11,380 matches
-
timp. Romanul, care nu arată nimic, s-ar fi descurcat cu ușurință, dar pe scenă a trebuit să fie separate, pentru a pune puțină ordine și a le prezenta unul după altul, începând cu aceștia doi, pe care am fost forțat să-i readuc în această sală fără verosimil." Cum verosimilul acțiunii ar risca să fie pus în pericol de locul unic, Corneille sugerează o soluție de compromis între "unitatea de oraș" barocă și unitatea de loc impusă de clasicism. Dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abdominale. Inhibarea voluntară a defecației determină dispariția senzației de necesitate și a reflexului de defecație, reapariția lui fiind semnalată peste câteva ore când materiile fecale revin în rect (fig. 16). Defecația poate fi inițiată voluntar prin creșterea presiunii intraabdominale, care forțează trecerea conținutului fecal în rect și declanșează reflexul. La adult, obiceiurile și factorii culturali au rol însemnat în determinarea momentului apariției reflexului de defecație. Constipația Eliminarea întârziată a materiilor fecale la intervale de peste 48 de ore reprezintă constipația. Multe persoane
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
din cadrul acestui reflex. Stimularea baroceptorilor are și un slab efect de inhibare a respirației. Corpusculii Pacini mezenterici pot funcționa ca baroreceptori pentru controlul reflex local al debitului sanguin. O modalitate simplă de evidențiere a reflexului baroceptor este un scurt expir forțat cu glota închisă (manevra Valsalva). Rezultatul este o creștere a presiunii arteriale prin simpla adăugare a presiunii toracice crescute, cu restabilire imediată, datorată returului venos scăzut ce determină reducerea volumului sistolic. Scăderea presiunii pulsului activează reflexul baroreceptor. La deschiderea glotei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
până la 0-2 mm Hg în venele mari, unde prezintă variații determinate de fluctuațiile de presiune din atriul drept în cursul ciclului cardiac, precum și variații legate de ciclul respirator, ce poate determina și fenomene de aspirație, presiunea putând coborî în inspirul forțat până la -4 mm Hg. Presiunea venoasă este în general scăzută; de aceea sunt semnificative influențele exercitate de presiuni relativ mici, determinate de exemplu de compresii sau de diferențe și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din măduva cervicală, C3 - C4). In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam frontal și sagital), adică se aplatizează spre cavitatea abdominală și astfel crește diametrul vertical al toracelui, în timp ce conținutul abdominal este împins în jos
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
aer. Acest volum are utilitate în medicina legală (proba docimaziei). Capacitățile pulmonare sunt însumări cu relevanță funcțională ale volumelor respiratorii descrise mai sus, după cum urmează. Capacitatea vitală () reprezintă cantitatea de aer care poate fi expulzată din plămâni printr-un expir forțat care urmează unui inspir maxim și are valori cuprinse între 3500 și 4500 ml Capacitatea inspiratorie () reprezintă cantitatea maximă de aer care poate fi introdusă în plămâni după un expir obișnuit Capacitatea reziduală funcțională () reprezintă volumul de aer care rămâne
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Aesir, este totuși o ființă clar demonică, ai cărei fii sunt chiar Infernul, lupul Fenrirxe "Fenrir" (care l-a mutilat pe Tyrxe "Tyr" și Îl va ucide pe Odin În lupta din timpul Catastrofei Finale) și Șarpele. Armele sale sunt forța și violența; acestea au totuși o natură exclusiv intelectuală: Înșelătoria, provocarea, păgubirea, amăgirea. Acestui personaj tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alegere socială, preferințe individuale, preferințe sociale, decisivități libertariene, preferințe intruzive, preferințe condiționale, preferințe empatice, preferințe autosustenabile, preferințe liberale extreme, preferințe separabile, preferințe rațional-libertariene, preferințe disjunct-monotone. Considerații preliminare. În (1978), Suzumura scria: „[...] pentru a evita această dificultate (paradoxul lui Sen) suntem forțați să slăbim fie regula Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care nu dorim să renunțăm la aplicabilitatea generală a procedurii noastre de alegere colectivă (domeniul universal)” [Suzumura, 1978, p. 329]. În aceeași direcție, în (1983), Sen nota că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să omoare; celălalt este prostul pasiv, prostul care suportă proiectul celuilalt, prostul prostit. „Omul nou“ este rezultatul dresării prin preluarea forțată în proiect; „omul nou“ este prostul prostit. