12,786 matches
-
poale. Deși referința la ruinele Cetății Ciceului este probabilă, precizia unei reprezentări heraldice târzii, necoroborată cu alte elemente, trebuie pusă sub semnul întrebării. Lăsând la o parte confuzia cu cetatea Ciceu-Ciuc (județul Harghita), responsabilă probabil pentru unele erori din istoriografie, stăpânirea între a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea de către domnii Moldovei a Cetății Ciceului, cu titlu de fief, a pus pe unele cercetări umbra naționalismului. De aici au rezultat unele reconstituiri
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
a întâmplat cu fostul stăpân. Știm totuși că la începutul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despăgubit cu domenii în nordul Ungariei.. Intervalul de timp probabil în care Ștefan cel Mare a luat în stăpânire Ciceul și Cetatea de Baltă este 1486-1490 deși nu trebuie exclusă posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474. Ambele domenii au făcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor și constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
de Baltă erau departe de a compensa, atât financiar cât și strategic ieșirea la Marea Neagră . Venirea la tron a lui Vladislav al II-lea în 1490 i-a atras lui Ștefan probleme juridice cu privire la Ciceu. Acesta ceruse după obicei reconfirmarea stăpânirii. Urmași ai familiei Losonczi, însă au încercat să recâștige în 1491 castelănia înaintând inclusiv o împotrivire la punerea în stăpânire poruncită de cancelarie. În cele din urmă, la 1500, în urma unui proces, voievodul Moldovei a fost nevoit sa plătească ramurii
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
Vladislav al II-lea în 1490 i-a atras lui Ștefan probleme juridice cu privire la Ciceu. Acesta ceruse după obicei reconfirmarea stăpânirii. Urmași ai familiei Losonczi, însă au încercat să recâștige în 1491 castelănia înaintând inclusiv o împotrivire la punerea în stăpânire poruncită de cancelarie. În cele din urmă, la 1500, în urma unui proces, voievodul Moldovei a fost nevoit sa plătească ramurii feminine a familiei Losonczi câteva sute de florini drept despăgubire, un nou act de donatie regească fiind întocmit la 1503
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
transilvănene este transmiterea acestora. În mod normal numai achizițiile urmau calea moștenirii nu și donațiile care aveau caracter viager. După A. Rusu trebuie deci luată în calcul posibilitatea dobândirii în timp de către moldoveni a unor privilegii suplimentare. Cert este ca stăpânirea cetății și a domeniilor se perpetuează de la Ștefan cel Mare la fiii săi până la Petru Rareș. Și pentru prima oară Ciceul își îndeplinește efectiv în 1538 rolul de refugiu. Trădat de boieri, cu Moldova ocupată de Soliman Magnificul, Petru se
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
tronului și în 1541 familia domnească părăsește Ciceul. Pentru cetate sfârșitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544. Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
incendiile din anii 1577, 1703 și 1758 au distrus orașul aproape în întregime În anul 1758 au fost de pildă distruse 106 case și 72 de hambare. Fostul bastion de frontieră al principatului de Hildesheim s-a aflat consecutiv sub stăpânire prusacă, franceză, welfă, și în cele din urmă, în domeniul regatului de Hanovra, care a cuprins între 1714 și 1838 și Marea Britanie. În pofida numeroaselor distrugeri orașul s-a dezvoltat încontinuu, fiind în mod repetat reconstruit și înglobând până în ziua de
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
este o înfățișare de ficțiune literară a istoriei populației azere, care și-au apărat Azerbaidjanul de incursiunile din exterior ale păgânilor. Azerbaidjanul a fost fondat în Evul Mediu pe teritoriul țării Aran-Albanya, în urma unor acțiuni de cucerire și consolidare a stăpânirii. Oguzii azeri au purtat războaie cu creștinii din țări vecine. Dar și cu turci care încă neconvertiți la Islam: hanii Kıpçak, Bükacık, Karaaslan, Karatekin (nume turcești). Și în Kitabi Dede Korkut, în mod asemănător cu legendele și miturile fondatoare la
