13,759 matches
-
1924). Russel, impresionat de precizia științelor matematice, încearcă să elaboreze un limbaj specializat corespunzător legității logice, care să reflecte cu exactitate obiectivitatea. Teza de bază consta în posibilitatea diviziunii unei fraze în părți elementare ("propositional particles"), analog celor mai mici particule constitutive ale universului, atomii ("logical atomisme"). Această analiză a structurii limbajului permite deosebirea formei gramaticale de cea logică a unei afirmații, eliminând astfel sursa multor confuzii în exprimarea filosofică. Impresionat de lucrările lui Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein vine la Cambridge
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
ar reduce permeabilitatea pentru ionii de sodiu și protonilor. Este aproape insolubil în apă, din această cauză transportul său se realizează prin intermediul lipoproteinelor („cărăuși” ai colsterolului), care sunt hidrosolubile și transportă colesterolul și grăsimile în interiorul organismului. Proteinele formate la suprafața particulelor lipoproteice determină zona de unde colesterolul va fi extras și unde va fi transportat. Prima cale de transport o constituie chilomicronii, niște lipoproteine mari care, încărcate cu trigliceride și colesterol de la nivelul mucoasei intestinale, se îndreaptă către ficat. Aici are loc
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
trigliceridelor și a colesterolului în LDL, proteine care transportă mai departe trigliceridele și colesterolul către alte celule ale corpului. La persoanele sănătoase LDL sunt în număr mic, în timp ce numărul crescut al LDL este asociat cu incipiența ateromatozei arteriale. HDL sunt particule de transport al colesterolului înapoi la ficat pentru excreție, dar sunt numeroase semne de întrebare asupra capacității lor de a efectua acest transport. Numărul lor mare este un semn de sănătate a organismului, iar numărul lor scăzut indică o accentuare
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
ii sunt particule ipotetice, existente doar pe baze teoretice, care ar călători mai repede decât lumina. Conceptul de tahion (derivat din greacă, "tachys = rapid") a fost introdus pentru prima data de Gerald Feinberg. Ei reprezintă o soluție bizară a ecuațiilor relativității restrânse: masa
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
ecuațiilor relativității restrânse: masa lor este "imaginară", conținându-l pe "i", și reprezentând rădăcina pătrată a unui număr negativ. Astfel, energia lor poate fi reală, (însă, de asemenea negativă), permițându-le existența în continuumul spațio-temporal. Din această inversare a proprietăților particulelor obișnuite (fie ei tardioni sau luxoni) rezultă o serie de consecințe care par a încălca legile bunului simț... Astfel, un tahion accelerează în momentul în care pierde energie. Mai mult, un tahion cu energie zero, este numit "transcendent", călătorind cu
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
care par a încălca legile bunului simț... Astfel, un tahion accelerează în momentul în care pierde energie. Mai mult, un tahion cu energie zero, este numit "transcendent", călătorind cu o viteză infinită, în vid. Aplicând mai departe inversarea proprietăților tardionilor (particule condamnate la viteze subluminice) ajungem la concluzia că "c" este limita inferioară a vitezei tahionice, care nu poate fi niciodată atinsă. Datorită energiei negative pe care o posedă, tahionii trebuie să primească o energie infinită care să îi decelereze până la
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
c" este limita inferioară a vitezei tahionice, care nu poate fi niciodată atinsă. Datorită energiei negative pe care o posedă, tahionii trebuie să primească o energie infinită care să îi decelereze până la pragul luminic. Presupunând că ar exista astfel de particule încărcate electric, deplasându-se mai repede decât lumina în orice mediu, ar trebui să producă radiație Cerenkov, pierzând energie, și deci dobândind impuls suplimentar. Consecința ar fi o reacție în lanț, care ar elibera cantități uriașe de energie sensibilă, ceea ce
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
lipsa sarcinii electrice în cazul tahionilor, fie lipsa interacțiunii dintre ei. Dacă aceasta ar avea într-adevăr loc, crearea de perechi tahion-antitahion ar instabiliza vidul - din nou o concluzie neconcordantă cu observația. ii nu au putut fi izolați experimental, ca particule reale în vid, însă s-a încercat identificarea lor ca cvasiparticule, într-un mediu laser (termen tehnic ce se referă la acele medii cu inversie de populație). Laserul funcționează pe baza dezexcitării simultane a mai multor atomi; în mod normal
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
