11,338 matches
-
căsnicia asta a noastră e o cacealma? — Bună, draga mea. Luke ia o Înghițitură de vin. Mă simt de parc-aș sta pe marginea unei prăpastii. În clipa În care am să deschid gura, totul se va termina definitiv. — Becky? Scumpa mea. Luke face cîțiva pași spre mine, cu un aer Îngrijorat. — Ai pățit ceva? Se uită mirat la pene. Nu pot s-o fac. Nu pot să-l Întreb. Mi-e mult prea frică de ceea ce aș putea auzi. — Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să iasă cu ea din cameră și Îi aud murmurînd pe culoar. CÎteva clipe mai tîrziu, Luke apare iar În ușă, cu o carafă de apă. Cineva i-a legat papionul, observ brusc. Îmi vine să izbucnesc În lacrimi. — Becky, scumpa mea. Venetia crede că ar trebui s-o lași mai Încet. Mă uit la el mută, cu termometrul Încă În gură. — Rămîn cu tine, firește. Dacă vrei tu. Șovăie stîngaci. — Dar... dacă nu te deranjează să lipsesc o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de mitralieră. — A, ba da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe! Îi zîmbesc dulce. Și, imediat după naștere, o să-și tatueze numele copilului pe braț. Nu-i așa că-i un scump? Elinor Își strînge poșeta Kelly atît de tare, că i s-au umflat venele. E limpede că nu știe dacă e cazul să mă creadă sau nu. — Ați ales nume? spune Într-un final. — Îhîm. Dau din cap că da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am pus pernuțe cu inițialele „B“ și „L“. Peste tot sînt vaze cu flori. Am memorat conținutul tuturor dulapurilor din bucătărie și am trîntit chiar și niște post-it-uri pe frigider, cu mesaje de genul „Ne mai trebuie niște quinoa organic, scumpule“ și „Luke, nu uita - sîmbătă avem partida de Qi-gong cu prietenii noștri!“. Acum transfer rapid cîteva perechi de pantofi de-ai mei În debaraua Fabiei, fiindcă sigur or să mă-ntrebe și despre accesorii. Tocmai număr cîte perechi de Jimmy
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zice că știu unde e ceaiul. — Încearcă-l pe ăla, zice Luke, În clipa În care eu deschid un bufet plin cu cratițe și-i trîntesc ușile cu putere, dar fără a face zgomot, dat fiind că e un bufet scump și bine făcut. — Ăla din colț? — A, da. Îl deschid și dau peste o cutie cu plicuțele de ceai. Le pun pe blatul mesei și mă rezem de el, stoarsă de energie. Între timp, Luke s-a dus spre ușile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să coopereze... Face o pauză lungă. — Refuzăm să mai lucrăm cu ei. Ne retragem din contract. — E posibil? — Trebuie să fie posibil. Își apasă căușul palmelor pe ochi și Începe să și-i frece absent. Doar că o să fie al naibii de scump. Dacă ne retragem din combinație În decursul primului an, trebuie să le plătim o despăgubire. Plus că ne-am deschis filiale europene pe spezele acestui contract. Asta trebuia să fie marea noastră șansă de extindere. Poarta noastră spre lucruri mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
exact În clipa În care Începe să-mi sune mobilul. Îl scot și-l deschid grăbită. — Alo? — Bună, aud glasul lui Luke. Eu sînt. Am Înțeles că lansarea a fost un mare succes. Tocmai au dat imagini la știri. Bravo, scumpa mea! — Mersi! E destul de mișto, sinceră să fiu... Mă Îndepărtez cîțiva pași de Jess și mă ascund după un stativ cu pulovărașe bolero de șifon, cu strasuri. — La tine cum e? adaug coborînd glasul. — Tocmai am avut ședința. Acum s-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își primește poșta aici? zic, frustrată la maximum. Doar nu stă aici! Cine știe? dă din umeri Luke. Scumpa mea, trebuie să plec. Ochii lui coboară asupra pîntecului meu rotund. — Dar am cu mine și mobilul, și pagerul. La cel mai mic semn... — Te sun, Încuviințez, răsucind plicul Între degete. Oare ce să fac cu ăsta? — Poți să i-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zis despre ea. Ce ți-a zis? ridică imediat Janice privirea. Ce naiba ți-a zis? — Ăă... nimic, apasă Jess repede pe „Pause“ și scoate DVD-ul din aparat. O să văd eu restul mai tîrziu. — Așa! spune mama veselă. Trăiește, Janice scumpa mea. E o veste bună! — Trăiește? Janice Încă nu și-a revenit din isterie. Ce rost are să fii viu În Chile? — Măcar el a pornit În lumea largă! spune Jess, brusc Însuflețită. Măcar face ceva cu viața lui! Să știi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