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata, "bəy" - domn) - protectorul fiului împăratului selgiukid. În 1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur stat în epoca stăpânirii Eldeghizilor, a avut drept consecință un progres remarcabil în viața economică, politică și culturală a țarii. Un pas important înainte au făcut schimburile comerciale; au fost deschise numeroase instituții educative; au fost construite moschei și alte monumente arhitectonice foarte frumoase
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
ei era Finarfin liderul casei regale ce purta același nume, iar mama acesteia era Earwen. Galadriel numită și Altáriel, Alatáriel sau Nerwën, a participat la Revoltă al carei lider era Fëanor. Revoltă avea ca scop ieșirea Noldorilor din Aman și stăpânirea peste ținuturile îndepărtate ale Pământului de Mijloc. Liderii revoltei au fost Fëanor, Finarfin și Fongolfin. Între timp, Manwë(cel mai puternic dintre valari) a trimis solii care să-i avertizeze pe elfi de drumul primejdios și de locurile periculoase. Morgoth
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
Azerbaidjanul a îmbogățit tezaurul civilizației mondiale, dând lumii mulți savanți, poeți și arhitecți iluștri. Rusia a intrat în posesia teritoriilor nordice ale Transcaucaziei spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, reușind, începând cu anul 1830, să controleze aproape întreaga regiune. Sub stăpânirea țaristă, în regiune a pătruns educația occidentală, profitând și de relativa prosperitate a Imperiului rusesc în timp de pace. Rusia a făcut mari investiții în câmpurile bogate în petrol din estul Azerbaidjanului, mai ales spre finele secolului al XIX-lea
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
Media se împarte în două părți. Una se numește Media Mare, iar cealaltă Media Atropatică; această denumire provine de la comandantul militar Atropat care nu a permis ca această țară, ca parte a Midiei Mari, să se afle, de asemenea, sub stăpânirea macedonenilor. Într-adevăr, Atropat, proclamat împărat, a transformat această țară din proprie inițiativă intr-o țară independentă, urmașii săi căsătorindu-se cu prinți armeni si sirieni și mai târziu cu prinți parțieni... aceasta este o țară destul de însemnată în ceea ce privește puterea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
parte din districtul Suceava (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorica, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peșteră Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea bizantina a ființat aici o localitate populată încă de evrei. Odată cu cucerirea Palestinei de către cruciați a crescut însemnătatea orașului, el devenind capitala de dioceza catolică și fiind dotat cu mai multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternate de decădere
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestina au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țară Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceza romano-catolică indepedentă
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
scăzuse în mod dramatic. Mulți ofițeri, în special cei din rândurile aristocrației funciare prusace, aveau o atitudine profund antipoloneză și erau de acord cu planurile lui Hitler pentru recuperarea orașului-port Danzig și a altor teritorii aflate în acel moment în stăpânirea Poloniei. Situația din 1939 era însă însă diferită în mod fundamental față de cea din1938. Dacă în 1938 fuseseră făcute planuri pentru o acțiune a armatei ca un tot, lovitură care să-l înlăture pe Hitler, în 1938 conspiratorii recunoșteau că
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de Academia noastră. Exemplul Omului care a fost profesorul Negru merită să rămână ca îndreptar și conselior pentru generațiile de azi și de mâine, de tinerii medici radiologi. Modestia sa exagerată în care și-a îmbrăcat opera sa de creație; stăpânirea de sine care-i permitea, în cele mai grele momente ale vieții sale să producă cele mai mari opere ale sale; calmul sub care rare ori am întrezărit revoltă și în același timp mila și compătimirea pentru ignoranța și reaua
Dimitrie Negru () [Corola-website/Science/310598_a_311927]
-
de sub păstorirea duhovnicească a Vlădicului de la Alba Iulia și pusă sub cea a preotului reformat maghiar din Făgăraș, căruia fiecare preot român trebuia să-i plătească o dajdie anuală de un florin. Situația aceasta se va schimba doar în timpul scurtei stăpâniri a lui Mihai Viteazul (1599 - 1601), când Țara Oltului revine la Mitropolia de Alba Iulia care, împreună cu întreaga biserică românească din Ardeal, este pusă sub ascultarea Mitropoliei din Târgoviște. Câteva decenii mai târziu, principii calvini, Gabriel Bethlen, care aveau posesiuni
