13,008 matches
-
că cetatea din piatră de la Orhei a fost distrusă din porunca lui Alexandru Lăpușneanu, care la cererea turcilor a dărâmat mai multe cetăți. În jurul anului 1600, domnitorul Ieremia Movilă a încercat să reconstruiască cetatea, dar fără succes. În timpul unor investigații arheologice din 1946, s-a descoperit că cetatea era demolată până la nivelul solului, fiind vizibil doar perimetrul ei de forma unui patrulater trapezoidal de pământ de circa jumătate de metru înălțime. În urma unor cercetări din anii ’50, s-a constatat că
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
care apare în temple și anii în care au domnit . Gojoseon (c.2333 - 108 iHr) a fost primul regat în Coreea. Se zice că a fost fondat de către Dangun în 2333 î.Hr., insă anul fondării este disputat de către istorici. Dovezile arheologice din Epoca Bronzului despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei. Numeroasele dovezi istorice și arheologice arată că în secolul al IV-lea î.Hr. Gojoseon a fost un stat înfloritor și declarat regat. Regatul Buyeo (secolul
Lista monarhilor din Coreea () [Corola-website/Science/317020_a_318349]
-
Coreea. Se zice că a fost fondat de către Dangun în 2333 î.Hr., insă anul fondării este disputat de către istorici. Dovezile arheologice din Epoca Bronzului despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei. Numeroasele dovezi istorice și arheologice arată că în secolul al IV-lea î.Hr. Gojoseon a fost un stat înfloritor și declarat regat. Regatul Buyeo (secolul al II-lea î.Hr. - 494 dHr) a fost pe locul Manciuriei din zilele noastre . Monarhii au continuat să folosească titlul
Lista monarhilor din Coreea () [Corola-website/Science/317020_a_318349]
-
Curții Domnești din Siret. Istoricul Nicolae Iorga a atribuit ctitoria bisericii domnitorului Petru al II-lea Mușat (1374-1391), pe baza studierii materialului de zidărie și a tehnicii folosite. Acesta a avut pentru un timp reședința domneasca în orașul Siret. Cercetările arheologice efectuate la începutul secolului al XXI-lea aveau să confirme datarea monumentului la finele secolului al XIV-lea, cât și rolul său de capelă a Curții Domnești de la Siret. S-a infirmat ipoteza avansată în anii '60-'70 ai secolului
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
policrome, flori cruciforme și cărămizi. Decorul cu discuri va căpăta o mare dezvoltare în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, fiind prezent la Biserică Sf. Nicolae din Bălinești, biserica Mănăstirii Neamț, precum și pe platoul Cetății de Scaun (sub formă de material arheologic). Deocamdată la acest monument discurile nu sunt figurative, ci au o formă geometrica simplă. În formă generală a edificiului se regăsesc caracteristici specifice bisericilor moldovenești: lipsa turlei, calota naosului, ocnițele oarbe și decorul ceramic sus-amintit. Pe fațada, la circa două
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
râului Soloneț. El se află la o distanță de 37 km de municipiul Suceava. Comuna Botoșana se învecinează la răsărit cu comuna Comănești, la sud cu comuna Cacica, la apus cu comuna Poieni-Solca și la nord cu orașul Cajvana. Cercetările arheologice efectuate aici au scos la iveală urmele a 12 așezări omenești geto-dacice din epoca bronzului (secolele III-II î.Hr.). Satul Botoșana a purtat în trecut mai multe nume: Botoșeni, Botoșani și Botușana. Din cronica parohială se spune că numele corect al
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
orașului. În imediata sa apropiere se află clădirea ce adăpostea Primăria Sibiului (aflată în Piața Mică nr. 31), atestată documentar pentru prima dată în 1324. Cea de-a II-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1224-1241. În urma cercetărilor arheologice, s-a descoperit o monedă din perioada de domnie a regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) în șanțul de apărare al acestei incinte. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
în timp și înălțat, fiind în cele din urma alcătuit din cărămizi de pământ arse, căptușit în exterior cu blocuri masive de piatră. Aceste construcții monumentale reflectă organizarea socială și centralizarea autorității din acea perioadă. Descoperirile recente făcute în situl arheologic, sanctuarul Göbekli Tepe din Turcia au schimbat perspectiva istorică, conform căreia, doar populațiile agricole stabilite au ridicat monumente importante. Templele monolitice descoperite la Gobekli Tepe datează din anii 9000 î.Hr. și nu au putut fi construite decât de vânători-culegători, deoarece
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Culturii și Cultelor. În restaurarea edificiului s-au implicat specialiști din România: arheologi, pictori restauratori, istorici de artă, arhitecți, ingineri, precum și un număr de studenți de la Universitatea Keiō, veniți pentru practică. Cu acest prilej, au fost efectuate și unele săpături arheologice, în urma cărora au fost descoperite câteva artefacte: inelul sigilar al lui Dragotă Tăutulovici, nasturi globulari, aplice etc. Alexandru Odobescu menționează existența unei ascunzători în care s-au depus mai multe obiecte prețioase, dar intrarea ei rămăsese necunoscută după moartea unui
