11,705 matches
-
parte din "plasa Accadânlar" a județului Durostor, România. Lângă localitate a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Suvanlâcu-Nou" în timpul administrației românești. La recensământul din 2011, populația satului Oreșene era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau turci. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Oreșene, Silistra () [Corola-website/Science/330429_a_331758]
-
erau români. Lângă loaclitate a mai existat o așezare (azi dispărută) ce se numea "Aidâmbei" în timpul administrației românești și "Svetik" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Kăpinovo era de locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind bulgari (%), turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Kăpinovo, Dobrici () [Corola-website/Science/330425_a_331754]
-
a mai existat o așezare (azi dispărută) numită "Surtuchioi" în timpul administrației românești și "Nanevo" în bulgară. La recensământul din 2011, populația satului Sveti Nikola era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Sveti Nikola, Dobrici () [Corola-website/Science/330437_a_331766]
-
numită "Arnăutlar" în timpul administrației românești și "Makedonka" în bulgară. Ambele sate aveau populație majoritară românească. La recensământul din 2011, populația satului Selțe era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de romi (%) și turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Selțe, Dobrici () [Corola-website/Science/330435_a_331764]
-
Miroveane, Mramor, Mărceaevo, Negovan, Pancearevo, Plana, Podgumer, Svetovracene, Vladaia, Voinegovți, Voluiak. La recensământul din 2011, populația comunei Stolicina era de 1.178.331 locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (96,44%) erau bulgari, existând câte o minoritate de turci (0,55%) și de romi (1,55%). Pentru 0,61% din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Comuna Stolicina, Sofia-capitala () [Corola-website/Science/330446_a_331775]
-
în Turcia în secolul al XI-lea. Este un sport care cere anumite competențe, uneori transmise din tată în fiu care implică două echipe și care constă în cumularea de puncte prin lovirea adversarului cu un băț din lemn. Când turcii au pornit spre vest de pe teritoriile lor din Asia Centrală în secolul XI au pătruns în Anatolia călare,teritoriu pe care l-a descris ca „"pătrunzând precum capul unei iepe în Marea Mediterană"”. Caii, sacri și indispensabili, au jucat un rol important
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
în Constituție. Articolul 59 din Constituție spune: „Statul ia măsuri pentru dezvoltarea fizică și sănătatea mentală a cetățenilor turci de toate vârstele și încurajează răspândirea sportului în rândul maselor. Statul susține atleții de succes”. Un alt sport tradițional preferat al turcilor este ciritul. Ciritul implică două echipe călare formate din 6 sau 8 până la 12 jucători înarmate fiecare cu un băț confecționat din curmal, plop sau stejar, având o lungime de 70-100 cm, 2-3 cm în diametru și vârful bont. Inițial
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
Imperiul Otoman a moștenit un complicat amestec de tradiții politice de la diferite grupuri etnice: turci, perși, mongoli sau mesopotamieni. Statul Otoman s-a bazat pe principiul puterii absolute a monarhului. Cel care a reprezentat puterea centrală a fost sultanul care avea autoritatea să asigure justiția din Imperiu. Acesta își proteja personal cetățenii de actele de
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
Nașterea reprezintă prima și cea mai importantă etapă din viața omului. Indiferent de religie sau cultură, nașterea unui copil este marcată prin diferite tradiții și obiceiuri. La turci, cele mai multe obiceiuri se păstrează din perioada otomană, când familiile efectuau anumite practici pentru a avea copii. Practicile tinerilor de a avea copii începeau încă de la nuntă; în prima zi, mireasa venea în casa mirelui, iar un copil îi descoperea fața
Obiceiuri și tradiții la turci () [Corola-website/Science/329088_a_330417]
-
50.000. De-a lungul secolelor, pelerinajul a continuat să fie un factor important de legătură între musulmanii de pretutindeni. Datorită pelerinajului orice credincios apt fizic călătorește o dată în viață. Este prilejul ca oameni de culoare, berberi, chinezi, persani, sirieni, turci, arabi - bogați și săraci - să fraternizeze, să se întâlnească pe teritoriul credinței comune. De asemenea, întâlnirile din timpul pelerinajului au oferit un bun prilej pentru răspândirea unor idei sectare în rândul unor persoane venite din zone izolate, fără mijloace moderne