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Din clipa în care hotărăsc în privința a altceva decât în privința mea, eu pot prelua în proiect fie „ceva“, fie pe „cineva“. Căci atât „ceva“, cât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să respecte "Legămîntul de colonizare". Neputînd să devină membri ai breslelor, au fost obligați să-și cîștige existența exercitînd profesii de care era nevoie, dar pe care nici un creștin respectabil n-ar fi acceptat-o. Faptul că evreii au fost forțați să exercite anumite profesii, umilințele degradante, masacrele și expulzările cărora le-au fost victime au contribuit la instituirea unui fel de "Legămînt de colonizare" evreiesc. Dar evreii au preferat degradarea, persecuțiile și chiar moartea decît să renunțe la spiritul lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lumii. O asemenea diversitate inclusivă prezintă lumea lui. Națiunea e o componentă fundamentală a omenirii. Procesul acesta organic reprezintă o evoluție naturală, deoarece națiunile au misiuni și numai națiunile pot îndeplini asemenea "misiuni istorice". Dacă se abat sau sînt forțate să se abată de la ele, ordinea naturală (organică) a lumii va fi tulburată (așa cum echilibrul ecologic al lumii naturale poate fi tulburat prin intervenții forțate industriale sau de altă natură, într-o nișă ecologică). Presiunile pot distruge națiunea, dar niciodată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devin relativ nesemnificative. Deși lucrările lui de început sînt precise, cele de mai tîrziu lasă să se întrevadă limitele umane ale unui Iorga supus atîtor tensiuni. Greșelile lui sînt în cea mai mare parte rezultatul pripelii. Presiunile politice l-au forțat adesea să insiste asupra publicării imediate a unei cărți insuficient de atent revăzute; și de prea multe ori să trimită editorului său o lucrare scrisă în grabă după o singură corectură (sau fără nici o corectură). Iorga considera drept suficiente exactitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
implicați au participat la inaugurarea din primăvara lui 1908197. În vara aceea, Iorga își deschidea Universitatea de Vară. Dar înainte de a discuta despre Universitatea de Vară a lui Iorga, să examinăm deteriorarea tot mai accentuată a situației din Austro-Ungaria. Maghiarizarea forțată din Transilvania (și din alte părți) a atins punctul culminant în acest deceniu și era îndreptată nu numai împotriva românilor, ci și a altor naționalități. Contele Albert Apponyi, ministrul maghiar al învățămîntului, a instituit "legile Apponyi", contrarii politicii prevăzătoare a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
venit acasă la voi", căutînd să-i ajute să se simtă la largul lor la București 46. Dar germanii, cu forța lor modernă, mecanizată, disciplinată și încercată în lupte era cea care conta. Feldmareșalii von Falkenhayn și von Mackensen au forțat Dunărea, îndreptîndu-se direct spre București. Avioanele germane au început să bombardeze orașul. Iorga a protestat împotriva acestor bombardamente crude, violente și fără discriminare care făceau multe victime civile, printre care femei și copii 47. Considera totuși rușinos să se refugieze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Așa cum remarca Iorga, numai polonezii veneau acasă la el "purtînd uniforma Țarului". Își amintea de acești "ofițeri superiori care nu doreau nimic mai mult în interesul națiunii lor decît distrugerea cît mai rapidă și totală a armatei în care erau forțați să slujească"76. Iorga a fost vizitat acasă și de un alt musafir purtînd uniforma rusească. Un soldat basarabean, Buzdugan, care avea să devină o sursă importantă de informații. Buzdugan era un poet autodidact care colabora la un ziar din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
început negocierile pentru o pace separată. Dezertarea rușilor face ca poziția României să fie imposibil de menținut. Cu Bucovina și lanțul Munților Carpați aflate în mîinile Puterilor Centrale și germanii înaintînd în Ucraina, România era încercuită. Politica lui Lenin a forțat în ultimă instanță România să renunțe la luptă. Nu putea oare România să urmeze exemplul Serbiei și să facă un ultim efort disperat de împotrivire? Iorga era întotdeauna înflăcărat cînd era vorba de Serbia și mai ales de Muntenegru! Așa că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reziduurile fumului și înnegrit de particulele de cărbune. Aici, în locuința lui dintr-un colț al unui bloc, expus unui mediu în continuă schimbare și dezordonat, trudește acest biet om modern. Truda lui îl stoarce (de toată vlaga) și îl forțează să-și caute refugiu în plăceri care îi distrug nervii bolnavi. Martirul acesta al unei civilizații absurde e singur. Familia este (doar) o amintire. Atunci cînd nu este copleșit de necazuri, nu găsește nici o alinare în prietenie, în ciuda unor scrisori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
