11,798 matches
-
— cea mai răspândită religie în rândurile credincioșilor republicii Kazahstan. Musulmanii constituie 70,19 % din populație, după cum rezultă din recensământul din anul 2009. Apariția islamului pe teritoriul Kazahstanului contemporan a fost un proces care s-a întins pe mai multe secole, incepand cu regiunile sudice. <br> Potrivit unora, primul impuls către răspândirea islamului a fost Bătălia de la Talass, din anul
Islamul în Kazahstan () [Corola-website/Science/330070_a_331399]
-
a rămas, cu acordul Germaniei,în mâinile regimului colaboraționist de la Vichy, de sub conducerea mareșalului Philippe Pétain. Acestui regim îi era subordonată poliția din întreagă Franță. Până la ocuparea Franței de către Germania nazistă în anul 1940, nu se mai efectuaseră în țară recensăminte după apartenență religioasă sau etnică din anul 1872. De aceea, din ordinul autorităților de ocupație, în octombrie 1940 s-a efectuat recensământul populației din Parisul ocupat și cu această ocazie au fost numărați în prefectura Sena, care cuprindea capitala Franței
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
din întreagă Franță. Până la ocuparea Franței de către Germania nazistă în anul 1940, nu se mai efectuaseră în țară recensăminte după apartenență religioasă sau etnică din anul 1872. De aceea, din ordinul autorităților de ocupație, în octombrie 1940 s-a efectuat recensământul populației din Parisul ocupat și cu această ocazie au fost numărați în prefectura Sena, care cuprindea capitala Franței și suburbiile, circa 150,000 evrei. evreii au fost convocați să-și afirme identitatea evreiască în toate stațiile de poliție și la
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
în comuna Kavarna, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. În această localitate au trăit ultimele cămile din Dobrogea (și implicit din România). La recensământul din 2011, populația satului Belgun era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Belgun, Dobrici () [Corola-website/Science/330382_a_331711]
-
sat în comuna Glavinița, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Turtucaia" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Deli-Iusuflar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Cernogor era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Cernogor, Silistra () [Corola-website/Science/330386_a_331715]
-
în , în ) este un sat în comuna Aksakovo, regiunea Varna, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau găgăuzi. După 1940 a fost inclus în regiunea Varna. La recensământul din 2011, populația satului Gheneral Kantardjievo era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Gheneral Kantardjievo, Varna () [Corola-website/Science/330397_a_331726]
-
E87), care duce spre sud la Varna, Burgas și mai departe către Turcia, și spre nord prin Vama Veche în România, continuându-se acolo cu DN39. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Mangalia" a județului Constanța, România. La recensământul din 2011, populația satului Durankulak era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Durankulak, Dobrici () [Corola-website/Science/330396_a_331725]
-
Sitovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate au mai existat două așezări (azi dispărute) numite "Bâzârghian" în timpul administrației românești, "Miletich" în bulgară și "Papuccilar". La recensământul din 2011, populația satului Iskra era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, existând și minorități de romi (%) și bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Iskra, Silistra () [Corola-website/Science/330403_a_331732]
-
ce se numeau în timpul administrației românești "Caradurmuș" și "Nebi-Cuius" ("Yasnets" în bulgară). În apropierea satului se află un punct feroviar și rutier de trecere a frontierei între Bulgaria și România, iar satul are o gară pe calea ferată Bazargic-Medgidia. La recensământul din 2011, populația satului Kardam era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Kardam, Dobrici () [Corola-website/Science/330404_a_331733]
-
spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Limba spaniolă este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 63,43%) în copilărie, iar 36,28% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată quechua. (Recensământul peruan din 2007)
Huaraz (provincie) () [Corola-website/Science/330406_a_331735]
-
este un sat în comuna Dulovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Suvanlâcu-Nou" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Oreșene era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Oreșene, Silistra () [Corola-website/Science/330429_a_331758]
-
Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau români. Lângă loaclitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Aidâmbei" în timpul administrației românești și "Svetik" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Kăpinovo era de locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind bulgari (%), turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Kăpinovo, Dobrici () [Corola-website/Science/330425_a_331754]
-
comuna Kavarna, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Surtuchioi" în timpul administrației românești și "Nanevo" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Sveti Nikola era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Sveti Nikola, Dobrici () [Corola-website/Science/330437_a_331766]
-
Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Arnăutlar" în timpul administrației românești și "Makedonka" în bulgară. Ambele sate aveau populație majoritară românească. La recensământul din 2011, populația satului Selțe era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Selțe, Dobrici () [Corola-website/Science/330435_a_331764]