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului din 1806 - 1812, teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, țariștii l-au alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Ocupația din 1812, a fost un al
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Harpa Eoliană", "Peștera Răposaților", "Izvorul Verde" ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pămînt: cetățuia "La șanțuri", de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic "Maetorium", cetățuia getică "La trei cruci" și așezarea medievală "Farfuria turcului", datînd din secolul X și multe alte monumente arheologice, o pșteră, cascade, izvoare, braniști. Rar unde în Basarabia relieful, flora și fauna sînt atît de armonios îmbinate cu trecutul istoric al populației, ca aici. Braniștea Rudi reprezintă o comoară forestieră
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]
-
un palat în Varșovia, ocupând aproximativ locul unde se află acum Teatrul Mare. a fost construit între 1692 și 1697 de către Maria Kazimiera, Regina Poloniei, pentru a comemora victoria obținută de soțul ei, Regele Ioan al III-lea Sobieski asupra turcilor în Bătălia de la Viena. O clădirea mare, pentagonală, în stil baroc a fost proiectată de către Tylman Gamerski și modelată după Place des Vosges și Place Dauphine din Paris. Clădirea, care se aseamănă foarte mult cu piețele orășenești în barocul spaniol
Marywil () [Corola-website/Science/329274_a_330603]
-
arme de foc, numită colunella - formația originală străpunge și trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în Italia a trebuit prima dată sarcina de a-i conduce pe turci din Cefalonia, împreună cu "condottieri" Pedro Navarro, ajutând marina venețiană să recucerească castelul Saint Georges pe 25 decembrie 1500, ucigând 300 de persoane, inclusiv liderul născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
de abasizi au fost minore, precum construirea unui turn cu ceas în secolul al X-lea și a unor domuri în curtea moscheii. În anul 1069 un incendiu a avariat grav moscheea. În 1078 noii conducători ai orașului au devenit turcii selgiucizi, care au decis renovarea moscheii în urma incendiului din 1069. În 1082, Abu Ahmad ibn Nasr Fadl a decis restaurarea cupolei, fațadei și a altor elemente. În perioada ayyubită, Marea moschee din Damasc era locul de unde musulmani erau chemați să
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
sub controlul cruciaților și al mongolilor, apoi sub controlul mamelucilor pentru circa două secole. În această perioadă au avut loc o serie de incendii și restaurări. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului XX. Damascul a fost sub controlul turcilor otomani. La scurt timp după cucerirea orașului aceștia au ordonat restaurarea și redecorarea moscheii. Un incendiu de proporții a avut loc în 1893, fiind nevoie de o nouă restaurare. În timpul mandatului francez în Siria,în 1929, moscheea a suferit o
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757 (1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774 , 1789-1792 și
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
1769-1774 , 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe. Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești: În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
hotărâri, Mitropolitul Moldovei îi anunța pe enoriașii fostei eparhii a Proilaviei despre noua situație: Hotărârea nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Mitropolitul Ioachim (1774-1780) va deveni totodată și noul episcop de
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
din 1777, Ioachim se intitula "„Ioachim, cu Mila lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Și mitropolitul Chiril al Proilaviei se intitula la 1780 "„episcop al Hotinului”", aceasta înseamnă că după Pacea de la Kucuc-Kainargi, din 1774 Turcii restabiliseră vechea formă a eparhiei pentru raialele lor. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: "Articol principal:" "Daniil". În anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
devină patrie în schimbul unui cal alb complet echipat, cu șeaua și frâiele împodobite cu aur, nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și frâiele împodobite cu aur, nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]