12,131 matches
-
compromis ideea de colaborare cu D-voastre. Personal, te dezleg de orice obligație pe care ai crede că o ai față de mine sau de altcineva. Dacă ți se pare că nu merg articolele, nu le publica și eu nu mă supăr. Sînt învățat cu refuzul. Cele două recenzii pe care le trimit acum se leagă de două lucrări de actualitate. și fiindcă veni vorba de colaborări, sînt dispus să mai colaborez la o discuție publică ridicată de D-ta. Noi cei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ieșene sînt acuzați că nu-și ajută colegii - colaboratorii - de la catedră. Vezi, fii atent, să nu intri și D-ta în această categorie. Dă indicații precise tinerilor din catedră ce să scrie, cum să scrie, planifică-i ca să nu se supere. Nu e bine să te socotească un izolat. Cu ei trăiești aceeași atmosferă de vis al meseriei. Nu uita că cizmarii, frizerii, minerii se ajută între ei. Să facem și noi măcar cît ei. Să fii sănătos! Să muncești cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
indiferent rezultatul, nu trebuia să-mi mai atragi atenția. Acum, nu mai este nimic de făcut decît să te resemnezi, pînă la anul viitor cînd, dacă vei face ce ți-am spus acum, va fi altă situație . Sînt așa de supărat pe această situație, încît îmi retrag oferta de a veni la Slănic. Nu credeam că se va întîmpla această situație așa de neplăcută. Al d-tale, I.D. L. </citation> (11) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”20 .VII.1972
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îi merge”, după o expresie curentă... Imediat ce mai știu ceva precis, te voi informa. Cred că îți pun întrebări cititorii. Îți urez: liniște în îndeplinirea serviciului de paznic al dreptății. Cu bine, I. D. Lăudat P.S. Dacă crezi că îl supără pe tov[arășul] Rotaru - băcăuan - elogiul lui Cartojan, te dezleg de îndatorire. I. D. L. [P.S.II] N. Cartojan este și a fost cel mai strălucit și adevărat profesor de istoria lit[eraturii] române vechi. Dacă poți și merită articolul, te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
versurile scoase, cu celelalte înghesuite, sper să atingă dimensiunile reclamate de patul lui Procust al revistei. Dialectica poeziei bacoviene o s-o primiți pînă la sfîrșitul lunii. Voiam să fac oareșicari modificări în text, dar o păcătoasă de sinuzită ce mă supără de vreo două săptămîni m-a împiedicat. Nu cred însă că aveți chiar acum nevoie de acest text. În legătură cu alte materiale aștept rîndurile d voastră. Aș vrea să scriu ceva în legătură cu lirica lui Anghel Dumbrăveanu și despre cîțiva poeți despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ajung la varianta ce o anexez, de o lungime convenabilă, sper. Din păcate și asupra ei stăruie sabia Direcției Presei, deși avînd în vedere umorile instabile ale celor de acolo ar putea scăpa negeluită. În ceea ce privește finalul anchetei nu m-a supărat deloc modificarea pentru simplul motiv că noua variantă era mai bună și mai expresivă. Nu m-au supărat nici tăieturile din Experiența limită deși țineam la interpretările celor două poezii centrale în lirica lui Barbu. îmi face impresia că adesea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Direcției Presei, deși avînd în vedere umorile instabile ale celor de acolo ar putea scăpa negeluită. În ceea ce privește finalul anchetei nu m-a supărat deloc modificarea pentru simplul motiv că noua variantă era mai bună și mai expresivă. Nu m-au supărat nici tăieturile din Experiența limită deși țineam la interpretările celor două poezii centrale în lirica lui Barbu. îmi face impresia că adesea presa omite anumite pasaje numai pentru a ne aduce aminte că există și sîntem la discreția ei. Altfel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
