11,852 matches
-
o întîlnire restrînsă între prieteni, într-un cerc plăcut, totul merge bine, fiecare e mulțumit de sine și de ceilalți, fiecare se simte ceva mai inteligent du-pă întîlnire, dar aceleași întrebări și aceleași pro-puneri făcute în fața unui public ce nu reacționează suficient nu mai merg. René Passet, care a fost dezamăgit și el de această primă reuniune, crede în principal că grupul voia să se exprime prea devreme, înainte chiar de a ști dacă avea ceva de spus. El constată decalajul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prea tîrziu? O curiozitate infantilă de a întinde coarda pînă în punctul de ruptură? Între multele diferențe de nuanță dintre comunism și capitalism se află și aceasta: primul te antrena în tăvălugul general, te "colectiviza" pînă ce nu mai puteai reacționa individual, nu mai aveai pe unde să ieși din sistem, decît cel mult prin închiderea absolută în sine, prin moartea interioară asumată. Big Brother pare mai lax, mai destins, îți oferă mai multe șanse, lesa e mai lungă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
interviurile sale. Pe de altă parte, susține că e sătul de clișeele tradiționale, facile, potrivit cărora un torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu studii, un om inteligent și sensibil, parașutat în Indochina din 1946. Cum reacționează un asemenea om într-o situație de război? Ce transformări induce confruntarea cu teama, sau cu oroarea în cel mai înalt grad la o ființă umană educată și echilibrată? Iată genul de probleme care îl pasionează pe Alexis Jenni și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu o foaie albă de hîrtie în fața și un stilou, proiectîndu-ți gîndurile înspre un interlocutor invizibil, cu atenție, răbdare și grijă. Astăzi, în era SMS-urilor și a mailurilor, totul pare important și urgent, catastrofa pîndește după ușă în caz că nu reacționezi destul de repede la o provocare sau la o propunere, iar o conversație cu un absent pare inimaginabilă. Dar pînă nu demult, timpul avea timp și conținutul unei scrisori nu privea aproape niciodată iminența, ci se înscria, ca rostire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de lucruri, decît cu vidul ce se deschide în mijlocul fiecăreia din senzațiile mele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbă care nu doar îl structurează și îl constrînge, ci îi și oferă un spațiu de rătăcire suplimentară, în care eul său se pierde în voie. Funcțiile lui eu nu sunt ușor de determinat, căci în loc să fie unitar și să reacționeze coerent, eul cioranian este scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții cu sine : 17 ianuarie 1958 Acum cîteva zile... Mă pregăteam să ies cînd m-am privit în oglindă ca să-mi aranjez fularul. Și deodată, o spaimă inexprimabilă : cine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a grupului, considerat omogen. Omogenitatea valorică trebuie să fie dublată de o coeziune morală generală a echipei. În acest sens ar fi necesar ca adeziunea funcțională a partenerilor de joc să fie atât de completă încât toată echipa să poată reacționa ca un singur om. Performanța colectivă se poate obține însă numai (deși nu este suficient) prin acordul trebuințelor și al intențiilor desfășurate într-o atmosferă afectivă bună. În istoria sportului, sunt foarte rare cazurile care să ateste existența vreunei echipe
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
de rezultatele anterioare obținute de membrii unei echipe. Este de dorit în echipele sportive ca în aceeași măsură un succes sau un eșec într-o etapă de campionat săi stimuleze pe jucători să-și îmbunătățească performanța. Deși nu toți sportivii reacționează la fel la acelaș i stimulent, un antrenor capabil poate să stimuleze majoritatea sportivilor în modul cel mai satisfăcător acordând ulterior atenție cazurilor individuale. 3.2.4. Statutul și rolul în echipa sportivă Dacă definim rolul ca totalitatea așteptărilor cuiva
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
a portarului unei echipe este aceea de a apăra poarta și de a repune rapid mingea în joc, dând posibilitate coechipierilor să inițieze contraatacuri. Aceste sarcini presupun, pentru a fi rezolvate, calm și stăpânire de sine, precum si capacitatea de a reacționa rapid când este nevoie. Succesul acțiunilor portarului depinde de plasamentul pe care îl adoptă în spațiul porții. În orice moment al jocului, când mingea se găsește sub controlul echipei adverse, portarul trebuie să fie gata să intervină. Când atacanții pasează
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
