12,434 matches
-
mi-au rămas necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este imposibil să mi se pară întâmplătoare - iau cunoștință de ele cu profundă gratitudine. Să mă văd, acum, cu ea, nu mă încumet. Dar pe fetița aceea de pe Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine (de defectele mele), ci dintr-o spontană, pură afinitate - o voi întâlni, cu siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mostră” de copilărie clujeană nu poate să lipsească. Un pumn de castane trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis. Dacă voi fi acolo, veți fi și voi cu mine acolo. Vă promit! * Nu am vorbit până acum despre Cati, fetița cu doar câțiva ani mai mare decât Jeni, pe care am luat-o cu noi la Corabia, în 1944, când ne-am refugiat, părăsind Galațiul, devenit nesigur pe măsură ce frontul se tot apropia. Nu am vorbit despre ea deoarece îmi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
executăm. Întrevăd ca prin ceață silueta unui coleg ce va deveni peste câțiva ani balerin la opera din Cluj (Sau poate că instructorul e chiar el?). Până să înceapă exercițiul sau dansul, trag cu ochiul la perechea mea întâmplătoare: o fetiță frumoasă, serioasă, parcă puțin posomorâtă. Nu-mi aduc prea bine aminte cum s-au desfășurat mai departe lucrurile: după toate probabilitățile, am ieșit repede din vederile selecționerilor, am fost eliminat, am eșuat (încă o dată). Pe fetița aceea n-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perechea mea întâmplătoare: o fetiță frumoasă, serioasă, parcă puțin posomorâtă. Nu-mi aduc prea bine aminte cum s-au desfășurat mai departe lucrurile: după toate probabilitățile, am ieșit repede din vederile selecționerilor, am fost eliminat, am eșuat (încă o dată). Pe fetița aceea n-am mai văzut-o niciodată și nici de gândit nu prea m-am mai gândit la ea. Și totuși, ce salt de balerină execută ea, dintr-o dată, țâșnind din uitare, ieșind la rampă! * Toată copilăria mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de țară, în niște sate din sudul Ucrainei) se pregătiseră să vină la Bolgrad. Alegerea datei nu se dovedise însă inspirată: 22 iunie... Acum, în sfârșit, după atâta amar de vreme, întâlnirea avea loc. Se despărțiseră ca fete (ori chiar fetițe: sora cea mică, tanti Olga, avea pe atunci doar zece ani), se revedeau ca femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult. Ca un foarfece care taie un fir subțire de ață, așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sa, a săvârșit o faptă bună, sau mai corect spus a refuzat să comită o ticăloșie. Localnicii sufereau de foame atât de cumplit, încât, pentru o bucată de pâine, o femeie i-a oferit-o pe propria ei fiică, o fetiță de 13 ani. Spre cinstea lui, domnul A. n-a acceptat „trocul”, dăruindu-le bucata de pâine atât de mult râvnită. * Cea mai bună bere pe care am băut-o în viața mea nu am băut-o nici la Praga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pus la cale o șotie. Abia într-un târziu, apelurile ușor alarmate ale celor mari (ca și dorința de a-și savura succesul, reușita deplină a șotiei - rămăseseră până la urmă nedescoperiți) i-au înduplecat să iasă din ingenioasa ascunzătoare. Ca fetiță, Doina își avea sadismele ei. Odată, gest memorabil, făcut fără nici o ezitare, l-a pocnit pe fratele ei cu ciocanul (din fericire capul a rezistat). Voinică, înaltă, la primară își domina și bătea camarazii, și avea destulă fantezie pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintr-o dată în fața ochilor ca năluca pruncucigașului Boris Godunov. A doua naștere, prin cezariană, tot prematură, tot în urma unor puternice hemoragii, s-a soldat - în august 1975 - cu același rezultat: un alt copil mort, de data aceasta malformat. Era o fetiță, mi s-a propus s-o văd, am refuzat. Mersesem, în această a doua sarcină a Doinei dusă până la capăt, pe mâna unui medic în vârstă, cu o vastă experiență, de la spitalul „Caritas”. Ne asigurase