11,393 matches
-
despre această operațiune au fost înafară de Bogos, deputații Sfatului Țării Ion Codreanu, N. Codreanu și I. Pelivan, precum și sublocotenentul Secară - care semnase o telegramă prin care a cerut urgentarea operațiunii. Pe 30 decembrie guvernul român a decis cu asentimentul Aliaților trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
la dispoziția Corpului VI Armată (11 și 13 infanterie și 1 și 2 cavalerie) însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, au avansat peste Prut în data de 10 ianuarie 1918 în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie a generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău, ultimii jefuitori părăsind orașul pe 16 ianuarie. Gherman Pântea - adjunct al titularului Directoratului General de Război și Marină din Basarabia (dar cel care de
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
a fost propusă de istorici moldovenești drept dată de început a Intervenției Aliate în Războiul Civil Rus. Cu toate acestea, istoricii din Moscova au ignorat intervenția română din Basarabia și au stabilit ca dată de start oficială a intervenției, atacul Aliaților asupra portului Murmansk din 6 martie 1918.
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
cele două partide majore și eșecul fiecăruia, înseamnă că partidele mai mici mențin echilibrul de putere. PSOE a câștigat 5 locuri, menținându-și în principal voturile din 2004 (când a câștigat aproximativ 250000 de voturi) și valorificând în declin foștii aliați, IU și ERC, din cauza cărora a pierdut jumătate din reprezentare parlamentară și dreptul lui de a forma un grup parlamentar în cadrul Congresului. Partidul Popular, principalul partid de opoziție în timpul ultimului tur, a îmbunătățit sprijinul lor cu aproximativ 500. 000 de
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
The Shield l-a aparat pe noul campion mondial Daniel Bryan atacând toată Autoritatea. The Shield a învins Evolution la Extreme Rules și Payback. Cand Batistă a lăsat Evolution în iunie, Rollins i-a trădat pe The Shield și să aliat cu Triple H. Reigns și Ambrose sa-u dizolvat cu timpul cu Reigns folosind o nouo muzică de intrare. Pe 16 iunie la Raw, Reigns a convinso pe Vickie Guerrero să-l includă în-tro Battle Royal pentru un loc la meciul
Roman Reigns () [Corola-website/Science/337213_a_338542]
-
XIX, care dorea să continue atacul în forță spre nord, spre Canalul Mânecii, pentru cucerirea orașelor Boulogne, Calais și Dunkerque. Atacul cerut de general nu a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică. Infanterișitii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
atac repetat două ore mai târziu. Ambele atacuri au fost respinse. Forțele terestre britanice au fost sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale Royal Air Force. Atacurile germane au continuat a doua zi, iar în seara zilei de 23 mai aliații au fost obligați se retragă în poziții defensive din interiorul orașului. În tot acest timp, vasele de război ale Royal Navy și ale marinei militare franceze au bombardat pozițiile germne și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au fost evacuați. Francezii și britanicii care nu fuseseră evacuați au rezistat până pe 25 mai, când au acceptat să capituleze. Guderian avea să noteze că ordinul de oprire a înaintării și organizarea unor poziții defensive împotriva unui atac probabil al aliaților, a dus la pierderea șansei cuceririi rapide a porturilor de la Canalul Mânecii și a distrugerii forțelor aliate din nordul Franței și Belgia. Înaintarea spre Dunkerque a fost reluată pe 23 mai, numai pentru ca a doua zi să fie oprită din nou
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
150 au fost trimiși să întărească pozițiile galezilor. Un nou atac german declanșat la ora 10:00 a forțat gărzile irlandeze să se retragă înoraș. La prânz, HMS "Vimy" a debarcat în port subunități de distrugere și a preluat militarii aliați răniții. Totodată, dat fiind faptul că legăturile radio dintre continent și comandamentele din Anglia fuseseră pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
retrăgeau în mare grabă, aparent fără să fie conștienți de violența atacurilor care aveau să urmeze în tipul deplasării. Comunicațiile dintre Fox-Pitt și cartierul general francez din Citadelă fuseseră întrerupte, iar britancii din apropierea portului nu au reușit să își anunțe aliații francezi să participe la evacuare, după cum fuseseră date ordinele. În dimineața zilei de 24 mai, Lanquetot a descoperit că britanicii plecaseră. [[Winston Churchill|Churchill]] avea să ceară în cele din urmă garnizoanei britanice să lupte până la final, influențat se pare
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mult prea multă vreme descoperit, nesiguranța legată de luptele de la Amiens și Abbeville, cât și existența unei garnizoane aliate puternice la Arras, au justificat întârzierea atacului blindatelor germane de pe 22 mai. Precauția generalului von Kleist nu a fost excesivă, de vreme ce aliații aveau posibilitatea continuării contraatacului de la Arras. Istoricul naval S. W. Roskill a scris în 1954 că luptele de apărare a orașului Boulogne au dus la întârzierea înaintării Corpului XIX spre Dunkerque, aliații reușind să se [[bătălia de la Dunkerque|apere pentru
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
