11,710 matches
-
violența, echivocul, tensiunea, puritatea sunt, ori se convertesc până la urmă, în stări de grație. Și astfel, filmele lui Alexa Visarion devin poeme lirice pe care trebuie să le "citești" cu atenție și răbdare. Impresia finală e covârșitoare. Filmele mele vorbesc singurătate, nedreptate, speranță, așteptare A.V. Ce declic, ce explozie v-a deschis drumul spre artele vizuale? Adică spre artele scenice. S-a întâmplat în copilărie? Alexa Visarion Cred că au fost mai multe. În primul rând, a fost un context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai puțin sau mai mult, au suferit tăieturile obligatorii ale cenzurii ideologice. Dar, în ansamblu, cred că filmele mele vorbesc despre ceva care e al meu, vorbesc despre teme care m-au marcat, mă marchează și cred că trebuie mărturisite: singurătatea, nedreptatea, speranța, așteptarea... A.V. Sunt ale dumneavoastră, dar, de fapt, sunt ale tuturor. A.V. Sunt ale tuturor. Numai că eu le-am trăit și le trăiesc. Și nu le primesc la nivel intelectual, ci direct, în contactul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și eseistul Paul Cernat, scriitorul Caius Dobrescu, criticul și teoreticianul literar Mircea Martin și criticii literari Carmen Mușat și Virgil Podoabă. » La categoria „Proză/Memorialistică“ sunt nominlizați: Mircea Cărtărescu, pentru volumul Orbitor. Aripa dreaptă (Editura Humanitas), Mihai Dragolea - Funcționar la singurătăți sau contabilul de imagini (Editura Paralela 45), Ioan Lăcustă - Luminare (Editura Polirom), Bogdan Popescu - Cine adoarme ultimul (Editura Polirom) și Horia Ursu - Asediul Vienei (Editura Cartea Românească). » Secțiunea „Critică/Eseu/Teorie literară“ are următorii scriitori nominalizați: Alexandru Cistelecan, Diacritice (Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
de tăcere. Toată țara vibrează ca o coardă. Ca o coardă de vioară. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU În pădure era un aer moale... În pădure era un aer moale, cald, umed, controlat de zâne și furnici... Zânele, din cauza singurătății și-a lipsei unor basme pe măsura lor, deveniseră cam nerușinate, făceau pe unde apucau „fapte bune“ cu pădurarii sau cu vânătorii întâlniți întâmplător, ba chiar și cu piticii, cam debusolați și ei... Apoi se spălau grijulii în izvoarele cristaline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
poeta Elena Vlădăreanu. Și nu numai ea. Ursul din pădurea jocurilor amorțite Mihaela Michailov Am fost în pădure. M-a dus Afrim. O pădure arămie-aurie care mi-a agățat privirea în crengi. O pădure în care fâșii de traume și singurătăți - tata Luigi-sora, Marta-sora Maria, fratele Giani - se depun pe rumegușul anormalității. Cel mai recent spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara se joacă într-un spațiu pe care s-a bătut toată Timișoara. Un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și cântă live cu pene de păun pe cap. Rizea și ursul lui trăiesc în pădurea așteptărilor amânate, istovite și de moartea mamei care, fără să apară, e mereu prezentă. Boala familiei M vine din blurarea și transferul dorințelor, din singurătățile făcute leapșa. Fata cea mare a lui Luigi, Marta (Claudia Ieremia alternează perfect autoritatea cu impusa mulțumire de sine, mizând pe un joc extrem de autentic), își faultează propria împlinire îngrijindu-și fără limite tatăl, suportându-i capriciile și preluând rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fi vorba mai degrabă de-o „alchimie financiară“, vorba lui George Soros. Marlowe nu e doar un personaj chandlerian - el e un extract al epocii sale, străbătută după o complicată formulă existențială în care cinismul, melancolia, generozitatea, indiferența, spaima, tăcerea, singurătatea și moartea sunt fragmente palpabile ale vieții cotidiene. Marlowe și-a dobândit „autonomia“ mai degrabă fără voia decât cu voia autorului. Mai întâi prin filme și prin serialele transmise la radio, iar mai apoi, când cărțile lui Chandler au început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
în forțele proprii, sensibili tate exagerată, dificultăți în stabilirea de relații cu colegii, dificultăți în aprecierea valorilor, dificultăți în abordarea conflictelor, con flict intern dat de diferența dintre nivelul de dezvoltare cognitivă și nivelul de dezvoltare a motivației, timiditate, dezordine, singurătate, izolare, revoltă față de părinți sau școală. • Oportunitățile percepute de părinți survin din climatul cultural oferit de familie, acces la calculator și Internet, existența bibliotecii personale, disponibilitatea familiei de a cumpăra cărți, enciclopedii, jocuri și CD-uri, precum și alte materiale incitante
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