că totul se va termina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceva strâns legat de tatăl lui, mort de trei ani, un mesaj de la el sau o formă a metamorfozelor sale suprapământești. * Nepoții noștri Dudu și Dani au descoperit, nu știu unde, o fotografie a mamei lor, Luminița, de pe vremea când era o fetiță de vreo cinci ani, au înrămat-o și au pus-o pe un perete în hol, lângă comutatoare. Holul apartamentului nostru de „patru camere confort sporit” e în formă de H, un H șchiop însă, căci verticala dreaptă a „literei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care, dusă la fotograf, a stat sub reflectoarele aprinse, orbitor, în atelierul cine știe cărui maestru din provincie... De câte ori sting acea lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înaintea tensionatului decembrie 1990, plin de semne de întrebare ce mă preocupă intens, căci, nici eu nu știu cum, m-am implicat pătimaș în politică, într-o asemenea dimineață deci observ jos, în „curte”, o scenă simplă care mă emoționează profund: o fetiță de vreo șapte-opt ani duce în cârcă un băiețel, frățiorul ei probabil, care a obosit, pe care nu îl mai țin piciorușele, fragile, neînvățate cu distanțele. Merge pe lângă zid, pe banda îngustă de asfalt, trece chiar pe sub fereastra mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la zecile de ferestre ce dau spre ea: cine are timp să stea așa, degeaba, ca mine, la geam, de dimineață? Agitația îmi dispare ca prin farmec, chestiunile „arzătoare” ale momentului (istoric) se estompează. Gestul firesc, de caritate elementară, al fetiței, pe care nu o vede nimeni (în afară de mine) mi se pare în acea clipă mai important decât orice. Esențial pentru ca lumea să stea mai departe pe temeliile sale morale. Fără să realizeze ceea ce face, instinctiv, fetița aceea anonimă împlinea străvechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de caritate elementară, al fetiței, pe care nu o vede nimeni (în afară de mine) mi se pare în acea clipă mai important decât orice. Esențial pentru ca lumea să stea mai departe pe temeliile sale morale. Fără să realizeze ceea ce face, instinctiv, fetița aceea anonimă împlinea străvechea poruncă de a-l sluji pe cel mai slab decât tine. Am petrecut-o din ochi până ce a dat colțul blocului. * La Paris, în aprilie 1991, într-o noapte, o visez pe mama. Eu, care, după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de rața din povestirea Rața de Varlam Șalamov, acum izbăvită și înălțându-se în zbor drept deasupra capului său, de soldatul-șofer care se înecase transportând muniție cu un camion de mare tonaj peste un lac - nu destul de - înghețat și de fetița moartă, la un an, a Anei Pauker, despre care citise și a cărei soartă îl impresionase în mod deosebit, până la a se ruga pentru ea, ca Lebedev pentru contesa Du Barry, de un trecător bucureștean pe care cu ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
soldatul roman ale cărui oseminte au fost deshumate accidental la Cluj, la doi pași de zidul catedralei, într-o toamnă târzie, în timpul copilăriei tale și despre care ai scris atât de frumos în După-amiaza de sâmbătă. Salve!” * „ - Iar eu sunt fetița aceea, moartă la vârsta de un an, despre care ai aflat citind o biografie postrevoluționară a mamei mele, tovarășa Ana Pauker, și pentru care, impresionat de obscura și scurta mea existență, ai decis să te rogi, după exemplul lui Lebedev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare ? falanster ?), ele nu pot intra, el, Jean, nu mai poate ieși ; vor reuși vreodată să mai fie împreună ? Speranță sfâșietoare, dar speranță ; „Ceux qui s’aiment et qui sont séparés peuvent vivre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a surprinde esența femininului, de a plăsmui femei de neuitat, de care nu doar să te poți îndrăgosti, ci să te și îndrăgostești. Acest dar l-au avut cei mari de tot, în mod copleșitor, fie că era vorba de fetițe, de fete nubile, de