v-ați simțit pe parcursul activității? (Axați-vă pe mai multe componente ale activității pentru a dinamiza emoțiile elevilor.) 2 Ce s-a întâmplat pe parcursul activității? (Orientați atenția elevilor asupra punctelor majore ale activității si propuneți-le să descrie cum au reacționat ei.) 3 Ce ați învățat? (Explorați semnificația si înțelegerea diferitor aspecte ale activității.) 4 În ce fel aceasta are legătură cu alte momente din viața voastră? (Identificați alte situații „complicate” pe care si le pot aminti elevii si care ar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3135]
-
ar genera reacții similare.) 5 Ce ar fi dacă...? (Propuneți elevilor să înainteze modificări sau posibile perspective care ar fi putut conduce la alte rezultate, explicând si argumentând aceste ipoteze.) 6 Ce urmează? (Propuneți elevilor să își imagineze cum ar reacționa în viitor când se va întâmpla ceva similar sau când se vor afla în situații similare.) Evident, aceste întrebări nu sunt niște reguli care urmează a fi respectate întocmai. La pregătirea întrebărilor pentru discuții trebuie luată în considerare multitudinea de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3135]
-
este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică, de a determina anumite efecte la auditoriu, de a-l influența prin discursul produs, iar prin acesta de a transforma însăși lumea. Capitolul 1 LIMBAJUL
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
reușit sau nereușit, aceasta depinzând, printre altele, de faptul identificării, interpretării corecte a forței ilocuționare a enunțului de către receptor; cu alte cuvinte interlocutorul trebuie să recunoască dacă enunțul are valoarea unei solicitări, promisiuni, scuze, etc. pentru a ști cum să reacționeze la acest tip de intervenție discursivă. Cel care adresează o solicitare pe calea limbajului nu poate spera ca aceasta să se realizeze dacă nu este mai întâi înțeleasă ca atare de cel căruia îi este adresată. Deoarece apar dificultăți în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
urmă s-a dovedit a nu fi atât de rău. Dar dacă azi medicul își amintește cum s-a purtat data trecută și îi face o injecție să o vindece de „purtarea nepotrivită”? Cum să se comporte oare? Tu cum reacționezi atunci când trebuie să te consulte medicul? Dar când trebuie să iei pastile? Nu uita! Medicul este o persoană pe care trebuie s-o respecți, deoarece datoria lui este să te vindece de boală, nu să te sperie. Dacă ești programat
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
trebuie să lege două istorii: o istorie interioară a principalelor dezbateri realiste și o istorie exterioară, strîns legată de prima, a evoluției realismului în cadrul "unei științe sociale americane" (Hoffmann 1977). Istoria exterioară are în atenție comunitatea acelor cercetători care au reacționat la mediul politic și științific în care își desfășurau activitatea. Această lucrare își propune să arate că, dacă examinăm această serie de încercări de a transforma un set de reguli practice într-un canon științific, putem spera să obținem o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
putință înțelegerea modului în care se produc reacțiile particulare, prin referirea la funcțiile pe care ele o au în sistemul ca întreg. În urma acțiunii unui stimul (de exemplu, căldura), receptat și prelucrat de un nod central (să zicem, creierul), ansamblul reacționează (transpiră), ceea ce reglează temperatura (echilibru homeostatic). Kaplan folosește această analogie atunci cînd scrie că " sistemul internațional nu e doar stabil, ci [...] ultrastabil, în sensul că el acționează selectiv, în funcție de stările variabilelor sale interne și respinge ceea ce provoacă stări instabile" (Kaplan
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
SUA. O altă ipoteză vede desfășurarea rachetelor ca o provocare menită să declanșeze un atac al Statelor Unite împotriva Cubei. Aceasta ar fi dus la izolarea SUA în opinia publică internațională, la scindarea NATO și la apariția oportunității ca sovieticii să reacționeze, preluînd controlul asupra Berlinului Occidental. Totuși, a presupune că exista o intenție de declanșare a războiului vine în contradicție cu faptul că, pînă la urmă, sovieticii s-au retras, înainte de atac. De altfel, comparația cu Berlinul pare destul de neîntemeiată; un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rachete balistice cu rază intermediară de acțiune), care fac represaliile mult mai probabile și, în consecință, se poate aștepta o diminuare a efectului psihologic pe care l-ar fi generat desfășurarea unor arme tactice, la care americanii n-ar fi reacționat. La fel, dacă scopul era efectul psihologic, Allison pune în discuție alegerea Cubei, în locul Berlinului, drept caz-test4. Allison aduce în atenție și o ultimă ipoteză dedusă din asumpțiile modelului I, în ce privește motivele desfășurării rachetelor sovietice din Cuba: guvernul sovietic încerca
