65,754 matches
-
Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise în livadă zi de zi, proclamându-și afecțiunea pentru Baba al Maimuțelor, notând tot ce spunea, iar acum susținea ceva care nu putea decât să-i provoace suferință lui Baba al Maimuțelor. De fapt, dacă maimuțele erau eliminate, nici măcar nu-l vor mai putea numi pe Baba al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că sunt liber să mă combin cu oricare din fetele a cărei înfățișare mă atrage (asta fiind, cu excepția minibikini-ului pe care îl purta, singura aluzie că nu ne aflam la un coafor, ci într-un bordel. Și nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avea de ales. A privit-o în ochii ei nerăbdători, strălucind de grozăviile aflate, și a încuviințat. Livia Cramm a închis ochii și a recitat: — Vei trăi mult și, cu excepția unei boli grave, vei fi foarte sănătos. Boala este o afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar putea avea un efect profund asupra destinului tău. Nu te vei căsători și nu vei avea copii. Nu vei avea nici o profesie și nici n-ai vreun talent deosebit. Ai ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spune chiar printr-o durere de burtă, deși e evident că acum nu e vorba despre burta ta. Te bucuri, domnule, de nețărmurita mea simpatie și de ocazia de a servi un ceai de rădăcini. în cazul unor astfel de afecțiuni doamna O’Toole își pune toată nădejdea în rădăcina săgețelei. Merge de-a dreptul în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ta. Te bucuri, domnule, de nețărmurita mea simpatie și de ocazia de a servi un ceai de rădăcini. în cazul unor astfel de afecțiuni doamna O’Toole își pune toată nădejdea în rădăcina săgețelei. Merge de-a dreptul în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse Elfrida lui Gribb. Cred că va trebui să ne luăm rămas-bun. îi aruncă Irinei o privire nu tocmai plină de afecțiune. Dar Irina a fost toată numai amabilitate cât i-a condus pe cei trei spre ieșire. Elfrida descoperi că era enervată de răstimpul lung în care contesa și-a lăsat mâna să se odihnească în mâna lui Vultur-în-Zbor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șansa. I-ar fi putut reda Elfridei liniștea, iar el s-ar fi mulțumit cu sufletul ei. I-ar fi putut oferi Irinei compania de care era lipsită și nu și-ar fi făcut niciodată griji spre cine se îndrepta afecțiunea ei. Elfrina Vultur, asta ar fi fost ei toți și ar fi durat o veșnicie. în schimb, acum erau din nou trei vârfuri și nu un unic vârf triunghiular. Un singur cuvânt, iată, a schimbat cursul istoriei. Ferma se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spiritual). Idiotul ăsta a avut noroc că am fost eu aici, și nu Bill, a spus Joe. Să țipe în felul ăsta la tine. Bill l-ar fi dat afară de urechi pentru așa un limbaj. Bill ținea mult la tine. Afecțiunea din vocea lui, în timp ce vorbea despre colegul lui dispărut, m-a făcut să iau o decizie. Auzi, Joe, am spus punându-mi cana jos, pot să te întreb ceva? Bill a încercat să îmi spună ceva înainte să moară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fețele roșii de soare și băutură. Sebastian vorbea cu un cuplu care părea așezat la casa lui. Văzându-mă, s-a îndepărtat un moment, inventând o scuză, și a venit la mine, luându-mă de mână și strângând-o cu afecțiune. — Este totul în ordine? m-a întrebat zâmbind. Acum sunt bine. Sebastian s-a alăturat cuplului și eu m-am îndreptat direct către parter pentru a examina în intimitatea unei toalete private conținutul micului pachet pe care tocmai mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se risipea și că trebuia să Înceapă să cedeze teren. Astfel, Începu să-l mintă pe don Ricardo pe seama planurilor sale de viitor, să afișeze un entuziasm de mucava față de viitorul lui În bancă și În finanțe, să simuleze o afecțiune și un atașament față de Jorge pe care nu le simțea, pentru a-și justifica prezența aproape constantă În casa de pe bulevardul Tibidabo, să spună numai ceea ce