femei adulte sau de bătrâne (acesta e miracolul - nu perversitatea - literaturii ; te poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei ne-au adus flacăra vieții, nu ar fi meritat să-i cinstim respectându-le credința. !?! Din nenorocire, într-un an, unchiul a dus pe Măriuca și pe fiica Sabinei, Liliana, la Vatra Dornei pentru tratament balnear. La cantina stabilimentului fetița a consumat un salam pe care l-a înghițit nemestecat, care i-a rămas pe trahee, și a asfixiat-o, încât în câteva ore a decedat. Liliana era copilul la care unchiu ținea mai mult decât la propria-i viață
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copilașul a exclamat: „tata, tata”și a venit spre mine, dar după câțiva pași s-a oprit spunând cu frică, cu durere, „mama, mama”. Am luat copilul în brațe dar n-a vrut să stea. Mi s-a părut că fetița a fost învățată să fugă de mine.!? Am vărsat lacrimi amare. Era numai soacră-mea acasă. Am lăsat scrisoarea și mi-am exprimat dorința să vorbesc cu Marta. Târziu, cu silă și cu milă, mi s-a încuviințat să vin
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
apropiau și se îndepărtau de ușa mea. Singurul ajutor ar fi fost vecinii mei, Pia și Alec Paleologu. Dar aveam dreptul să-i îngrozesc și pe ei, mai ales că Pia aștepta un copil și Ilinca era ea însăși o fetiță cu problemele vieții ei noi - mama ei se recăsătorise, Ilinca nu mai era copilul lăsat singur acasă pe care eu îl consolam vorbindu-i dulce după ușă sau ștergându-i lacrimile și dăruindu-i colecțiile mele cu Pif? Nu puteam
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a discuta filmul despre mine. La sfârșit vorbim despre credință și îngeri. Apoi cum, aflându-se lângă patul nepoatei sale abia născute, muribunde, s-a rugat ca să trăiască, intens, și ridicând ochii a văzut un înger, într-o străfulgerare. Fetița a supraviețuit și i s-a dat numele... Gabriela! Iunie Am început să scriu o nouă carte de nuvele, semănând cu niște romane în miniatură. Folosesc suedeza, dar chiar și franceza, și ca fond muzical limba maternă, pe care se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de cărți în noul apartament. Kerstin (Lundberg) spune că a suferit și ea de același rău, dar după ce a adoptat o fetiță din America de Sud, durerile au dispărut. După ea, sunt nervii. Un alt prieten, poetul Göran Sonnevi, mi-a povestit că suferea mereu de dureri în tot corpul, dar că după nașterea fiicei lor aceste dureri au dispărut. Există un sens profund
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ființei sale creatoare. Uneori, când se spune că ea ar fi Sfânta Birgitta din Vadstena (cu care este rudă și căreia îi seamănă atât de mult), eu mă închipui Karin, fiica ei, născută când Birgitta era și ea aproape o fetiță, Karin, pe care a luat-o la Roma cu ea și a mânat-o pe calea credinței, devenind suportul moral în clipele grele... După piesa care mi-a plăcut și despre care am vorbit mult și pe drum, și la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Elveția. Am citit din poemele ei, traduse în românește de mine. În timp ce în Suedia e răcoare, în America mercurul s-a ridicat la 38 de grade. A bătut un vânt puternic în sudul Suediei, arborii au căzut peste case, o fetiță a murit sub un arbore frânt. Vecina mea Ebba plânge, soțul ei, care e la spital, i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și dacă n-ar fi fost turnat de colegii lui și arestat pe loc, apoi internat într-un lagăr de concentrare la Hamburg, unde moare pe 10 ianuarie 1945. Apoi, fragmente memorabile, pline de farmec și profunzime despre prima îndrăgostire, fetița de cincisprezece ani, Tamara, acel „fluture”, „nymfetta”, a colecționarului de fluturi, și el un băiat, ceva mai mare, autorul însuși în prima fază a metamorfozării sale. Cuplul copiilor îndrăgostiți cutreieră toate locurile orașului, cele mai neobișnuite, de la muzee până la biserici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]