-
este un sat în comuna Gheneral-Toșevo, regiunea Dobrici, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Traian" a județului Constanța, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Asănești" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Loznița era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Loznița, Dobrici () [Corola-website/Science/330426_a_331755]
-
parte din "plasa Casim" a județului Caliacra, România. În trecut se numea "Saldu Alde". Lângă localiate a mai existat o așezare cu populație de etnie română și turcă (azi dispărută) numită în timpul administrației românești "Durași" și în "Dryan" bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Rosen era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Rosen, Dobrici () [Corola-website/Science/330433_a_331762]
-
este un sat în comuna Dulovo, regiunea Silistra, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Duraclar" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Vodno era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci, cu o minoritate de bulgari (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Vodno, Silistra () [Corola-website/Science/330439_a_331768]
-
districte (spaniolă: "distritos", singular: "distrito"): Provincia este locuită de către urmași ai populațiilor quechua. Quechua este limba care a fost învățată de către majoritatea populației (procent de 86,22%) în copilărie, iar 13,42% dintre locuitori au vorbit pentru prima dată spaniolă. (Recensământul peruan din 2007)
Víctor Fajardo (provincie) () [Corola-website/Science/330441_a_331770]
-
sate Balșa, Bistrița, Busmanți, Cepinți, Dobroslavți, Dolni Bogrov, Dolni Pasarel, Gherman, Gorni Bogrov, Iana, Ivaneane, Jeleznița, Jeleava, Jiten, Kazicene, Klisura, Kokaleane, Krivina, Kubratovo, Kătina, Lozen, Lokorsko, Malo Bucino, Miroveane, Mramor, Mărceaevo, Negovan, Pancearevo, Plana, Podgumer, Svetovracene, Vladaia, Voinegovți, Voluiak. La recensământul din 2011, populația comunei Stolicina era de 1.178.331 locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (96,44%) erau bulgari, existând câte o minoritate de turci (0,55%) și de romi (1,55%). Pentru 0,61% din locuitori
Comuna Stolicina, Sofia-capitala () [Corola-website/Science/330446_a_331775]
-
contele Paul Oskar Eszterhazy în 1866 (25 familii, care s-au mutat ulterior în Saskatchewan). Numărul maghiarilor în această provincie a fost 1.045 în 1921, 5.502 în 1931, 48.655 în 2001 și 48.665 în 2006. Conform recensământului din 2006, în Saskatchewan au locuit 27.395 de cetățeni de origine maghiară (mulți dintre ele născuți în Ungaria) Denumirea maghiarizată a provinciei este "Saskanada" (Canada Vulturilor), folosită în comunicarea orală, dar și în presa maghiară. Până în 1921, populația maghiarofonă
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
13.363 de maghiari în Saskatchewan, iar în 1941 14.576. În anii 40 s-a produs un proces de migrare a maghiarilor din Saskatchewan spre teritoriile estice a țării - ca urmare numărul lor a scăzut la 12.470 până la recensământul din 1951. În anii 2000 s-a produs o nouă creștere a numărului maghiarilor (creștere care este continuă până în prezent). În 2001 au trăit în provincie 24.340 de maghiaro-canadieni, numărul lor a crescut la 27.395 în doar 5
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
anii 2000 s-a produs o nouă creștere a numărului maghiarilor (creștere care este continuă până în prezent). În 2001 au trăit în provincie 24.340 de maghiaro-canadieni, numărul lor a crescut la 27.395 în doar 5 ani (conform datelor recensământului din 2006). Localitățile cu cea mai mare populație maghiară din Saskatchewan sunt: St. Benedict, Prud'homme, Yellow Creek, Zichydorf, East Central, Cudworth, Whitewood și Mistatim. Cele mai multe localități fondate de maghiari din Canada, se găsesc în Saskatchewan (vezi capitolul despre localitățile
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
Kanadai Magyar Újság" ("Canadian Hungarian Newspaper", "Ziarul Maghiar din Canada"). În 1927 s-a deschis Consulatul Maghiar din Winnipeg. În 1996 au fost 9.025 maghiaro-canadieni în Manitoba, numărul lor fiind într-o creștere ușoară dar continuă, ajungând pănă la recensământul din 2006 la 9.900 de persoane. În Ontario majoritatea maghiarilor au locuit în mediul urban (spre deosebire de Saskatchewan), în cele mai populate orașe. Ca urmare, populația maghiară a provinciei este cea mai numeroasă, însă mai puțin "stabilă", cu un procentaj
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
de persoane au ajuns în Ontario. În 1964 s-a construit prima biserică romano-catolică maghiară în London, Ontario. În anii 60 în Welland aproape jumătatea populației totale au fost maghiaro-canadieni (procentul lor a atins procentul de 40% în 1961). La recensământul din 2006 151.750 de persoane s-au declarat ca fiind maghiaro-canadieni, dintre care 53.000 trăiesc în Toronto. În Toronto există și un cartier maghiar. Școlile maghiare din Canada sunt instituții de învățământ în cadrul cărora elevii maghiaro-americani pot învăța
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
dispuneau decât de o suprafață arendată "(çift)" de câteva hectare, pe care nu o aveau decât în folosință și care, la începuturile statului otoman, nu era transmisibilă decât pe linie masculină. Raiaua (țăranul musulman sau creștin înscris în registrul de recensământ drept cultivator) trebuia să îi plătească timariotului dreptul de intrare în folosință; el dădea și o dijmă din recoltă și plătea o serie de taxe pe oi, porci, pe pescuit, mori, miere și în unele regiuni dunărene, chiar pe găini
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]