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cîteva întrebări, cum ar fi de ce guvernul sovietic n-a înțeles diferitele semnale care ar fi trebuit de la început să descurajeze instalarea rachetelor; de ce el nu s-a așteptat ca rachetele să fie descoperite înainte de încheierea amplasării și de ce a reacționat cu o asemenea panică, în momentul cînd a fost anunțată blocada. PARADIGMA CIBERNETICĂ: PROCESUL ORGANIZAȚIONAL Asumpții Procesul organizațional (Allison) sau paradigma cibernetică (Steinbruner 1974), modelul II din acest capitol, se concentrează asupra rolului procedurilor de rutină în luarea deciziilor. Mecanismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
perspectivă, cei care iau deciziile activează anumite opțiuni, mai degrabă decît le aleg conștient în urma unui calcul cost-beneficiu. Rezultatul, decizia finală, corespunde încheierii unei secvențe, și nu unui singur moment sau unei singure alegeri. Într-un fel, procesul, o dată inițiat, reacționează orb la mediu, printr-o serie de proceduri automate de adaptare. Exemplul clasic din fizică este modul în care temperatura este controlată de un termostat. Termostatul poate activa un repertoriu de două opțiuni. El verifică parametrul temperaturii din mediu. Dacă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înțelese în două feluri, legate unul de altul. Ele, toate, sînt reacții care trebuie să se confrunte cu aceleași necunoscute cu care s-a confruntat și Kissinger. Dacă legătura dintre putere și politică este slăbită, teoria explicativă realistă trebuie să reacționeze. Nu poate fi cedat locul central pe care puterea și politica, ca atare, îl ocupă în explicațiile sale. Materialismul puterii este esența însăși a realismului. Dar există diferite soluții pentru elucidarea acestor necunoscute. Neorealismul lui Waltz (capitolul 9) a propus
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau de alte atribute reducționiste. În al doilea rînd, comportamentul unui stat este o variabilă care intervine în explicarea inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod (prima cauzalitate), care va tinde să echilibreze distribuția puterii la momentul t2 (a doua cauzalitate). Aplicînd propria metodologie a lui Waltz, această schemă explicativă prezintă două principale dificultăți, legate una de alta. În primul rînd, pusă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cele situate la nivelul unităților și de cele bazate pe sociologia istorică. Singurul lucru asupra căruia Waltz nu pare să șovăie niciodată este apărarea unui caracter determinat exclusiv de putere al politicii internaționale: structura este definită de distribuția puterii; actorii reacționează în conformitate cu poziția lor în cadrul acesteia; acțiunea lor tinde inevitabil să restabilească balanța puterii. Aceasta este, din toate punctele de vedere, o teorie behavioralistă clasică, în care stimulul diferențelor de putere (input) determină reacțiile de echilibrare (output). Statele sînt reduse la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dintre teoria realistă și granițele disciplinei relațiilor inter-naționale. Alți realiști au ales o cale mai puțin academică. Ei au încercat să salveze suprapunerea dintre agenda în continuă lărgire a politicii internaționale și un realism redefinit. În timp ce teoria lui Waltz a reacționat la dezordinea disciplinei restrîngînd "plasa" globală la componentele sale clasice, alți realiști au acceptat provocarea și au pornit să-și redefinească categoriile centrale ale teoriilor, cu scopul de a cuprinde o parte cît mai largă a agendei globale. Poate că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
precizărilor metateoretice din secțiunile anterioare. Treptat, o nouă tipologie a împărțit abordările teoretice în doar două categorii: teoretizări potrivite și teoretizări inutile. Văzînd amenințate granițele disciplinei, precum și criteriile pentru o cercetare bună și autorizată - și astfel legitimă - comunitatea academică a reacționat ca de obicei: ea a stabilit limitele peste care nu trebuie să se treacă. Acesta este contextul în cadrul căruia putea fi înțeles succesul, dar și animozitatea reciprocă a delimitării celei mai influente la acea vreme, anume distincția lui Robert Keohane
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]