știa că ceilalți voiau să-l audă spunînd, să citească privirile și dorințele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dădu voie să aducă În mansardă pe cîte una din fetele ei, fie și numai ca să doarmă Îmbrățișați. Irene glumea că ele erau aproape la fel de singure ca el și că singurul lucru pe care Îl doreau era un pic de afecțiune. — Vecinul meu, monsieur Dardieu, mă consideră omul cel mai norocos din univers. L-am Întrebat de ce nu se Întorsese la Barcelona În căutarea Penélopei. S-a cufundat Într-o tăcere lungă, iar cînd i-am căutat chipul În Întuneric, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
existența cenușie pe care o lăsasem la Barcelona. De multe ori m-am Întrebat dacă nu cumva, cînd ajunsesem la Paris, viața mea era atît de goală, Încît căzusem În brațele lui Julián precum fetele Irenei Marceau, care, vrînd-nevrînd, cerșeau afecțiune. Știu doar că acele două săptămîni petrecute cu Julián au fost singurul moment din viața mea cînd am simțit, În sfîrșit, că eram eu Însămi, cînd am Înțeles, cu acea limpezime absurdă a lucrurilor inexplicabile, că nu voi putea iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tonul era mai rece și mai distant ca niciodată. Încercările mele de a-l urî au fost zadarnice. Începeam să cred că Julián nu era un bărbat, ci o boală. Miquel nu-și făcea iluzii În privința sentimentelor mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi ceară În schimb nimic altceva decît compania și, poate, discreția mea. Nu auzeam de pe buzele lui nici un reproș, nici un regret. Cu timpul, am Început să simt pentru el o tandrețe infinită, dincolo de prietenia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întotdeauna că soțul meu mă așteaptă acasă și că doamna lui era pesemne Îngrijorată, că se făcea tîrziu. Doamna Sanmartí, care funcționa pe post de piesă de mobilier sau de colet mobil, era cotată mult sub obligatoriul Bugatti pe scara afecțiunii soțului; se părea că-și pierduse rolul jucat În farsa acelei căsnicii, odată ce averea socrului trecuse În mîna lui Sanmartí. Mercedes mă prevenise dincotro bătea vîntul. Înzestrat cu o capacitate de concentrare limitată În spațiu și timp, Sanmartí era amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase: „Chiriac (strângând pe Veta cu putere): Lasă, jupâne, mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist!...”. Se presimt impulsurile impure care-i hrănesc afecțiunea pentru consoarta stăpânului, dar în piesă nu le aflăm formulate. Ele se conturează în perspectiva unei evoluții imaginate a personajului. Trăirile lui și ale Vetei par autentice în aceiași măsură. Adept și el al vieții tihnite și al satisfacțiilor amoroase
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Mitică Popescu datorează mult primului creator, dar și Camil Petrescu contribuie la o înțelegere „mai nouă și mai adâncă” a lui Caragiale. Personaje „cumsecade” creează și Victor Ion Popa în comediile Mușcata din fereastră, Take, Ianke și Cadâr, expresii ale afecțiunii pentru om, ale prețuirii însușirilor umane. Lumea acestor comedii este o lume modestă, generoasă, „bună și curată”, cum mărturisește autorul în dedicația piesei Mușcata din fereastră. În aceste piese apar bătrâni și tineri, un univers care trăiește sub semnul tradiției
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Schimbarea periuței de dinți, după cel mult trei luni de utilizare”, „Utilizați mijloacele suplimentare de igienizare orală (apă de gură, apă dentară), conform indicațiilor medicului dentist”, „Cereți sfatul medicului dentist cu privire la cele mai potrivite produse de Îngrijire orală, În funcție de particularitățile afecțiunii orale pe care trebuie să o preveniți sau să o tratați”... Citind În fugă aceste inscripții, Noimann trase concluzia că, În ciuda „marșului” neîntrerupt, nu-și neglijase, totuși, meseria. În fața ochilor Îi apărură cavități bucale sub formă de potcoave, care rânjeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cicoarei, aceasta nu se Învecina nicidecum cu cimitirul Bunavestire, ci era situată sub dealul Galata, În apropierea fostului talcioc, unde urma să fie construită o bază de agrement, cu terenuri de tenis, ștranduri și bazine cu nămol, pentru tratarea unor afecțiuni de natură reumatică... Apariția, la vreme de seară, a piciorului pe Moara de Vânt, duhnea de la o poștă a cacialma. Ca să nu mai vorbim despre incidentul de pe strada Moartă, care, În mod sigur, nu exista pe harta Iașului. Cineva fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
