14,286 matches
-
spuneți, pentru început, câteva cuvinte despre acest proiect al Literaturii române în postceaușism. El reprezintă practic efortul dumneavoastră de a aduna într-un ciclu coerent mai multe articole scrise după 1990. Cum ați pornit la drum? Poate vă dezamăgesc un pic, dar nu a fost o mare decizie personală, nu este un proiect de anvergură, nu este o ambiție a istoricului literar de a face o sinteză monumentală, care să rămână în istorie. A fost o propunere a minunatului editor care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din Blaga pe chiloții tanga de la poetele lui. Nu prea văd ce versuri ar avea loc pe un șnur de tanga. Dar este foarte bine să facă un poet cât de mult, să își pledeze cauza. E nevoie de un pic de bufonadă, de „prostituare“ în sensul bun, trebuie și noi să ne mai flexibilizăm. Eu însumi, în reacționarismul meu, de multe ori îmi spun că ideile mari au nevoie totuși de o anumită frăgezire ca să apară în lume, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pot să spun că „Suplimentul de cultură“ nu poate, prin forța lucrurilor, să nu aibă un partipris față de Polirom. E logic, este plătit de Polirom, stă în siajul editurii. Evident că un om ca Paul Cernat va fi întotdeauna un pic mai îngăduitor față de romanul de la Polirom, după cum și eu voi fi mai îngăduitor când citesc un roman de la Humanitas... De ce spuneți asta despre Paul Cernat, pentru că nu a fost foarte îngăduitor tot timpul, a ras cărți de la Polirom! Nu tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
derealizare: parcă acțiunea nu s-ar petrece în România. Marele atu al filmului cred că e faptul că tratează un subiect inedit pentru cinematografia noastră și că, la fel ca filmul lui Nae Caranfil, echilibrează puțin ceea ce toată lumea numește, un pic cu panică, „minimalismul din filmele românești“. Va curge sânge/There Will Be Blood de Paul Thomas Anderson nu este nici el o capodoperă, dar e un film inteligent construit, în care nu se vorbește decât atunci când e necesar și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în timp ce mâncam cartofi prăjiți sau îmi ordonam șosetele pe criterii cromatice, lumea s-a schimbat în mod dramatic. Între timp, „emo“ devenise cumva un fel de înjurătură, chiar mai puternică decât „bă nihilistule“ care le era aruncată colegilor mei un pic mai filosofi și care scrijeleau SLAYER pe caietul de teme de la matematică. Totodată, niște oameni s-au decis să se adune și să protesteze împotriva curentului care i-a învățat pe băieți să își exprime sentimentele. Ceva sigur este în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
sinucid. Pe un site local din Iași, un interviu cu o „fostă adeptă a curentului emo“ este anunțat de parcă ar fi o mărturie inedită a unui mâncător de cadavre. În fapt, citim o discuție cu o tânără care este un pic nemulțumită că lumea îi zice că este normală. Converse de 200 RON și păr ciufulit În rezumat: „tineretul de azi“ și-a găsit Kurt Cobain-ul/Depeche Mode-ul/deathrockul (a se completa după preferințe și experiențe personale) zilelor lor. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
combini în vestimentație rozul aprins cu negrul depresiv, ce fel de rame trebuie să aibă ochelarii tăi. Se numește modă, iar hainele se găsesc la mall. Atitudinea este cheia. Trebuie să fii introspectiv, gânditor, profund, sensibil sau, dacă ești un pic mai nefericit, se poate ajunge la amărăciune, depresie și furie. Ceea ce nu este nici pe departe dificil, mai ales la 15 ani, când știm cu toții că viața e grea. Dacă te ajută, scrie o poezie. Crestăturile de pe mâini nu intră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
intacte. Pentru mine, unul, aceste melodii și clipuri au aerul nealterat al amintirilor de tinerețe, al iubirilor trecute, al acelei vremi fără griji prea mari, când lumea mi se părea o scoică, iar eu perla dinăuntrul ei... Desigur, exagerez un pic, dar cine n-o face cu propriile eșecuri, la vârsta când balanța a înclinat de mult spre trecut, viitorul nu sună deloc bine - ci clopotul despărțirii bate tot mai distinct în pâcloase insomnii de martie, în cețoase priveliști la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