regăsesc calmul și s-o urmez pe Kelly În sufragerie. Danny și Janice joacă „Ghicește ce mănîncă bebe“ și-și notează răspunsurile pe foi. Mama și Jess se uită pe poze de copii de vedete. — E Lourdes! spune mama. Jess, scumpa mea, ar trebui să fii și tu un pic mai la curent cu ce se Întîmplă În lume. — Piure de sfeclă, spune Danny sigur de el, după ce ia o lingură dintr-un terci mov. Nu-i mai trebuie decît o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știe Încă nimic de casă. — Te simți bine, Becky? spune mama, Îmbrățișîndu-mă În pragul ușii de la intrare. Vrei să stau cu tine pînă vine Luke? Nu, e ok. Nu-ți face griji. — Bine atunci, odihnește-te. Nu-ți risip energia, scumpa mea. — Așa o să fac, Încuviințez. Pa, mamă. După ce pleacă toți, locul rămîne tăcut și anost. Rămîn singură cu toate cadourile. Mă duc În camera copilului, mîngîi ușor pătuțul artizanal și legănașul mic, alb. Și coșul Moses, cu baldachinul lui absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o cutiuță de piele Duchamp. O deschid furioasă - și În ea dau peste o pereche de butoni de argint, smălțuiți. De ce naiba Îi trimite butoni? Din pachet cade un cartonaș crem, cu un mesaj caligrafiat cu același scris. L Ești scump la vedere. Nunc est bibendum? V Mă holbez la cartonaș, și simt cum mi se urcă tot sîngele În cap. Toate stresurile zilei par să se adune Într-un acces răvășitor de furie. M-am săturat. PÎn-aici. O să trimit pachetul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă ocup eu de tine. Mă străbate un val de suspiciune. Nu i-au trimis nici un mesaj Venetiei, așa-i? Încearcă să-mi arunce praf În ochi. — N-am nevoie să vă ocupați de mine, zic politicoasă. Vă mulțumesc, oricum. — Scumpa mea, naști! moașa izbucnește În hohote de rîs. Și trebuie să-ți pui halatul. Sau ți-ai adus un tricou? Și o să trebuiască să te examinez, să văd cum merge. Trebuie să scap de femeia asta, rapid. Își apasă o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke! Ți-a trimis un cadou de Crăciun! Din senin, Îmi aduc aminte de cuvintele Învățate În latină. — Uti... barberi... dar limba nu vrea deloc să mă asculte. Nam... Adică, tui... Rahat. Ce limbă idioată mai e și latina asta! — Scumpa mea, delirezi? mama mă privește neliniștită. — Becky, habar n-am la ce te referi, spune Venetia, mai-mai să pufnească În rîs. — Lasă-ne În pace. Tremur de mînie. Lasă-ne, pe Luke și pe mine, În pace. — Tu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și o văd și pe ea cu ochii În lacrimi. — Puteți să stați În castelul nostru din Scoția. Noi nu-l folosim niciodată! — Suze, nu-mi pot reprima un Început dechicot, nu te prosti! — O să veniți să stați cu noi, scumpa mea! sare și mama. Nu vă las să Închiriați cine știe ce apartament insalubru! CÎt despre tine, dragă duduie... zise Întorcîndu-se spre Venetia, cu fața trandafirie de furie. Cum Îndrăznești să-mi superi fata, În plin travaliu? Rahat. Uitasem faza cu travaliul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În ciuda oboselii vizibile, radiază. Îmi Întîlnește privirea și simt cum mi se Încălzește brusc inima. E ca și cum am avea un secret Împreună, pe care nu-l mai știe nimeni. — Uită-te la degețelele ei! Suze se apleacă deasupra pătuțului. Bună, scumpa mea! ridică ochii. Are nume? — Încă nu. Mă așez mai bine pe perne, cu o ușoară grimasă. Mă simt destul de zob după noaptea trecută. Deși partea bună e că epidurala Încă mai are efect și mi-au dat o tonă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cadouri și În urma ei vine tata. — Tată... fă cunoștință cu nepoata ta! zic. — Vai, Becky, draga mea. Felicitări. Tata mă strînge tare, tare la piept. Apoi se uită la pătuț, clipind mai des decît normal. — Măi măi măi. Bună, fată scumpă și dragă. — Uite niște haine pentru tine, Becky dragă, zice mama, trîntind pe scaun o sarsana