generalului von Kleist nu a fost excesivă, de vreme ce aliații aveau posibilitatea continuării contraatacului de la Arras. Istoricul naval S. W. Roskill a scris în 1954 că luptele de apărare a orașului Boulogne au dus la întârzierea înaintării Corpului XIX spre Dunkerque, aliații reușind să se [[bătălia de la Dunkerque|apere pentru o perioadă mai lungă]] (26 mai - 4 iunie). Drapelele de luptă ale gărzilor galeze și irlandeze au fost decorate pentru rezistența de la Boulogne. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Franței]] [[Categorie:Bătăliile Regatului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
oprit după traversarea Oceanului Atlantic la Washington și apoi după traversarea Oceanului Pacific la Tokio, atât cu scopul de a se pune la curent cu privire la situația politică și militară din Siberia și cu modificările survenite în planul repatrierii stabilit de către Consiliul Suprem Aliat, cât și cu scopul de li se facilita luările de contact pe cale ierarhică, cu reprezentanții din Siberia ai Puterilor Aliate. Cei 2 ofițeri și-au început activitatea pe plan local în prima jumătate a lunii aprilie 1920 - legați fiind de
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea de Vânători Ardeleni și Bucovineni", între 10.000 - până la 15.000 de prizonieri de origine română. Această cifră varia în funcție de estimarea conducătorului Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat - generalul Maurice Janin sau de cea a "Comitetului Național Român" din Siberia - coroborată cu alte informații. Însărcinat ca efect al negocierilor duse în timpul Conferinței de Pace de la Paris cu organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și prizonierilor de
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor și să facă demersurile necesare pentru urgentarea repatrierii acestora, cea a voluntarilor înrolați în Legiunea Română fiind de drept în sarcina Aliaților. Mandatată de către guvern cu scopul menționat a fost o comisie militară. Înființarea acestei comisii a fost hotârâtă de către Guvernul Vaida Voevod în ședința de guvern din 31 decembrie 1919, prin Decizia nr. 3.154, fiind decisă și redirijarea a 100
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
fie acreditați pe lângă generalul Janin și să fie agreați de către comandamentul japonez de la Vladivostok. Ținând cont de faptul că repatrierea nu urma să fie făcută direct prin respectiva Comisie, aceasta urmând numai să facă apel la mijloacele de transport ce Aliații urmau să le pună la dispoziție în respectivul scop, aflat la Paris - Vaida Voevod a urgentat plecarea ofițerilor responsabili, astfel încât aceștia să poată fi la Vladivostok înainte de începerea transporturilor. Cei 2 au plecat din Paris pentru a traversa Oceanul Atlantic pe
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
pe 31 ianuarie 1920. În perioada 16-21 februarie au participat la Departamentul de Stat din Washington, la ședințe informative pentru a fi puși la curent cu situația generală din Siberia și cu modificările survenite în planul stabilit de către Consiliul Suprem Aliat, al repatrierii. În aceeași perioadă, au solicitat de la comandorul Pantazi suma destinată de guvern pentru decontarea cheltuielilor repatrierii, primind însă de la acesta numai un sfert din totalul stabilit. Pe 28 februarie s-au îmbarcat din San Francisco cu destinația Japonia
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
total de 4.746 persoane incluzându-i și pe cei înrolați voluntar în Legiune), au fost repatriați între anii 1920-1922 prin portul Vladivostok prin intermediul Misiunii Militare Române din Siberia. Înafară de navele maritime care au fost închiriate de către Consiliul Suprem Aliat, aceștia au mai fost repatriați pe vase puse la dispoziție de către Crucea Roșie germană (transporturile IV și V) și Crucea Roșie Internațională (transporturile VI A și VI B). Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități importante dintre materialele de
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă - dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia. Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie. În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Vladivostok la jumătatea lunii noiembrie 1918 însă, situația geopolitică era însă foarte diferită față de cea de la plecarea sa din Europa. Ajuns în Siberia, generalul francez a preluat comanda Misiunii Militare Franceze, a Legiunii Cehoslovace și, în final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Janin - aflat la 250 de km de Irkutsk la Ulan-Ude, și-a angajat cuvântul în ceea ce privește protecția amiralului. Imobilizat , la 6 ianuarie 1920 Kolceak a demisionat din poziția sa de conducător suprem în favoarea generalului Denikin și s-a pus sub protecția aliaților. La 7 ianuarie convoiul în care se afla a pornit spre Irkutsk sub protecția militarilor cehoslovaci, într-un climat de tensiune extremă, Punctul culminant a fost atins la Irkutsk, unde amiralul a fost așteptat de trupe ale noilor autorități locale
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau cu interesele lituanienilor. În perioada 1486-1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
suferit o grea înfrângere în ; a căzut prizonier. Înfrângerea a fost unul din motivele pentru care s-a propus între Polonia și Lituania. În noiembrie 1501, lituanienii au fost din nou înfrânți în . Tătarii crimeeni au distrus Hoarda de Aur, aliat al Lituaniei, cucerind capitala, Noul Sarai, în 1502. În iunie 1501, Ioan I Albert, regele Poloniei, a murit lăsându-l pe fratele său Alexandru Jagiellon, mare duce al Lituaniei, cel mai puternic candidat la tronul Poloniei. Alexandru a devenit preocupat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]