foarte bine scris” etc.) și sînt curios ce o să mai inventeze. încît nu-i mirare că te copleșesc tristețile și dacă ai putea te-ai lăsa de scris. În plus tot soiul de neplăceri din pricina cronicilor. Aurel Rău s-a supărat că nu i-am lăudat cartea , Virgil Ardeleanu că n-am scris cu suficient atașament față de cartea lui (a scris după aceea N. Manolescu!) , Radu Theodoru că rîndurile privindu-i notele de călătorie n-au fost „calde” etc. Toți doresc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au făcut alții. Iau atitudine și ricanez, la locul cu pricina, căci eu fac istorie literară și nu scriu toasturi! Dați deci sarcina encomionului în chestiune altuia mai meșter de condei în astea și treceți peste mine . Nu mă voi supăra cîtuși de puțin. Iar dacă ne temem ca să nu dăm pretext de a se zice că „fracturăm serialul”, n-aveți decît să puneți o notă undeva (pitită cît de tare) și să arătați pricina, aceea de care vorbeam mai sus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu l-am scos dintr-un loc unde stătea înghesuit printre frate-su, Geo Bogza, Ion Marin Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Laurențiu Fulga și alții... Ca atare, nu mă supăr deloc dacă nu apare (ÎN ACEST CAZ, CER SĂ MI SE REMITĂ DACTILOGRAMA). Dar dacă apare să se facă neapărat mențiunea cuvenită cum că este un fragment etc., etc. (așa cum am scris eu deasupra) fără cea mai mică modificare. Cine
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Din păcate, nu pot răspunde favorabil amabilei invitații de a scrie despre Bacovia. Sunt prins cu niște alte treburi și obosit mort, fără concediu, hărțuit, nu mi-e deloc la îndemînă să mă apuc de altceva acum. Nu te vei supăra, sper, și rămîne pe altă dată. Mă bucură, în schimb, vestea că vei trimite curînd Cartea de piatră. Sunt curios s-o citesc și nădăjduiesc să-i fac loc cît mai grabnic pentru apariție. S-ar putea - zic și eu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
l-a prins nici pînă astăzi. Pentru că nu există nici o lege să Împiedice găinile să se ouă. El cumpără găini. Și trimite găini. Așa scrie În contract. Și trăiește și astăzi În pace și onor (subl. În orig.) >>”. Cenzorii se supăraseră pe ultima expresie deoarece era un vers din „Imnul Regal” ce s-a interpretat până la 30 decembrie 1947, când țărișoara noastră a fost Îngenuncheată definitiv de maleficii bolșevici dar din fericire nu pentru o mie de ani, ca și Reich-ul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
singur fel de a afla dacă o ideie (sic!, n.n.) este adevărată sau nu: Aruncați-o pe piața liberă a ideilor (subl.În orig.). Dacă ideia e bună, rămîne În picioare, dacă nu, se prăbușește>>”. La pagina 73, cenzorul se supărase pentru că autorul băgase În piesă și un preot, fapt care nu „cadra” cu părerea comuniștilor despre religie, În general, și despre preoți, În special, pe care-i clasaseră la periferia scării lor sociale. Aici ne permitem și o remarcă proprie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
timpuri, grija lor cea mai mare și serioasă fiind asigurarea celor necesare traiului, or, asemenea „trivialități” nu puteau să apară În presa comunistă „serioasă”, așa cum și-o Închipuiau ștabii din conducerea partidului comunist și a statului totalitar. Iată de ce se supărase Radu Costache: „În pagina a II-a a ziarului Rulmentul nr.144 din 15 noiembrie a.c. (1963, deci publicația era bilunară n.n.), În cuvîntul unui participant la discuție În jurul dării de seamă (T. Bizim) era formulată următoarea expresie: <<Unii membri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de radioficare din data de 22 iunie 1964”. Iată buba și doftoricirea ei: „În reportajul <<Poștașul>>, la alineatul 5 se arăta: <<Vedeți...meseria mea mă face să-i vizitez permanent pe locatari străzilor I.C. Frimu, Ana Ipătescu, etc.>>”. Cenzorul se supărase pe ignoranța realizatorului care nu băgase de seamă că noua denumire a străzii IC Frimu era, de doar câteva zile, Fagului! La tipografia din Bârlad, o constatare care va fi dat ceva fiori reci angajaților de-acolo: „La controlul efectuat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Gh.). Menționăm că nr.1 al acestei așa zise reviste a apărut În cursul anului 1970, dactilografiat, sub 100 exemplare, considerată și prezentată ca o culegere pentru uzul intern al cenaclului”. Dacă la acest număr tov. Ion Andrei nu se supărase deoarece nu apăruse În chioșcurile de difuzare a presei unde, doamne ferește, ar fi intrat În mâinile cinstitelor și revoluționarelor mâini muncitorești și niscaiva versuri parșive și subversive care le-ar fi provocat gânduri de revoltă sau neînchinăciune la icoanele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
doctrinare, eminentul profesor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a trecut prin ciurul cenzorului vasluian Ion Andrei. Dascălul, afirmase (greșit, de altfel) că orașul Bârlad era atestat documentar Încă din secolul al XII-lea, dar nu de asta se supărase paznicul cuvântului scris (care, probabil, știa atâta istorie cât păr are broasca la subsuoară sau râmoiul la penis) ci pentru că băgase În aceeași oală și orașele Chilia și Cetatea Albă, numindu-le „...orașe românești cu o vechime foarte mare, atestată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