uriașă de weekend plină de țoale. N-am știut ce vrei, așa că am luat și eu tot ce-am crezut... — Mersi, mamă. Desfac fermoarul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost puse la păstrare În depozit, dar, evident, au existat cîteva articole esențiale pe care am ținut morțiș să le aducem cu noi. — Becky! Mama traversează aleea, spre noi, cu un vraf uriaș de reviste vechi. — Unde să pun astea, scumpa mea? La gunoi? — Nu sînt gunoi! protestez. Poate că o să am chef să le citesc! Nu le poți pune la noi În dormitor? — E cam plin... Mama se uită la reviste și o văd animată de un gînd subit. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
financiar persoană din familia asta? ridic privirea victorioasă. — Colecția ta de Antiques for the Future nu face nici doi bani, spune Luke, Însă zîmbește de la o ureche la cealaltă. — Și ce dacă? Tot te-am bătut! Ai tonișoare de bănuți, scumpa mea! O sărut pe Minnie pe frunte. — CÎnd Împlinește douăzeci și unu de ani, intervine Luke. Pe bune acum, e atît de enervant cîteodată! Cine vrea să aștepte pînă la douăzeci și unu de ani? — Mai vedem, Îi șoptesc În ureche, trăgîndu-i păturica pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ștefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din dispoziția duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
unii etimologi de latinescul aurum. Asemenea legătură nu poate fi total exclusă, deoarece, în vechime, inelele puteau fi purtate și pe acest deget, precum apare în poezia eminesciană: Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl scoate de pe degetul cel mic. Denumirea de auricular trebuie legată, în primul rând, de auricula/ureche”, datorită faptului că acest deget servea la destuparea dopurilor de ceară din urechi. Gestul nu a trecut neobservat de cei vechi, deoarece acest
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pentru victoria și pacea obținută: "Drept este așadar să izbucnească din inimile noastre un cântec de laudă și de mulțumire către a tot puternicul și milostivul Dumnezeu, care a călăuzit pe augustul nostru Suveran și Guvernul Său de a câștiga scumpei noastre Românii un triumf așa strălucit înaintea lumii întregi. Trăiască România! Trăiască M.S. Regele și întreaga Familie Regală împreună cu toți aceia care au lucrat pentru aducerea păcii atât de mult așteptate!"604. Acest articol a fost publicat pe prima pagină
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
buletinele parohiale din Occident, unde fiecare parohie avea un astfel de buletin. Gazeta cuprindea informații cu privire la evenimentele și problemele parohiei respective. La apariția primului număr, parohul și redactorul Ulderic Cipolloni scria: "Iară o revistă... Da iară o revistă! Vă rog, scumpilor enoriași, să nu vă speriați pentru apariția acestui Curier al parohiei din Galați, căci el vă va aduce vești bune, vești frumoase, vești folositoare, vești care vă privesc cu totul direct pentru binele moral și material. Priviți deci cu ochi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și citeau; apoi, mulți abonați au invocat numeroase motive pentru a renunța la aceste reviste: "la noi în casă nu știe nimeni carte, nu pricep nimic din ce scrie, n-am niciun folos din citire, nu sunt parale, e prea scumpă, eu împrumut de la alții, eu sunt abonat la o revistă, n-am vreme de citit, am să mă mai gândesc"798. Raportul dintre ponderea populației catolice din România 799 și tirajele publicațiilor ce i se adresau arată că acestea au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apartamente ori pensiuni, ca și numărul 7. Tocmai de aceea au și putut bunicii mei, dat fiindcă au avut norocul să aibă de lucru în vremea recesiunii, să-și permită să cumpere casă într-o zonă care e acum iar scumpă și foarte căutată. Chiar și aici, puține clădiri sunt tocmai din 1829, anul când s-a înălțat casa noastră. Mulți New Yorkezi locuiesc în clădiri cu mai multe apartamente, care sunt mai ieftine și se află mai ales dincolo de Manhattan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]