nivele energetice superioare. Inversia de populație se realizează atunci când majoritatea atomilor trece într-o stare energetică superioară, starea excitată, lăsând doar o minoritate pe nivelul fundamental. Cvasiparticulele, ca fononii și polaritonii în cazul solidelor, există doar ca excitații la nivelul particulelor obișnuite. Până în prezent, există două efecte care se propagă aparent cu o viteză mai mare decât lumina: Unitatea Alcubierre (sau Unitatea Warp) și traversarea unei găuri de vierme , iar tahionul ar putea fi un al treilea. Un foton ce străbate
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
după emisie. Dacă unul dintre ei suferă o schimbare a stării, ea va fi preluată automat de celălalt, iar interacțiunea pare a fi instantanee. În ceea ce privește transmiterea de informație dincolo de limitele prezentului, aceasta rămâne imposibilă. Teoria cuantică aplicată undelor asociate acestor particule duce la două soluții: undele tahionice localizate sunt subluminice, iar cele superluminice sunt nelocalizate. Presupunând deci că ar fi posibilă detectarea unor particule atât de ipotetice, incertitudinea lui Heisenberg își spune cuvântul. Conform relației E= mc² negativitatea energiei tahionilor poate
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
instantanee. În ceea ce privește transmiterea de informație dincolo de limitele prezentului, aceasta rămâne imposibilă. Teoria cuantică aplicată undelor asociate acestor particule duce la două soluții: undele tahionice localizate sunt subluminice, iar cele superluminice sunt nelocalizate. Presupunând deci că ar fi posibilă detectarea unor particule atât de ipotetice, incertitudinea lui Heisenberg își spune cuvântul. Conform relației E= mc² negativitatea energiei tahionilor poate decurge și din negativitatea masei. Un corp cu masa negativă ar fi un corp care se mișcă într-un spațiu al energiilor negative
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
de a utiliza materiale locale limitează opțiunile de care dispune executantul, materialul din care se execută digurile trebuie să fie ales astfel încât să îndeplinească anumite condiții tehnice. Este de dorit ca amestecul pus în operă să nu conțină pietriș sau particule prea mari, nici particule extrem de fine, care ar putea fi antrenate de apa care se infiltrează prin dig, astfel încât să se formeze goluri. În general, materialul trebuie să respecte o anumită granulometrie, cu anumite proporții pentru particulele de diferite diametre
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
locale limitează opțiunile de care dispune executantul, materialul din care se execută digurile trebuie să fie ales astfel încât să îndeplinească anumite condiții tehnice. Este de dorit ca amestecul pus în operă să nu conțină pietriș sau particule prea mari, nici particule extrem de fine, care ar putea fi antrenate de apa care se infiltrează prin dig, astfel încât să se formeze goluri. În general, materialul trebuie să respecte o anumită granulometrie, cu anumite proporții pentru particulele de diferite diametre. În momentul punerii în
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
conțină pietriș sau particule prea mari, nici particule extrem de fine, care ar putea fi antrenate de apa care se infiltrează prin dig, astfel încât să se formeze goluri. În general, materialul trebuie să respecte o anumită granulometrie, cu anumite proporții pentru particulele de diferite diametre. În momentul punerii în operă a pământului, acesta este în general înfoiat, între particulele de pământ existând goluri cu aer. De aceea corpul digului trebuie în general compactat, pentru ca materialul granular să se așeze în mod corect
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
care se infiltrează prin dig, astfel încât să se formeze goluri. În general, materialul trebuie să respecte o anumită granulometrie, cu anumite proporții pentru particulele de diferite diametre. În momentul punerii în operă a pământului, acesta este în general înfoiat, între particulele de pământ existând goluri cu aer. De aceea corpul digului trebuie în general compactat, pentru ca materialul granular să se așeze în mod corect, și particulele mai fine să umple golul dintre particulele mai mari, scopul compactării fiind cel de a
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
diferite diametre. În momentul punerii în operă a pământului, acesta este în general înfoiat, între particulele de pământ existând goluri cu aer. De aceea corpul digului trebuie în general compactat, pentru ca materialul granular să se așeze în mod corect, și particulele mai fine să umple golul dintre particulele mai mari, scopul compactării fiind cel de a reduce la minimum golurile dintre particule. Pentru o bună compactare, pământul trebuie pus în operă în straturi de o anumită grosime, care trebuie compactate înainte de
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