repezi o pereche de copite, care ar fi putut sparge chiar și un zid de marmură. Bayard s-a apropiat apoi de Angelica cu un aer supus și drăgălaș, fiindcă el își amintea că prințesa îl dezmierdase și-i dăduse afecțiune pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant i-a sărit în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
astral, ca fiind forme supranaturale și grotești, forme animale, plante care năvălesc peste ființa noastră). Aici, în astral toate acestea nu mai sunt percepute ca ieșind din noi ci îndreptându-se asupra noastră (la acele ființe umane care suferă de afecțiuni psihice, pot fi identificate episoade când ei se percep în continuu fugăriți de animale și ființe malefice. Toate acestea sunt modalitățile în care traumele și dezechilibrele emoționale se manifestă în plan astral). Când ființa umană se reîncarnează în planul fizic
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ale une sfere energetice gigantice. Atunci când ne manifestăm, gândim dizarmonios și ieșim din stările de sincronicitate în care se manifestă armonia Universului, aceste porți energetice nu mai rezonează plenar și sublim cu sferele energetice gigantice din Macrocosmos, și așa apar afecțiunile din plan energetic, mental, emoțional și somatic. AFIRMAȚII POZITIVE: “Toți centri energetici ai ființei mele funcționează armonios!”, “Vibrația generală a sistemului meu energetic este pură și elevată!”, “Toți cei șapte centri ai ființei mele funcționează perfect!” CENTRUL 1: „Am deplină
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
cum această sferă devine din ce în ce mai mare, mai pură, mai strălucitoare. Simțim, vizualizăm cum densitatea și luminozitatea sferei crește din ce în ce mai mult. Permanent, tot mai multă lumină alb strălucitoare pătrunde în sferă. În această sferă se echilibrează: tulburările genetice, dezechilibrele legate de afecțiuni ale oaselor, ale mușchilor și ale sistemului nervos, conceptiile deformate despre natura noastră divină, toate stările de superioritate, mândrie exagerată. Aici se restabilesc: constiinta propriei valori, stările transfiguratoare de iubire față de tot ceea ce ne înconjoară, stările armonioase și spontane de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
tot mai multă lumină alb strălucitoare pătrunde în sferă. În această sferă se echilibrează: stările de neliniște sufletească, capacitatea de a primi și oferi iubire, capacitatea de a fi empatici, puterea de a dărui și de a accepta, funcționarea timusului, afecțiunile inimii și ale sistemului circulator, capacitatea de a ne ierta atât pe noi cât și pe alții. Când considerăm necesar, permitem luminii acumulate să se reverse constant din această sferă și să formeze o sferă sub ea, la nivelul zonei
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
sa, la serviciu, în relațiile cu colegii și cu familia. Nici un detaliu nu poate scăpa unui bun explorator. De asemenea, putem observa corpul astral (subconștientul) celui vizat deoarece acesta ne poate furniza informații despre defectele și calitățile ființei umane, despre afecțiunile ei psihoemoționale și somatice. În momentul în care dorim să ajutăm pe cineva (declanșarea procesului de autovindecare, armonizare a relațiilor interumane în familie, la serviciu, armonizarea unei relații de iubire, realizarea unui diagnostic psihoemoțional și somatic etc.) ne aducem emisferele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]