12,062 matches
-
ei pentru fiul ei , Selim , făcut carieră politică a lui Mustafa dificilă , dar el a condus cu succes Amasya timp de 12 ani . În 1547 , în timp ce sultanului Suleiman era în Campania pentru că Imperiul Persan a intrat în conflict cu Imperiul Otoman (1532-1555) , Sultana s-a întâlnit cu fiii săi Selim , Baiazid , și chiar cu Mustafa, în diferite locuri și a vorbit cu ei despre situația politică . Ea a suferit mult timp după moartea lui Mehmed , dar cursa între cei doi prinți
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
s-a dus însoțit de o ceată de oșteni la cortul sultanului. Când a intrat acolo, a fost așteptat de o ambuscadă a călăilor, iar după o luptă foarte lungă, din păcate, Mustafa s-a stins, sugrumat de un călău otoman.
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
Baiazid (1525 - 25 septembrie 1561) a fost un prinț otoman (în turcă "Șehzade") care a încercat să câștige tronul Imperiului Otoman. Era fiul sultanului Soliman Magnificul. Frații lui, Mustafa, Mehmet și Cihangir au murit înaintea lui, rămânând în viață doar el și un alt frate, Selim „Bețivul” (viitorul sultan Selim
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
Baiazid (1525 - 25 septembrie 1561) a fost un prinț otoman (în turcă "Șehzade") care a încercat să câștige tronul Imperiului Otoman. Era fiul sultanului Soliman Magnificul. Frații lui, Mustafa, Mehmet și Cihangir au murit înaintea lui, rămânând în viață doar el și un alt frate, Selim „Bețivul” (viitorul sultan Selim al II-lea. Tatăl lui Baiazid a fost sultanul Soliman I
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
Sultană Hürrem . El a domnit într-un sangeac din regiunea Anatolia a imperiului că guvernator . Cu toate acestea , în timpul campaniei tatălui său la Nahicevan ( o parte din modernul Azerbaijan ) în 1553 , el a fost desemnat să conducă în lstanbul (capitala otomană din Europa ) pentru a controla Rumelia ( teritoriile europene ale imperiului ), în absența tatălui său . În timpul campaniei ,fratele cel mare al lui Baiazid , Mustafa , a fost executat . Vestea execuției a provocat neliniște în toate părțile imperiului și un impostor , care pretindea
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
Atât Soliman cât și Selim au trimis soli la șahul Persiei cu rugămintea de a-l execută pe Baiazid. Până la urmă, pe 25 septembrie 1561, Baiazid și cei patru fii ai săi au fost executați în Persia de către un calau otoman. Baiazid a fost căsătorit cu sultană Rană, care i-a dăruit patru fii apoi cu sultană Defne,care i-a dăruit un fiu.
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
tatăl său, Zaharia. În Sebastia din zilele noastre, lânga piața publică a localității, se află Moscheea Nabi Yahya, ridicată pe ruinele catedralei cruciate a Sfântului Ioan Botezătorul. Se mai găsesc în Sebastia și morminte romane și numeroase clădiri din perioada otomană . În anul 1922 Sebastia avea o populație de 572 locuitori. În 1931 satul număra 751 locuitori. Populația a ajuns în 1945 la 1020, iar în 2007 la 2614 locuitori, marea majoritate arabi musulmani, precum și un mic număr de arabi creștini
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
(în ; în , "Srpsko-bugarski rât") a fost un conflict armat între Șerbia și Bulgaria (stat aflat nominal încă sub suzeranitate otomană) ce a izbucnit la 14 noiembrie 1885 și a durat până la 28 noiembrie 1885. Pacea finală s-a semnat la 3 martie 1886 la București. Ca urmare a războiului, puterile europene au recunoscut unificarea Bulgariei ce avusese loc la 18
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
Bulgariei (în schimbul unor concesiuni în Balcanii de Vest), Milan I a declarat război Bulgariei la 14 noiembrie 1885. Strategia militară s-a bazat mult pe elementul surpriză, întrucat Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, si isi masase forțele spre frontieră sud-estică. Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care formă parte din frontieră între cele două țări, isi modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
bulgăresc al râului. După refuzul unor cereri ale Bulgariei de a evacua pichetul, Bulgaria a expulzat grănicerii sârbi cu forța. Otomanii nu au intervenit în conflict și înaintarea armatei sârbești a fost oprită după . Grosul armatei Bulgare călătorise de la frontiera otomană din sud-est până la cea sârbească din nord-vest pentru a apăra capitala Sofia. După bătăliile defensive de la Slivnița și Vidin (a cărui apărare fusese organizată de Atanas Uzunov), Bulgaria a trecut în ofensivă, ocupând orașul Pirot. În acest moment, Austro-Ungaria a
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
se retrag. Nu au avut loc modificări teritoriale, dar conferință de pace a dus la recunoașterea internațională a unificării Bulgariei. Relațiile de încredere și prietenie dintre sârbi și bulgari, construite de-a lungul timpului în lupta lor comună împotriva dominației otomane, au fost însă iremediabil deteriorate.