o prăpastie de netrecut. Din această cauză Weber consideră că în ,,ne-omenia sa patetică, această învățătură trebuie să aibă pentru starea de spirit a unei generații care se dedica grandioasei sale consecvențe mai ales un efect, sentimentul unei nemaipomenite singurătăți interioare a individului"153. Ca urmare, individului îi rămâne asceza, liniștea interiorizării și munca pentru a fi placul lui Dumnezeu. În acest fel munca, efortul uman propriu este așezat la baza vieții creștinului protestant. Cultul pentru muncă va dezvolta civilizația
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
deoarece ,,după Aristotel virtutea nu se poate înfăptui în afara unui cadru de viață colectivă organizată, adică în afara statului. Aceasta întrucât realizarea virtuții ca și scop de viață nu se poate realiza de unul singur, în regimul libertății depline pe care singurătatea o implică. Aristotel este unul dintre primii reprezentanți a acelei tradiții a gândirii etice, care se va impune mai cu seamă cu idealismul clasic german, cu Kant sau Fichte, pentru care moralitatea înseamnă conformare cu legea și este dată prin
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala de amor cu oboseala psihică" (p. 7). Ieșirea din depresie contează și pe autosugestie, iar prozatorul uzează de ea, mobilizând energiile pozitive: "Jos obsesiile, jos lamentările, jos suferința absurdă din amor. Singurătatea nu există decât dacă pui un zid între tine și lume, între tine și natură, rupi legăturile și retezi timpul exterior, rămânând doar la timpul organismului tău care e absurd și fără sens. Restabilește circulația vieții în spiritul tău și
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
oratorice, Aper, - poetul Maternus. Liniștit și surâzător, - citez - Maternus răspunse : ,Mă pregăteam să învinesc pe oratori tot atât de mult pe cât Aper i-a apărat: deoarce îmi închipuiam că, pronind de la elogiul acestora, va huli pe poeți (...) Iar pădurile, dumbrăvile și chiar singurătatea hulite de Aper îmi aduc plăcere, încât le socotesc printre cele mai de seamă binefaceri ale poeziei, deoarce aceasta nu ia ființă în mijlocul zgomotului, cu împricinatul înaintea ușii sau străjuit de plânsul și de lacrimile acuzaților: ci sufletul se retrage
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
lui Ovidius...Însăși soarta poeților inspirați și fericitra lor conviețuire cu Muzele mi-ar fi teamă să le pun alături de neliniștea și viața frământată a oratorilor. Fără îndoială, luptele și primejdiile îi înalță la consulat; mie îmi place mai mult singurătatea tihnită și retrasă a lui Virgilius... Dialogul se încinge. După Aper și Maternus. Messalla și Secundus ies și ei în arenă. Totul se termină însă cu un... Începurăm să râdem, și ne despărțirăm - finalul știut, - referitor la Piața Endependenți. Avant
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
tine însuți, să nu te închini decât propriului tău talent (...) Mai pune apoi că poeții, atunci când doresc să... împlinească ceva mai de seamă, trebuie să părăsească ... (viața socială n.n. ) Și să se retragă.." în păduri și în dumbrăvi", adică în singurătate. (Un fel de Mogoșoaie augustă - n.n.). XI (1). Chiar reputația și gloria, cărora ei li se închină în întregime și despre care mărturisesc că sunt singura răsplată pentru toată această osteneală, însoțesc mai de grabă pe oratori decât pe poeți
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
este o parte din viața ta. în teatru, dacă ești foarte onest, dacă nu te prefaci, poți să trăiești mai multe vieți. îți extinzi propria viață, călătorești în alte lumi, capeți un fel de imortalitate. Simți din plin o anumită singurătate dar, în același timp, ai șansa de a zbura spre alte galaxii. Asta se întîmplă numai dacă ești onest." Mai există acolo, în cartea aceasta, un text răvășitor, inteligent, ironic, vulnerabil, semnat de arhitectul Tudor Rebengiuc, fiul Marianei Mihuț și
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de singurătate" (Pentru a ne ascunde). O bună parte din textele poetului nu reprezintă decît (auto
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de singurătate" (Pentru a ne ascunde). O bună parte din textele poetului nu reprezintă decît (auto)analize ale singurătății, pe care definind-o, se definește pe sine, pe care constatînd-o ca pe-o damnare, o exorcizează: "Lipit de început/ ca de uterul
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de singurătate" (Pentru a ne ascunde). O bună parte din textele poetului nu reprezintă decît (auto)analize ale singurătății, pe care definind-o, se definește pe sine, pe care constatînd-o ca pe-o damnare, o exorcizează: "Lipit de început/ ca de uterul mamei;// Curînd, lumină dezlipită,/ Voi contura aura și,/ pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
analize ale singurătății, pe care definind-o, se definește pe sine, pe care constatînd-o ca pe-o damnare, o exorcizează: "Lipit de început/ ca de uterul mamei;// Curînd, lumină dezlipită,/ Voi contura aura și,/ pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne asigura mereu? Ca poet, se cuvine a respecta regimul similimonahal al izolării (Gotfried Benn
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]