a pământului, acesta este în general înfoiat, între particulele de pământ existând goluri cu aer. De aceea corpul digului trebuie în general compactat, pentru ca materialul granular să se așeze în mod corect, și particulele mai fine să umple golul dintre particulele mai mari, scopul compactării fiind cel de a reduce la minimum golurile dintre particule. Pentru o bună compactare, pământul trebuie pus în operă în straturi de o anumită grosime, care trebuie compactate înainte de executarea stratului următor. În trecut compactarea se
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
aer. De aceea corpul digului trebuie în general compactat, pentru ca materialul granular să se așeze în mod corect, și particulele mai fine să umple golul dintre particulele mai mari, scopul compactării fiind cel de a reduce la minimum golurile dintre particule. Pentru o bună compactare, pământul trebuie pus în operă în straturi de o anumită grosime, care trebuie compactate înainte de executarea stratului următor. În trecut compactarea se făcea cu maiuri acționate manual, care aveau o eficiență limitată. În prezent, compactarea se
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
află sub apă. În cazul în care vitezele longitudinale nu sunt excesive și nici nu sunt condiții pentru formarea unor valuri foarte înalte, este posibilă realizarea unor protecții prin înierbare. Sistemul radicular al plantelor formează o rețea deasă care leagă particulele de pământ, împiedicându-le de a fi antrenate de curenții de apă. Pentru a obține un asemenea efect este necesară utilizarea unui amestec de ierburi perene corespunzătoare. Rețetele variază după zonele climatice în care se află digurile și a momentelor
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
scurgere mai largă iar incintele îndiguite sunt separate prin diguri de compartimentare astfel încât o eventuală rupere să nu afecteze suprafețe prea mari. Pentru a evita asemenea situații, există în principiu două soluții: Dacă unele staturi ale terenului de fundație conține particule foarte fine care pot fi antrenate de curenții de infiltrație pe sub dig, este posibil ca, în timp, să se creeze goluri pe sub dig. În cazuri extreme este posibil ca întreg materialul de sub dig să fie antrenat și apa scursă prin
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
luminos". Evenimentele din domeniul conic ce cuprinde direcția pozitivă a axei "ct" au loc după evenimentele din "O" (conul luminos al viitorului), iar cele din domeniul negativ au loc înaintea evenimentului din "O" (trecutul). Mișcarea rectilinie și uniformă a unei particule este descrisa prin ecuația "x = vt", care reprezintă o dreaptă a cărei panta este chiar viteza v. Deoarece "v < c", această dreaptă va fi cuprinsă întotdeauna în domeniul intervalelor temporale. Mai general, se poate arăta că "traiectoria" unei particule care
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
unei particule este descrisa prin ecuația "x = vt", care reprezintă o dreaptă a cărei panta este chiar viteza v. Deoarece "v < c", această dreaptă va fi cuprinsă întotdeauna în domeniul intervalelor temporale. Mai general, se poate arăta că "traiectoria" unei particule care se mișcă arbitrar este cuprinsă în domeniul conului luminos. Acestă traiectorie se numește "linie de univers a particulei". Notând coordonatele spațiu-timpului prin "x = x, x = y, x = z, x = ict", se poate defini raza vectoare cvadridimensională "r (α = 1
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
Deoarece "v < c", această dreaptă va fi cuprinsă întotdeauna în domeniul intervalelor temporale. Mai general, se poate arăta că "traiectoria" unei particule care se mișcă arbitrar este cuprinsă în domeniul conului luminos. Acestă traiectorie se numește "linie de univers a particulei". Notând coordonatele spațiu-timpului prin "x = x, x = y, x = z, x = ict", se poate defini raza vectoare cvadridimensională "r (α = 1, 2, 3, 4)" ca fiind un vector ale cărui proiecții pe axele de coordonate sunt "(x, x, x, x
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
ii sunt particule elementare care au spinul întreg și satisfac statistica Bose-Einstein. Au fost denumiți după fizicianul indian Satyendra Nath Bose. ii sunt responsabili de interacțiunea nucleară slabă, numită și interacțiunea slabă, care la rândul ei este responsabilă pentru radioactivitate și care acționează
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
au spinul întreg și satisfac statistica Bose-Einstein. Au fost denumiți după fizicianul indian Satyendra Nath Bose. ii sunt responsabili de interacțiunea nucleară slabă, numită și interacțiunea slabă, care la rândul ei este responsabilă pentru radioactivitate și care acționează asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2 (de exemplu: protonii sau neutronii), dar nu acționează asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 (cum sunt fotonii sau gravitonii ). Interacțiunea slabă nu a fost înțeleasă bine până în 1967, când Abdus Salam de la
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]