11,518 matches
-
fost bolnițele din cadrul mănăstirilor. La începutul secolului al XVIII-lea, în incinta Mănăstirii Sfânta Vineri din București s-a făcut un azil pentru bătrâni și alienați. Un punct de atracție era incoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Paraschiva. În timp ce la Sfânta Vineri erau duse doar cazurile ușoare, bolnavii agresivi erau trimiși la Mănăstirea Sărindar. La Craiova, bolnavii mintal erau adăpostiți în curtea Bisericii Madona Dudu, fiind duși în biserică în fața icoanei Ferioarei Maria. Bolnavii agresivi erau legați de copaci sau ținuți
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
noiembrie 1784, domnul Mihai Șuțu al Moldovei a dispus printr-un act legislativ strângerea și adăpostirea tuturor nebunilor. Mănăstiri care au adăpostit bolnavii au fost și Golia, Adam (pentru femei) și Neamț. Între 1825 și 1838, bolnavii mintal de la mănăstirile Sfânta Vineri, Sf. Gheorghe și Sărindar din București au fost mutați la Mănăstirea Negoiești, de unde în 1838 au fost duși la Mănăstirea Balamuci. Până în 1846, bolnavii mintal aflați în schitul Malamuci au fost mutați la Mărcuța, care era situată mai aproape de
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
a poruncit, la urcarea sa pe tron, omorârea prin sugrumare a 19 frați, mulți dintre aceștia erau sugari și a câtorva concubine ale tatălui său, însărcinate. Cele 19 coșciuge au fost depuse la picioarele sarcofagului tatălui său, în mausoleul de lângă Sfânta Sofia. "Kanun"-ul elaborat de Mehmed al II-lea a rămas în vigoare până în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Ahmet I (1603 - 1617) când a fost abrogat. De atunci, rivalii nu mai erau omorâți, ci închiși separat în
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
1992; astfel: firuță de pădure ("Brachypodium sylvaticum"), clopței ("Campanula sibirica"), drob ("Chamaecytisus hirsutus"), bulgării-de-stâncă ("Cnidium silaifolium"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), sânziene albe ("Galium mollugo"), asperula ("Asperula rumelica"), ruginiță ("Asplenium ruta-muraria"), cătină albă ("Hippophae rhamnoides"), buruiană-pentru-vânt ("Inula ensifolia"), mărgică ("Melica ciliata"), poala „Sfintei Mării” ("Reseda lutea"), coada-iepurelui ("Sesleria heuflerana"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), cimbrișor ("Thymus pulcherrimus"), iarbă neagră ("Lembotropis nigricans"), iarbă grasă ("Sedum telephium ssp. maximum"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
din comuna Groși. Înainte de acesta a existat un iconostas din lemn de tei cu icoane pictate pe lemn, dar fiind distrus de carii, a fost predat cu proces verbal Muzeului Județean în anul 1974, reținând drept amintire icoane care reprezintă Sfânta Treime pe dosul căreia este următoarea însemnare: „Făcută pe cheltuiala lui Fluieraș Istrate cu soția Dotye și cu familia Domniei sale Aximie și Parasca cu Maria, ca să le fie de pomenire veșnică. Anul Domnului 1802.” Bisericuța a fost târnosită după refacerea
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
al XIX-lea, regele Neapolelui, Murat (cumnatul lui Napoleon), a planificat realizarea acestei piețe (precum și clădirile care urmau să o mărginească) ca un tribut adus împăratului. La scurt timp după ce Napoleon a fost trimis în cele din urmă în Insula Sfânta Elena, Bourbonii au fost restaurați pe tron, iar regele Ferdinand I a continuat construcția, dar a transformat clădirea omagială în biserica pe care o vedem astăzi și pe care a dedicat-o Sfântului Francisc din Paola, care a viețuit în
Piața Plebiscitului din Napoli () [Corola-website/Science/333195_a_334524]
-
Bazilica „Sfânta Maria” din Gdańsk (în , în ) este cea mai mare biserică catolică din Polonia și cea mai mare biserică de cărămidă din lume, având o lungime de 105 m și o lățime de 66 m. Altarul principal al bisericii este un
Bazilica Sfânta Maria din Gdańsk () [Corola-website/Science/333302_a_334631]
-
din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia. Merită menționat grupul sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În capela Sfânta Ana este venerat corpul fericitei Giuliana
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
prezintă mai multe episoade din viața Sfintei Eufemia. Merită menționat grupul sculptural aflat în ultimul altar din partea stângă a navei, realizat de Gianmaria Morleiter (marmură, secolul al XVIII-lea), format din Sfânta Fecioară Maria cu Isus pe genunchi. În capela Sfânta Ana este venerat corpul fericitei Giuliana de Collalto, care în secolul al XIII-lea a fost stareță a mănăstirii Sfinților Biagio și Cataldo, aflată în apropiere.