anii ’86-’91: Într-un mediu aseptic, ultracivilizat, apar animalele și deodată timpul diferențelor de specie ia sfârșit: Înapoi Într-o vreme când omul vorbea și cu animalele. Cam cum fac și personajele În desene animate. Psihoza post-Disney Începe un pic mai Încolo. Cu un Mickey Matchhead, o lucrare din 1994 a lui David Mach. Din bețe de chibrituri, o sculptură În care Mickey Mouse e mâncat de un cap imens, adormit. Înțelegi ce vrei, chibriturile sunt reale, operă autodistructivă În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
primit o geantă plină cu niște bolovani din celuloză. Când sistemul totalitar a căzut În 1989, securitatea est-germană a Început să distrugă documentele: a modificat mașini agricole, care puteau amesteca și distruge aceste documente. Au ieșit niște bolovani cenușii, un pic roz și albastru deschis, după culorile dosarelor de atunci... uneori mai vezi o literă sau două, dar În general sunt ca niște materii cenușii șterse. Acești bolovani au fost expuși mai departe În context artistic, văzând aici statul ca cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nu era prea plăcut să-ți vezi propria față multiplicată În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimann strânse cocoloașele de pe podea și, frământându-le În palme, le aruncă În tavan. Bucățile ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
am fost, va fi pământ demult Deci apreciază, încă sunt... trăiesc, iubesc fidel ca-ntotdeauna, vreau inima să-ți văd încet crescând când gingaș și suav îți sprijin mâna Nu posesiv, nici insistând vreodată nu îți voi cere nici măcar un pic chiar dacă-i greu, iar viața-ntortocheată n-o să te mint chiar pentru nimeni sau nimic. Și deci, te rog să crezi ce îți mărturisesc în clipa când vei acuza profund să știi că tot ce-i bun pe lume îți
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92930]
-
acea ocazie m-am întors în România ca, de altfel, toți ceilalți care au predat atunci prin acel program. Pe atunci eram student în antropologie interesat, în special, de cultura materială și de consum. Trebuie să explic acest lucru un pic, mai înainte de a răspunde la celelalte întrebări, pentru ca cititorii să înțeleagă punctul meu de vedere. Domeniul meu este arheologia studiului culturii. Cultura nu există cu adevărat, nu este un lucru pe care poți să îl arăți cu degetul, ci este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Statele Unite și, ca atare, nu am fost prezent la versiunea românească a revoluției, dar îmi amintesc cu claritate speranța și exaltarea pe care le-am simțit la căderea unui regim corupt. Poate că în acea euforie mi-a fost un pic prea ușor să uit anumite lucruri inconfortabile, cum ar fi prezența multor cadre comuniste în sânul conducerii revoluționare și al diverselor organizații care au apărut atunci, însă cum putea o revoluție să izbucnească într-o țară într-atât de permeată
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Slave (2004-05), am putut vedea aceste numere. Dacă vrei succes profesional garantat în mediul universitar, în multe discipline o specializare pe Rusia/fosta Uniune Sovietică și Europa de Est nu este cartea cea mai bună. În mod ciudat, acest lucru este un pic mai puțin adevărat în antropologie, pentru următorul motiv. După mișcările de decolonizare din anii '60, antropologii au avut tot mai multă dificultate să obțină permisiunea de a conduce cercetări în multe părți ale lumii în care ne obișnuiam să călătorim
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Desigur, românii, printre alții, au dreptate să se simtă trași în piept și dezamăgiți. Dar costurile potențiale ale lui "1989", atât în ceea ce privește viețile umane cât și dezvoltarea materială, ar fi putut fi mult mai ridicate. Este timpul să fim un pic mai realiști când ne uităm la 1989 și efectele lui. Un asemenea realism ar include recunoașterea faptului că România nu a fost niciodată capabilă să devină "Elveția Balcanilor". Mai mult decât alte forme de comunism, ceaușismul nu a permis modernizarea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ca o piatră. Am căzut de pe lada pe care stăteam mai mult de spaimă decât de lovitură. Soldat Aldea de lângă mine m-a ajutat să mă ridic, a căutat prin iarbă și mi-a arătat un glonț: - Uite, Mardare, un pic dacă era fierbinte ăsta, te duceai în pizda mă-tii. *** Sunt mătușa Ileana. Eu din război atât îmi mai aduc aminte. Nemții erau buni, ne dădeau ciocolată. Rușii erau răi. Pe bună dreptate li se zicea porci. Ne furau toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
