muzica folk, urmată de pasiunea pentru actorie. Continuă activitatea muzicală; se înscrie la cursurile I.A.T.C.. Apariția ei în muzicalul Mitică Popescu de Nicu Alifantis (1984) este revelatoare pentru înzestrarea artistică a protagonistei. În anul 1987 i se editează un LP la Electrecord pe muzica lui Nicu Alifantis și aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu. Și-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul "Maria Mirabela" (1981) și "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989), regizate de Ion Popescu-Gopo, iar mai târziu
Anda Călugăreanu () [Corola-website/Science/303753_a_305082]
-
luptă aromânească”, în 1940, împreună cu profesorul Nicolae Caranica și cu medicul Ionel Zeana). În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecția „Biblioteca Verde”, publicată la Editura „Armatolii”, sub egida căreia apar 26 de lucrări. Editează în Italia și Spania: Editează două volume din Albumul aromânesc: A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric și de doctrină legionară.
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
profesorul Nicolae Caranica și cu medicul Ionel Zeana). În 1950, fondează în exil, cu ajutorul lui Nicolae Bujin, la Roma în Italia, colecția „Biblioteca Verde”, publicată la Editura „Armatolii”, sub egida căreia apar 26 de lucrări. Editează în Italia și Spania: Editează două volume din Albumul aromânesc: A publicat 35 de lucrări cu caracter istoric și de doctrină legionară.
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
a abonamentelor la periodicele din Transilvania și Moldova. Pentru răspândirea cuvântului scris în limba română, dar, totodată, și pentru cunoașterea de cât mai mulți cititori din toate provinciile istorice românești a cărților ce se tipăreau în acel timp, Iosif Cărturarul, editează și primele cataloage de librărie. Cel dintâi a fost tipărit în anul 1833, urmat apoi de acela din 1836, intitulat "Katalog pentru toate cărțile ce se află în librăria D. D. Iosif Romanov și compania, în București la nr.419
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
și Ioan Câmpineanu. Cu acest prilej -după cum o atestă notele lor de călătorie- ei îl vizitează și pe Iosif Romanov. De asemenea corespondența celor doi fruntași transilvăneni evidențiază o strânsă colaborare cu librarul din București. Periodice ca " Organul luminarii", editat de Cipariu la Blaj, "Foaia Duminecii", "Gazeta de Transilvania " și " Foaia pentru minte, inimă și literatură" scoase de George Bariț, la Brașov, erau răspândite la sud de Carpați prin difuzorii Companiei Romanov. Din cercetarea presei romanești de până la 1848, rezultă
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
a lui Gheorghe Asachi, "Dacia literară" a lui Mihail Kogalniceanu, erau difuzate tot de librarul bucureștean. Pe lângă activitatea de librărie Iosif Romanov s-a făcut remarcat și ca editor. Pentru perioada anterioară anului 1848, dintre cărțile pe care le-a editat pot fi amintite " Fabulele" lui Dimitrie Țichindeal, "Pildelele lui Esop " și "Genoveve de Brabant". Acestora li se adaugă cărțile religioase pe care le-a tipărit la Sibiu în tipografia lui George de Klosius pe cheltuiala sa, ca "Alfavita sufletească", "Cazania
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
București. Din anul 2002 este profesor al Facultății de Teatru din cadrul “Universității Spiru Haret” din București. Creația sa muzicală cuprinde un număr de peste cinci sute de melodii de muzică ușoară, majoritatea făcând parte din programele de Radio și Televiziune, fiind editate pe CD-uri, casete sau discuri vinyl. A semnat partituri muzicale pentru filme artistice de lung metraj, filme muzicale, muzicaluri pentru copii și tineret, show-uri de televiziune, muzică pentru copii, spectacole de revistă, operetă, etc. Compozitorul a recunoscut însă
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]