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
păstrate de călugări. În transeptul de sud se află pictura "Încoronarea Fecioarei cu Sfinți" realizată de Jacopo și Domenico Tintoretto. În primul altar din partea dreaptă a navei se află "Adorația păstorilor" de Jacopo Bassano. În partea stângă este "Miracolul imobilizării Sfintei Lucia" (ea a fost condamnată la prostituție, dar, printr-o minune, s-a constatat că era imposibil să o mute din loc) de Leandro Bassano. Există și alte picturi în clădirea mănăstirii.
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
din Polonia (cunoscută drept și "Cunegunda (în lb. engl.)," "Święta Kinga (în lb. poloneză) ,Szent Kinga (în lb. ungară) este o sfântă în biserica catolică și patroana spirituală a Poloniei și Lituaniei." (n. 5 martie 1234, Esztergom - d. 24 iulie 1292, Stary Sącz) - sfântă în Biserica Catolică, fiica regelui Ungariei Béla al IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
donat acesteia terenul Szandec in 1257. [7] [1] Pe acest teren ,Kinga in 1280 [7] (potrivit altor surse, în 1273 [8]), a fondat mănăstirea (franciscană) de maici clarissa - Stary Sącz, ( Clarisele - Al doilea Ordin Franciscan "-" grup feminin franciscan înființat de sfânta Clara de Assisi și sfântul Francisc de Assisi - ramura feminină a Ordinului Franciscan ,care având același fondator are și aceeași spiritualitate cu Primul Ordin, dar alături și în complementari etate cu el, are o caracteristică proprie: dimensiunea contemplativă în clauzură
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
castel.Mănăstirea a fost devastată de mongoli, dar reconstruită sub supravegherea lui Kinga. Aici, a murit în 1292, după 10 luni de boală. [3] [2] [1] Pentru comemorarea prințesei , s-a săpat cea mai mare capelă subterană din lume, dedicată sfintei Kinga, la o adâncime de 101 m în salina de la Wieliczka, una din cele mai renumite saline din lume.
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
anii 786 și 802, la Portland, în Regatul Wessex, atunci când trei corăbii nordice au fost ancorate,iar vikingii care au debarcat,l-au ucis pe prim-magistratul regelui Beorhtric. La celălalt capăt al țării, în Regatul Northumbria, în 793, Insula Sfânta Lindisfarne a fost jefuita. După jefuirea Lindisfarne, raidurile asupra coastelor au devenit mai sporadice până la 830. În 835, vikingii păgâni au devastat Sheppey. În 836, Ecgberht de Wessex se întâlnește în lupta cu o forță de treizeci și cinci de nave la
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
I. În timpul Primului Război Mondial, copiii au fost întreținuți din veniturile particulare ale doamnei Ecaterina Cantacuzino. După 1948, leagănul "Sf. Ecaterina" devine așezământ public finanțat din bugetul statului, păstrându-și profilul, dar modificându-i-se numele, de la care s-a scos apelativul "Sfântă Ecaterina". Astfel, odată cu venirea comunismului, capelă a devenit în 1953, sala de mese, apoi spălătorie, iar, ulterior, magazie, unde erau depozitate paturi vechi, saltele și materialul medical uzat al spitalului. Anul 1989 a găsit capelă într-o stare jalnică. Pereții
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
Sfântă Ecaterina are două hramuri. Hramul principal al lăcașului de cult este Sfântă Ecaterina (25 noiembrie), iar cel de-al doilea hram, mai puțin cunoscut, este Sfanțul Nectarie din Eghina (9 noiembrie). De asemenea, capelă adăpostește o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina.