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
merge la biserici și a asculta slujbele preoților. În temeiul acestui ordin, magistratul sibian a încredințat comisiei formate din Andreas Herman, Martin Friederic Leonhard și A.von Adlerhausen, cercetarea satelor românești din Scaunul Sibiului și ducerea la îndeplinire a poruncii stăpânirii. La Racovița, comisia a ajuns în 31 mai 1744 și conform declarațiilor echivoce ale reprezentanților obștii, racovicenii nu știau nimic despre "Unire", sătenii dorind a rămâne la credința străbună. Pe aceeași linie de întărire a "Uniației" s-a înscris și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
conducător în persoana sultanului Saladin, conducătorul Egiptului și Siriei, care i-a chemat pe toți să se alăture Jihad-ului pentru recucerirea Ierusalimului. Victoria sa în bătălia de la Hattin a distrus practic statele creștine din Orientul Mijlociu și a asigurat continuitatea stăpânirii islamice asupra regiunii în următorii 800 de ani. Pentru a supune o populație majoritar musulmană și a rezista amenințărilor statelor musulmane înconjurătoare, cruciații construiseră castele puternice în tot Regatul Ierusalimului, permițând câtorva cavaleri să domine zonele de provincie. În cazul
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
un pretext de război. Trupele terestre nipone au alungat forțele chineze, iar marina japoneză a distrus aproape în întregime flota chineză în bătălia de pe râul Yalu. China a fost forțată să semneze Tratatul de la Shimonoseki, prin care Japonia intra în stăpânirea unei părți a Manciuriei și a Insulei Formosa. După acest război, China a încetat să mai fie puterea dominantă în regiune, acest rol fiind preluat de Japonia. Războiul ruso-japonez (1904 - 1905) a fost un conflict izbucnit pentru controlul asupra Manciuriei
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
înfrângeri militare ale armatei SUA, aceasta lăsând în mâinile niponilor peste 70.000 de prizonieri americani și filipinezi. Aproximativ 10.000 dintre aceștia au pierit mai apoi în ceeea ce a devenit mai târziu cunoscut ca „marșul morții din Bataan”. Stăpânirea japoneză a durat aproape doi ani, perioadă caracterizată prin uriașe suferințe ale populației civile. În toată această perioadă au avut loc confruntări dintre trupele regulate japoneze și forțele de guerilă locale. Partizanii filipinezi s-au alăturat forțelor americane conduse de
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
și Oslac. În jurul anului 772 se pare ca Offa of Mercia a anexat regatul Sussex, deoarece anumiți regi, ca Osmund, Ælfwald sau Oslac, pentru care inițiau se folosea titulaturi regale, erau acum numiți "duci". În 825, Sussex a trecut în stăpânirea lui Ecgberht și se pare că din acest moment a fost condus numai de regi din dinastia de Wessex. În 892, Eadwine, ealdorman de Sussex, este îngropat la Abația Abingdon din Berkshire, și conform cronicilor abației, acesta era numit "princeps
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]
-
după pierderile cauzate de înfrângerea suferită în fața regelui Merciei, Beornwulf în jurul anului 825, regatul a intrat în posesiunea regatului Wessex, condus de către Egbert. În anul 870 teritoriul a fost cedat , în urma Tratatul de la Wedmore, Angliei de Est , pe atunci sub stăpânire daneză. Datele, numele și realizările regilor Essex-ului, sunt de fapt convenții, ca în cazul multora dintre regii Heptarhiei. Primul amintit este Aescwine, rege începând cu anul 527, iar ultimul Sigered, tiltul său fiind schimbat în anul 812 din "rege" în
Regatul Essex () [Corola-website/Science/308800_a_310129]
-
a marca faptul, în locul respectiv a fost amplasată pe un stâlp o icoană a Sfintei Maria într-o cutie cu geam de sticlă. Această icoană a rezistat pe toată durata de 164 de ani cât timp Timișoara a fost în stăpânirea turcilor și încă mult după asta. După eliberarea Timișoarei din 1716 călugării iezuiți organizau procesiuni în acel loc. Icoana a fost distrusă accidental în 1837 de un căruțaș venit la târg. Episcopul Joseph Lonovics a făcut o colectă pentru înlocuirea
Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria () [Corola-website/Science/308811_a_310140]