schimba cumva „cursul vieții“. Când ai venit în România? Cum era România atunci și cum era Basarabia? În ‘97. Era cam la fel, doar că în România au apărut sau erau pe cale să apară manelele. În Moldova au apărut un pic mai târziu, duse cu autocarul. Dacă tot vorbim despre cum „e la noi“ și „cum e la voi“, prostia e contaminabilă, din punctul ăsta de vedere suntem chiar la fel. „Nu-mi place să am literatură de sertar“ Cum au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
40 de anișori bătuți pe muchia patului cu arcuri și eu tot cu buza umflată-căcălău stau la poarta sufletului tău de tembelă criminală. Că de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de cizelate, și fine, și livrești este, scuzați, să excite. Nu excită, nu incită, nu mărește pupila măcar puțin din politețe? Atunci, domnilor erotici luați-vă jucărelele, vibratoarele stilistice și biciurile lexicale și încercați la voi acasă experimente sexuale fără pic de excitare. Când îți mai și asumi titulatura de „literatură erotică“ în colecția Editurii Trei intitulată „Eroscop“, atunci e clar că ți-ai declarat răspicat statutul de posibil „satisfăcător“. Multe dintre pasajele erotice citite în literatura nouă, de la antologiile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mamei, de când știu că este din nou la modă să îți aduci punga de-acasă. În capitalismul ăsta ambalat în pungi de plastic la discreție, cei care încă mai îndrăzneau să-și aducă de acasă pungile refolosibile sunt priviți un pic pe sub sprânceană. „Întârziații“. Noroc cu sezonul vară - toamnă 2007, în care a devenit în mod oficial trendy să vii cu punga de cumpărături de acasă. I am not a plastic bag Meritul îi aparține unei pungi de designer inscripționată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ar trebui să fie, deficitul de imagine îi poate crea probleme serioase. Chiar dacă e eficientă - cum cred că e măcar pe cale să devină. Fără credibilitate, poliția nu are nici autoritate. Fără autoritate, nu funcționează cum trebuie. Ia gândiți-vă un pic la imaginea unui polițist generic. Vă vin în minte bancuri cu milițieni? Vă gândiți la calități precum lipsa de educație, agresivitatea și prostia? Vă gândiți la șpagă? La incompetență? Nu m-aș mira. Asta e de cele mai multe ori imaginea promovată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
care pozau în „eminențe cenușii“. Numai că nu te poți lupta cu imaginarul social. Aș mai spune că de la Revoluția din 1989 au trecut optsprezece ani și mulți dintre milițienii de atunci fie nu mai sunt... polițiști, fie, cu un pic de noroc sau efort, au devenit ofițeri. Doar că furia ori disprețul cetățeanului se revarsă tot asupra polițiștilor de rang inferior, cu care are contact direct, chiar dacă e vorba de oameni angajați în Poliție după 1989. Dar, iarăși, nu te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Max von Sydow să reia partitura personajului rău de la nivel înalt (adică președintele corupt al Tribunalului Penal Internațional), regizorul ne-a rezervat o mare surpriză distribuindu-l pe Roman Polanski în rolul redus, dar colorat al unui polițist francez un pic șui, un fel de inspector Clouseau așa cum se așteaptă americanii să găsească în Orașul Luminilor. Și, firește, orizontul de așteptare al americanilor nu putea să nu rateze Turnul Eiffel, unde are loc cea mai spectaculoasă confruntare fizică a filmului, confruntare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și îl sărut pe gaură, vârându-mi imediat limba în ea și Bobby răspunde ridicându-și șoldurile, până când ajunge să se sprijine în genunchi și umeri și încep să-i străpung gaura cu limba, simțind-o cum se relaxează un pic, apoi se strânge și apoi de relaxează iar și apoi Jamie se mută în capul patului își desface picioarele în fața lui, ținându-i capul și el încearcă să ajungă la pizda ei, dar ea stă pe ea și el se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]