11,773 matches
-
Generale de Informații Externe, din cadrul Consiliului Securității Statului (CSS). În anul 1967 devine și vicepreședinte al CSS, iar un an mai târziu este înaintat la gradul de general-locotenment (cu 2 stele). Apoi, în anul 1972, generalul-locotenent Nicolae Doicaru devine prim-adjunct al ministrului de interne și șef al Departamentului de Informații Externe (DIE) din cadrul CSS. În anul 1974 este înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) și numit consilier al președintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu. În același an este
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
în care m-am ocupat cu tovarășii și am depistat cazul Satinger (Reșița), Ilieș, Nicolau, și alții, Pacepa era cel care se ocupa cel mai mult de activitatea DIE"" . După ce la 4 martie 1978 este eliberat din funcția de prim-adjunct al ministrului de interne și șef al DIE și trecut în rezervă, Doicaru va îndeplini în perioada 7 martie - 15 august 1978 funcția de ministru al turismului în Guvernul Manea Mănescu (2). În această calitate, ""el a primit sarcină să
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
unde este rănit pentru a doua oară. Este decorat cu Ordinul "Sfântul Stanislav". Ieșit din spital, el se înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni (care vor constitui nucleul viitoarei Armate Basarabene), înființate cu aprobarea generalului Șcerbacev, adjunctul comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România, unitățile armatei
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
de consilier de stat la Departamentul Relații Internaționale al Administrației Prezidențiale, apoi la 30 decembrie 2005 devine consilier prezidențial . Într-un interviu din aprilie 2006, fostul ministru de externe Andrei Pleșu o caracteriza astfel: ""Consilierul prezidențial de acum, Anca Ilinoiu, adjunctul meu când eram la Cotroceni, este un om extrem de bine pregătit profesional. Adică din punct de vedere tehnic, ea poate livra orice informație și orice procedură de care un președinte are nevoie ca să funcționeze bine. Evident, cu condiția ca lucrurile
Anca Ileana Ilinoiu () [Corola-website/Science/307637_a_308966]
-
de lt.-col. C. Gh. Ionescu Micandru, unde a sosit în ziua următoare, la orele 23,00.(citat în )(Raportul lt.-col. Ionescu Micandru) În gara Pitești, cei doi, Mihail Moruzov și lt.-col. Ionescu Micandru, au fost întâmpinați de adjunctul directorului S.S.I., Niky Ștefănescu, însoțit de un anume Șerbu, pentru a-l lua cu o mașină pe șeful lor. Acesta a refuzat, după care tot restul drumului până la București, s-a retras în compartimentul vagonului de dormit pentru a discuta
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
probau implicarea ilegală a S.S.I. în jocurile politice ale "Camarilei", astfel că la percheziția efectuată în data de 10 septembrie 1940, inspectorul de siguranță Constantin Maimuca, nu a mai găsit nici un dosar., citat în În aceeași noapte, Mihail Moruzov, împreună cu adjunctul său, a fost arestat de o echipă formată din ofițeri din Statul Major al armatei, și pus ulterior în arest preventiv în Celula nr. 1 a închisorii militare Jilava. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, Mihail Moruzov a fost asasinat
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
o echipă formată din ofițeri din Statul Major al armatei, și pus ulterior în arest preventiv în Celula nr. 1 a închisorii militare Jilava. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, Mihail Moruzov a fost asasinat de un comando legionar, împreună cu adjunctul său, Nicu Ștefănescu, și cu alte 62 de persoane, dintre care 4 foști demnitari. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Mihail Moruzov a fost asasinat de un comando legionar, împreună cu adjunctul său, Nicu Ștefănescu, și cu alte 62 de persoane, dintre care 4 foști demnitari. Legionarii îl acuzau pe acesta, pentru că, în calitate de șef direct al lui Nicu (zis Niky) Ștefănescu, adjunctul său, era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură ale acestuia, prin care urmărea să "smulgă mărturisiri" legionarilor arestați. De asemenea contribuise direct la elaborarea listei celor 105 căpetenii legionare ce fuseseră asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii de
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
rangul de general în aviația supersonică. După absolvirea la zi a Facultății de comandă a Academiei Militare de Aviație „Iuri Gagarin” cu medalie de aur, a fost numit comandat de regiment de aviație tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct și comandant de divizie de aviație tip vânători-bombardament în Transbaikalia (Cita-Stepi). Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova, pe care o absolvă cu onoruri. După absolvirea celei mai prestigioase instituții militare în armata sovietică, cu mare