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
(n. 1423, Le Monteil-au-Vicomte, Franța - d. 3 iulie 1503, Rhodos, Grecia) a fost un cardinal al Bisericii Catolice și Mare Maestru al Ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim (Cavalerii Ospitalieri), și un oponent zelos al Imperiului Otoman. Pierre, probabil, s-au alăturat Cavalerii Sf. Ioan în 1444 sau 1445 și apoi a plecat în Rhodos. s-a născut în castelul de Le Monteil (azi: Le Monteil-au-Vicomte, în departamentul francez de Creuse), fiind cel de-al cincilea fiu
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
repararea și modernizarea fortificațiilor din orașul Rhodos, și a celorlalte castele ale Ordinului pe insulele Dodecanese, și Château Saint-Pierre (fosta Halicarnasse, azi Bodrum, Turcia). Sultanul Mahomed al II-lea a început să amenințe Europa. În mai 1480 o flotă mare otomană a apărut înaintea Rhodosului, care transporta o armată invadatoare de circa 100.000 de oameni sub comanda lui Mesih Pasha (de origine grec pe nume Mihail Paleologul, care s-a convertit la islam, după cucerirea Constantinopolului de către turci). Cavalerii au
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
1713 - 26 martie 1780), a fost Duce de Brunswick-Wolfenbüttel din 1735 până la moartea sa. Karl a fost fiul cel mare al lui Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg. Karl a luptat sub Prințul Eugen de Savoia împotriva Imperiului Otoman înainte de a moșteni principatul de Wolfenbüttel de la tatăl său în 1735. La sugestia preotului său, a fondat în 1745 "Collegium Carolinum", actuala Universitate Tehnică din Brunswick. De asemenea, el l-a angajat pe Gotthold Ephraim Lessing ca librar al "Bibliotheca
Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/330409_a_331738]
-
Expansiunea otomană din a doua jumătate a secolului al XV-lea este tot mai clar îndreptată împotriva Țărilor Române, turcii urmărind stăpânirea bazinului Mării Negre și ocuparea cetăților Chilia și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
a doua jumătate a secolului al XV-lea este tot mai clar îndreptată împotriva Țărilor Române, turcii urmărind stăpânirea bazinului Mării Negre și ocuparea cetăților Chilia și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
Țărilor Române, turcii urmărind stăpânirea bazinului Mării Negre și ocuparea cetăților Chilia și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite să se supună puterii otomane. Mehmed al II-lea, considerându-se moștenitor al fostului
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite să se supună puterii otomane. Mehmed al II-lea, considerându-se moștenitor al fostului Imperiu Bizantin și conștient de importanța geostrategică a Istanbulului, dorește să impună control deplin și asupra vasalilor să creștini care erau tentați să se alieze cu Veneția sau Austro-Ungaria. Astfel, în
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
lui Vlad Țepeș, care era aliat cu Ungaria. De aceea, în 1462, impune la tronul Țării Românești pe Radu cel Frumos, care îi era fidel. În 1606, Pacea de la Zsitvatorok pune capăt Războiului cel Lung. Urmează o restaurare a puterii otomane în cele trei principate române răsculate împotriva acesteia, tendință care se impune tot mai clar în al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Domniile lui Radu Mihnea (1611 - 1616) în Țara Românească, Ștefan Tomșa (1611 - 1615) în Moldova și
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Domniile lui Radu Mihnea (1611 - 1616) în Țara Românească, Ștefan Tomșa (1611 - 1615) în Moldova și Gabriel Bethlen (1613 - 1629) în Transilvania erau destinate să aducă cele trei principate sub suzeranitatea Porții Otomane, dar în condiții diferite față de cele care caracterizaseră dominația otomană în secolul precedent. Într-adevăr, turcii sunt conștienți că nu pot reveni la vechiul sistem, bazat pe imixtiunea în treburile interne, prin impunerea de domnitori după propria voință.
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
Radu Mihnea (1611 - 1616) în Țara Românească, Ștefan Tomșa (1611 - 1615) în Moldova și Gabriel Bethlen (1613 - 1629) în Transilvania erau destinate să aducă cele trei principate sub suzeranitatea Porții Otomane, dar în condiții diferite față de cele care caracterizaseră dominația otomană în secolul precedent. Într-adevăr, turcii sunt conștienți că nu pot reveni la vechiul sistem, bazat pe imixtiunea în treburile interne, prin impunerea de domnitori după propria voință.
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
Arslan (1063-1072). Considerat de otomani în secolul XVI un joc de război, ciritul a ajuns să fie practicat trei secole mai târziu doar ca mijloc de divertisment în timpul sărbătorilor, festivităților sau chiar în timpul nunților. Ciritul s-a răspândit în Imperiul Otoman începând cu secolul XVI,devenind unul dintre cele mai practicate sporturi marțiale. Pe timp de pace era folosit pentru a îmbunătăți atât atacul cât și apărarea cavaleriei, iar în timpul campaniilor pentru a spori entuziasmul pentru luptă. Printre cei care au
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
ciritul nu s-a mai practicat la fel de mult ca înainte, el limitându-se la estul Anatoliei, în provincii ca: Erzurum, Artvin, Kars, Bayburt, Diyarbakır, Konya. Astăzi, în afară de Turcia, ciritul se mai practică și în Iran, Afganistan sau Turkmenistan. În timpul erei otomane atât nobilimea cât și oamenii de rând iubeau sporturile tradiționale ca luptele, luptele în ulei, ridicarea greutăților, cursele de cai și alte activități. De altfel, Turcia e una din puținele țări din lume care are un articol legat de sport
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
duodecimană. Mișcarea zaydită în Yemen a apărut în 897 prin Yahya ibn al-Ḥusayn. În ciuda luptelor interne pentru succesiune și a atacurilor ismailite, statul yemenit și-a păstrat independența până în 1539 când a fost cucerit de otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care i-
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]