partid comunist trecuse la o falsificare generală a trecutului, nerecunoscându-și decât proprii „eroi” de teapa Olgăi Bancic, Doncăi Sima sau a inșilor Filimon Sârbu, Vasile Roaită, Ștefan Gheorghiu, ș.a., niște otrepe perfect adaptate politicii staliniste. Articolul pe care se supărase corectorul I. Zamfirescu fusese scris de veteranul presei vasluiene, Valer Mitru, care Îi dăduse numele „Perla Carpaților - Însemnări de călătorie”. Acesta ar fi trebuit să apară În numărul 858/ 27 noiembrie 1970 În ziarul „Vremea nouă” dar, tocmai politica bolșevică
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
V.I. Cataramă Regretatul luptător anti-comunist vasluian Constantin Iulian (el Însuși condamnat cândva la ani grei de temniță și lagăr) a cercetat documentele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) găsind numeroase referiri asupra lui Cataramă. Iată pentru ce se supăraseră tovii (printre multe altele): pe o poezie realistă. „SPERANȚA. Ne mângâie speranța deopotrivă/ cu fruntea’n soare sau de-apuse/ tristeți și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe corpul unui monument, dar al cărui fond nu se distingea deloc care dădea impresia că ar fi emblema sub care se desfășura adunarea (subl.ns.)”. De data aceasta, Crucea din Mausoleul Eroilor Neamului din Vaslui, pe care s-a supărat cenzorul Împuternicitul a cerut și aprobarea eliminării textului și altui mahăr de partid, Aurel Țolescu (ce se mutase la Vaslui de la Bârlad cu greaua lui slujbă de „dolce far niente”), care i-a dat-o imediat. c.r. Oare toate
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
știe, una din primele griji ale puterii comuniste bine Înșurubate după alungarea regelui Mihai I din țară, a fost aceea a desființării profitabilei meserii a preacurviei pe bani, inimosul partid trimițând În producția Pe fetițele astea inocente s-o fi supărat tov. cenzor?! bunurilor de larg consum sau la coada cinstitei sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales ale celor care au luptat Împotriva noilor amici, rușii), acestora sugerându-li
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sula) și trebuie să spun că insistența lui m-a mișcat ; sigur că n-aș mai vrea să văd în viața mea un film de-al lui, dar l-aș lăsa să-mi filmeze înmormîntarea. (și nici nu m-aș supăra dacă ulterior ar distribui produsul în săli ; nu pot să-mi imaginez cine ar da bani ca să vadă așa ceva în orice caz, nu eu , dar nu pot să-mi imaginez nici cine ar da bani ca să vadă Margo, și totuși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sînt vremurile cînd era chemată să decoreze un horror gotic (ca Frankenstein din 1994) în calitate de bibelou delicat, și nu de gargui ? Aici, mai delicat pare Depp, cu pomeții lui feminini, deși, la rîndul lui, acesta poartă favoriți și o claie supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine cu mireasa lui Frankenstein. Pe scurt, Burton i-a reinventat pe bărbier și pe plăcintăreasă, făcînd din ei doi ciudați
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
drept, de păcatul ăsta se fac vinovați și ceilalți supereroi, dar ei măcar au costume fistichii, în timp ce Hancock care consideră că alea sînt costume de homo e un zero absolut la capitolul prezentare). Drept care lumea îl huiduie, iar el e supărat pe lume. Filmul spune povestea reabilitării lui, sub îndrumarea unui PR-ist idealist. Din păcate, povestea asta simpatică nu ajunge decît pentru o jumătate de film, iar jumătatea a doua în care Hancock nu mai e un zeu în mizerie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
țigan” de către unii români care nu s-au familiarizat cu numele de rom, în special cei care se cred “cineva”. Ceilalți, în cei 10 ani pe care i-am petrecut împreună cu ei, nu mi-au reproșat sau nu s-au supărat niciodată atunci când mai foloseam din greșeală termenul “țigan”. Mulți dintre ei îmi ziceau “Ionele, așa-i la noi la țigani”, sau “Ionele, niciodată nu vei vedea țigan să muncească”; Țiganu-i făcut să trăiască pe spinarea românului”; “Ionele, țiganul vrea să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]