Capela Sfânta Ecaterina, București () [Corola-website/Science/334558_a_335887]
-
este un așezământ monahal aflat în localitatea cu același nume din județul Mehedinți, în imediata apropiere a municipiului Drobeta Turnu-Severin, la o distanță de doar trei kilometri. Biserica mănăstirii Cerneți, având hramul „Sfânta Treime”, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Prima mențiune a acestei localități este din 27 august 1571; pentru o vreme a fost centrul politico-administrativ al județului Mehedinți, devenită târg, apoi oraș, până în jurul anului 1833, când
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
când a pierdut acest statut, iar localitatea a început să decadă. Importanța deosebită pe care a avut-o în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea este reliefată și de faptul că localitatea avea trei biserici, una dintre acestea - Sfânta Treime - fiind mânăstire. Multă vreme, satul Cerneți a fost pricină de neînțelegeri. Boierii din neamul Buzescu, mănăstirile Govora, Tismana și Cozia au reclamat dreptul lor asupra satului. În vreme ce egumenii și boierii își căutau dreptatea la scaunul Craiovei, domnitorul Mihnea Vodă
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
trecută în patrimoniul muzeului Porțile de Fier, moment în care obiectele de cult au fost duse în depozitul muzeului. Pisania bisericii, aflată în pronaos, are următorul cuprins: „Această sfântă și dumnezeiască biserică unde se cinstește și se prăznuiește hramul nedespărțitei Sfinte Troițe, s-a început din temelie de vejnicul întru pomenire D(o)mnul nostru Io Ghica Voievod și s-au săvârșit de Înălțatul D(o)mnului nostru Io Grigore Ghica Voevod la leatu 7171, iar acum în zilele preainălțatului nostru
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
cheltuiala bisericii, episcop fiind iubitorul de H(risto)s părintele nostru Neofitu, iar egumen alu Sfintei Monastiri Tizemni Neofit, în anul mântuirii 1827 august; epitrop și ostenitoriu au fost Ștefan Jian la această impodobire”. Mănăstirea din satul Cerneți, cu hramul „Sfânta Treime" și „Cuvioasa Mare Muceniță Anastasia Romana", a fost reactivată ca mănăstire de maici în urma ședinței de lucru a Consiliului Eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei, din data 16 decembrie 2004. Stareța mănăstirii este Monahia Murgilă Grigoria . Biserica veche a
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
construită între 1359 și 1365) este unul dintre cele mai vechi edificii religioase din nord-estul țării. Către sfârșitul secolului al XIV-lea, introducerea ceramicii smălțuite avea să aducă un plus de frumusețe finisajelor exterioare. În acest sens stau mărturie Biserica Sfânta Treime din Siret (1352) și Mănăstirea Cotmeana (1292). Construită în perioada 1466 - 1469, Mănăstirea Putna devine nu numai un lăcaș de cult important, dar și un important centru cultural. Tot în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a Estului”), sfințită
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Un alt castel omonim, dar în Sânmiclăuș, Alba, este ridicat în perioada 1668 - 1675 în stilul Renașterii târzii. Catedrala Romano-Catolică din Timișoara, construită în perioada 1736 - 1774, reprezintă o grandioasă întruchipare a stilului baroc. Același stil se regăsește la Catedrala Sfânta Treime din Blaj, ridicată între 1741 și 1749. Construit în stilul barocului târziu în perioada 1762 - 1777 și considerat unul dintre cele mai reprezentative edificii ale acestui stil din estul Europei, Palatul Baroc din Oradea găzduiește astăzi Muzeul Țării Crișurilor
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Abația funcționează ca un priorat autonom în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Abația benedictină de la Tihany a fost fondată în anul 1055 de către regele Andrei I al Ungariei (1046-1060), ca o necropolă regală pentru el și familia sa. Ea a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria și Sfântului episcop Aignan de Orléans. Regele Andrei a fost înmormântat în biserica mănăstirii în 1060. Mormântul său din cripta bisericii este singurul mormânt al unui rege medieval al Ungariei care a fost păstrat până în prezent. are un
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
Söderköping din septembrie 1270, arhiepiscopul Folke Johansson Ängel (1267-1277) a luat hotărârea ca noul sediu al arhidiecezei să devină Östra Aros. La doi ani după acest eveniment, în anul 1272, arhiepiscopul a decis dărâmarea bisericii din centrul orașului, cu hramul Sfintei Treimi, și construirea în locul ei a unei catedrale impunătoare. Au fost chemați meșteri și arhitecți francezi, printre care și maestrul Étienne de Bonneuil. Lucrările au fost lente din cauza climei reci, a ninsorii, a epidemiei de ciumă și a câtorva dificultăți
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]
-
care regii au fost încoronați la Stockholm. De asemenea, catedrala nu era destinată ca lăcaș de cult laicilor, ci doar pentru serviciile și ritualurile înaltului cler al Bisericii Catolice. Pentru cetățenii de rând existau alte biserici în oraș, precum Biserica Sfintei Treimi, numită și "Biserica țărănească", Biserica Sfântului Petru, Biserica Sfintei Maria, precum și abația franciscană. Acest fapt s-a menținut până în ajunul Reformei protestante din secolul al XVI-lea, când accesul în catedrală a fost permis și laicilor. În timpul Reformei Suedia
Catedrala din Uppsala () [Corola-website/Science/332068_a_333397]