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova, pe care o absolvă cu onoruri. După absolvirea celei mai prestigioase instituții militare în armata sovietică, cu mare greu obține repartizarea pentru serviciul militar în Moldova, în funcția de adjunct de comandant al Armatei a 14-a sovietice pe probleme de aviație. A fost, la data aceea unul din cei mai tineri generali (la 40 de ani) din armata sovietică. Apariția Republicii Moldova l-a făcut să se întoarcă printre ai
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de aviatie in(1980-1982), având 102 avioane de luptă . Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al comandantului Armatei a 14-a a URSS pe probleme de aviație. În anul 1984 a fost numit în funcția de locțiitor al comandantului DOSAAF (Societatea Voluntarilor din Uniunea Sovietică pentru Asistența acordată Armatei, Forțelor Aeriene și Navale) din RSS
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
lungul întregului front de la Smolensk s-au stabilizat. Impasul care a urmat, deși nu era o înfrângere în adevăratul înțeles al cuvântului, era foarte supărător pentru comandanții sovietici, care au început să caute explicații pentru impasul în care se intrase. Adjunctul șefului STAVKA, Alexei Antonov raporta: în vreme ce mareșalul Nicolai Voronov, fost membru al aceluiași Mare Stat Major, analizând punctul mort în care ajunsese ofensiva sovietică, găsea opt cauze primare, și anume: Luând în considerație toți acești factori, Voronov a cerut ca
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
această perioadă urmează un curs de învățare a limbii engleze la Academia de Înalte Studii Militare (octombrie 2002 - martie 2003). În data de 27 septembrie 2003, este numit ca expert în cadrul Departamentului Securității Naționale al Administrației Prezidențiale. El a fost adjunctul lui Viorel Bârloiu, secretarul general al CSAT în mandatul lui Ion Iliescu. La 1 noiembrie 2004 a fost avansat la gradul de general de brigadă (cu o stea) . În anul 2005 a absolvit Colegiul Național de Apărare. A fost numit
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
și Tehnologie (1986-1990). În anul 1990, după absolvirea unui curs postuniversitar de informații militare, este avansat la gradul de maior și cooptat ca analist militar în cadrul Departamentului de Informații Militare (DIM). În anul 1992, Sergiu Medar a fost numit ca adjunct al atașatului apărării, militar, aero și naval al României în Statele Unite ale Americii, Republica Argentina și Republica Federativă a Braziliei (1992-1996) și apoi ca atașat al apărării, militar, aero și naval al României în Statele Unite ale Americii (1996-1999). În această
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]
-
scrisă în limba germană și română. Cererea a fost conformată, dar pusă în aplicare de abia în 1861. În 1861, Eudoxiu a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru județul Câmpulung Moldovenesc-Solca. La 8 februarie 1862, el a fost numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
specialitate, Victor Dan Zlătescu a fost încadrat, în anul 1972, în abia reînființatul Consiliu Legislativ (al doilea din istoria țării, care a funcționat în perioada 1971-1989), în funcția de secretar științific. În cadrul Consiliului Legislativ, a lucrat în funcțiile de consilier, adjunct de șef de secție și șeful Secției a II-a, în care au activat juriști de prestigiu, precum Constantin Bejenaru, Artur Hilsenrad, Valer Dorneanu, Lucian Stângu, Olga Ionescu etc. După plecarea, în anul 1980, a lui Ioan Ceterchi de la conducerea
Victor Dan Zlătescu () [Corola-website/Science/306627_a_307956]
-
procuror la Procuratura Locală Drăgășani (1962-1964) și procuror la Procuratura Județeană Vâlcea (1964-1973). Între anii 1973-1990 a îndeplinit funcția de procuror la Procuratura Generală a R.S. România. La data de 17 aprilie 1990 a fost numit în funcția de prim-adjunct al procurorului general al României. El a făcut parte din comisia de cercetare a conflictelor din martie 1990 de la Tg. Mureș, fiind acuzat că a mascat cauzele reale ale evenimentelor tragice de atunci. De asemenea, a mai fost acuzat și
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