februarie 1938. Poate că ar fi putut să facă ceva, pentru că amîndoi simțeau că regele pusese ceva la cale, dar era prea tîrziu. În atmosfera de anarhie și prăbușire generală, odată cu creșterea puterii Legiunii, regele a simțit că i se forțează mîna. Începînd cu ziua de 7 februarie, el și-a inițiat ministrul de Interne, Călinescu, asupra planurilor sale. Moment în care Călinescu a părăsit rîndurile Partidului Național Țărănesc, împroșcat cu insulte de către Mihalache. Iorga a fost și el inițiat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impozite și taxe decît țăranii din Valahia și Moldova." W. Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia, London, 1820, p. 155. 24 Ștefan Zeletin, strălucitul economist liberal, a apărat cu îndîrjire politica economică a liberalilor de industrializarea forțată din anii '20. Politica aceasta a pus clar povara acestui "proces necesar" pe umerii țărănimii. Zeletin respinge argumentele marxiste. "Întrucît capitalismul se afla în România în stadiu de formare, un proletariat urmărindu-și propriile țeluri revoluționare era un nonsens". Burghezia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prezenței nedorite a Armatei Roșii: era liniștea din curtea Închisorii, impusă cu tancul. Iar dacă țările-satelit din blocul sovietic s-au implicat Într-o cooperare internațională aparent comparabilă cu evoluțiile din Vest, asta a fost numai pentru că Moscova le-a forțat să aibă instituții și schimburi „frățești”. Istoriile celor două jumătăți ale Europei postbelice nu pot fi relatate separat. Moștenirea celui de-al doilea război mondial - și deceniile dinainte, și războiul care le-a precedat - a obligat guvernele și popoarele din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au subjugat sau aservit frecvent populațiile indigene din colonii și nu s-au dat În lături de la tortură, mutilare sau ucidere În masă pentru a-și forța victimele să se supună. Dar la ei acasă, europenii nu mai văzuseră astfel de metode din secolul al XVIII-lea, cel puțin nu la vest de Bug și Prut. Al doilea război mondial a mobilizat pentru prima oară statul european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altor popoare slave. Sub dominația germană, românii și maghiarii s-au mutat dintr-un loc În altul Între 1939 și 1943, În funcție de noile frontiere ale Transilvaniei aflate În dispută. Autoritățile sovietice au organizat la rândul lor o serie de schimburi forțate de populație Între Ucraina și Polonia: un milion de polonezi au fugit sau au fost strămutați În ceea ce era acum vestul Ucrainei, În timp ce jumătate de milion de ucraineni au trecut din Polonia În Uniunea Sovietică, din octombrie 1944 până În iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
covârșitoare a persoanelor strămutate În Italia și În zonele germane și austriece ocupate de aliații vestici. În 1951, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a consacrat protecția la care aveau dreptul străinii refugiați, punându-i În sfârșit la adăpost de Întoarcerea forțată În mâinile persecutorilor. Rămânea o singură Întrebare: ce urma să se Întâmple cu ei? Refugiații știau exact ce voiau. „Sunt dispuși să meargă oriunde pe fața pământului, numai acasă nu”, scria Genêt (Janet Flanner) În The New Yorker, În octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lagăre de prizonieri până la sfârșitul războiului. În Franța și Belgia, ca și În Norvegia, rezistența Împotriva nemților a fost reală, mai ales În ultimii doi ani de ocupație, când tinerii au ales riscul luptei clandestine În maquis („hățișuri”) În locul muncii forțate În Germania impuse de naziști. Dar abia la sfârșitul ocupației numărul partizanilor activi a depășit numărul celor care colaborau cu naziștii, din convingere, pentru bani sau din interes - În Franța, se estimează că numărul celor realmente implicați era aproape același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moștenit un subcontinent unde ruptura radicală cu trecutul se consumase deja. Tot ce nu era complet discreditat era distrus iremediabil. Guvernele exilate din Oslo, Bruxelles sau Haga se puteau Întoarce de la Londra și revendica autoritatea legitimă la care au fost forțați să renunțe În 1940. Dar foștii lideri de la București și Sofia, Varșovia, Budapesta și chiar de la Praga nu aveau nici un viitor: universul lor fusese spulberat de violența transformatoare a naziștilor. O nouă ordine trebuia să Înlocuiască trecutul irecuperabil, iar configurația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]