atunci. De asemenea, a mai fost acuzat și de blocarea anchetelor privind vinovații genocidului din perioada Revoluției din decembrie 1989 și cele privind vinovații mineriadelor din 1990. Toate aceste acuzații s-au dovedit a fi nefondate, deoarece funcția de prim-adjunct al procurorului general al României nu avea nici o legatură cu investigarea problemelor penale, ci doar a celor civile, investigarea genocidului din 1989 și a mineriadelor din 1990 căzând în sarcina exclusivă a procurorului general și a adjunctului militar al procurorului
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
funcția de prim-adjunct al procurorului general al României nu avea nici o legatură cu investigarea problemelor penale, ci doar a celor civile, investigarea genocidului din 1989 și a mineriadelor din 1990 căzând în sarcina exclusivă a procurorului general și a adjunctului militar al procurorului general (în conformitate cu reglementările legale privind funcționarea instituției Parchetul General al României). Nicolae Cochinescu a fost eliberat din funcția de prim-adjunct al procurorului general prin Decretul nr.53 din 15 aprilie 1993, fiind numit în funcția de
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
din 1989 și a mineriadelor din 1990 căzând în sarcina exclusivă a procurorului general și a adjunctului militar al procurorului general (în conformitate cu reglementările legale privind funcționarea instituției Parchetul General al României). Nicolae Cochinescu a fost eliberat din funcția de prim-adjunct al procurorului general prin Decretul nr.53 din 15 aprilie 1993, fiind numit în funcția de procuror general financiar la Curtea de Conturi. După un stagiu la Curtea de Conturi (1993-1996), Nicolae Cochinescu a fost numit prin Decretul nr.334
Nicolae Cochinescu () [Corola-website/Science/306621_a_307950]
-
faptul că locotenent-colonelul Alexandru Carapeț, a încercat realizarea unei organigrame funcționale pentru "Comandamentul Superior al Jandarmeriei din Bucovina", pe districte, care să răspundă așteptărilor autorităților de la Cernăuți, dar și dorințelor de la București. La comanda Jandarmeriei din Bucovina, în funcția de adjunct al său a fost cooptat locotenentul Văcăreanu Ștefan. Totodată, au fost numiți în funcția de comandant de jandarmi districtuali următorii: pentru districtul Suceava - locotenent Cubat Rudolf, pentru districtul Rădăuți - căpitan Nichitovici Darimidon, pentru districtul Gura - Humorului - locotenent Ududec Ștefan, pentru
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și ea de suferit. În perioada 21 - 24 ianuarie 1941, numai în București au fost asasinați de către legionari 120 de evrei. Cu ocazia reînhumării, cu funeralii naționale, a întemeietorului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima - noul comandant legionar și adjunctul lui Ion Antonescu, Conducătorul Statului național-legionar - a ordonat personal arestarea unui număr de foști fruntași politici și înalți funcționari incomozi, „carliști”, inclusiv comandantul Jandarmeriei, generalul Ion Bengliu și o serie de ofițeri și gradați jandarmi, care ar fi avut vreo
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Bucovina și Dorohoi”, publicată în 1945. Sub comanda generalilor (degradați) Ioan Topor (1940) - numit apoi Marele Pretor al Armatei, C. „Piki” Vasiliu (1940-1944), criminal de război, condamnat la moarte și executat la penitenciarul Jilava la 1 iunie 1946 și a adjunctului său, Constantin Tobescu, dezertor degradat și condamnat la 10 ani de închisoare, Jandarmeria a devenit - sub ordinele lui Ion Antonescu - principalul instrument de purificare etnică, executant docil și - prin unii ofițeri, entuziast - al deportării în Transnistria a circa jumătate milion
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
pe linie administrativă. A fost readus în decembrie 1973 cu funcții de conducere în cadrul Ministerului de Interne: locțiitorul șefului Direcției I din cadrul Ministerului de Interne (decembrie 1973 - martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (martie 1974 - noiembrie 1975); prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975 - 4 octombrie 1978) și adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980 - 26 noiembrie 1984). A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanți la greva
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
ofițeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. La Congresul al XII-lea al PCR din noiembrie 1979 a fost ales membru supleant al CC al PCR. În perioada 22 aprilie 1980 - 26 noiembrie 1984, a deținut funcția de prim-adjunct al ministrului de interne și șef al Centrului de Informații Externe (CIE) din cadrul Direcției Securității Statului (DSS). La 26 noiembrie 1984, Pleșiță a fost destituit și numit în funcția de comandant al Școlii de perfecționare a cadrelor de rezervă din
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]