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
care a putut fi reconstituită este aceea de tip Hallstatt. Numele acestei culturi și a perioadei în care s-a dezvoltat (corespunzând tranziției din epoca bronzului în cea a fierului) provine de la localitata Hallstatt, în care s-au făcut descoperiri arheologice substanțiale. Prosperitatea acestei epoci se datorează în special exploatării minelor de sare, existente în zona actualului Salzburg. Înca din epoca bronzului, regiunea Austriei era un centru important de extracție a sării și de prelucrare a metalelor. Cei mai vechi locuitori
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
un fel de hală, cu aspectul Hanului Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoricești voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ridicat între 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămidă, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului. La începutul secolului XX
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ridicat între 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămidă, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului. La începutul secolului XX, în perioada în care Bucureștiul era sub influență franceză, hanul a fost redenumit Hotel Gabroveni-Universal. În timpul regimului comunist clădirea a fost utilizată în scop comercial. Imediat după Revoluție, guvernul a concesionat clădirea
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
Șanțul-Mare este denumirea unui sit arheologic situat la 9 km V de Pecica și 600 m N de albia actuală a Mureșului. Este monument istoric, . Cercetările lui J. Hampel și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
1960-1962, 1964, arheologul clujan I.H. Crișan, împreună cu E. Dörner, conduc săpături de amploare, ce vor evidenția existența unei importante așezări din epoca dacică clasică și unei necropole de sec. XI-XIII d.Hr. Din anul 2005 au fost reluate cercetările, șantierul arheologic Pecica - Șanțul Mare fiind câștigătorul unui grant de 250.000 de dolari obținuți de la National Science Foundation (SUA), în urma unui proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
este un sit arheologic, situat în stânga șoselei Arad - Deva, include mai multe zone de interes arheologic, atât pe un promontoriu, cu mai multe terase antropogene, cât și de jur-împrejurul acestuia. Este vorba de un promontoriu de origine vulcanică, cu o înălțime maximă de 245 m
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
este un sit arheologic, situat în stânga șoselei Arad - Deva, include mai multe zone de interes arheologic, atât pe un promontoriu, cu mai multe terase antropogene, cât și de jur-împrejurul acestuia. Este vorba de un promontoriu de origine vulcanică, cu o înălțime maximă de 245 m și cu diferență de nivel, față de luncă, de 85-90m, situat în dreapta Mureșului
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
promontoriu de origine vulcanică, cu o înălțime maximă de 245 m și cu diferență de nivel, față de luncă, de 85-90m, situat în dreapta Mureșului și la întretăierea a două văi ce vin dinspre Munții Zarandului. Situl este declarat monument istoric, . Cercetările arheologice întreprinse, cu unele întreruperi, între 1979-2001 au evidențiat vestigii ale culturii Coțofeni și, îndeosebi, din epocă dacică. Deosebit de importante sunt vestigiile de epocă dacică: așezare și necropolă din sec. IV - III a. Chr. și așezare din sec. II a. Chr
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
din epoca dacică rezultă atât din varietatea vestigiilor (așezare, necropolă, eventual atelier metalurgic), cât și din perioada îndelungată de locuire (sec. IV a. Chr.- I p. Chr.) și a raporturilor cu celții. Obiectivele cercetării 2006: delimitarea eventualelor zone de interes arheologic de pe Platou; săpături pe Terasa I în vederea obținerii unor date stratigrafice și racordarea la ridicarea topografică a unor cercetări mai vechi; săpături pe o terasă de nord, pentru a vedea dacă a fost locuită. Rezultate: Cercetările din această campanie, cu
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
vulcanic, piatră și gresie, de fusaiole și rondele din ceramică, de cuțite, ciocan și verigi de unelte din fier. Obiectivele cercetării 2008: continuarea cercetării Platoului, puternic afectat de instalarea unor antene de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic și obținerea unor date stratigrafice suplimentare privitoare la evoluția comunităților umane de pe dealul Cetățuia. Rezultate: Au fost cercetate: acropola, partea centrală și extremitățile estice și vestice, prima terasă sudică și prima terasă estică a așezării dacice. Urmele de habitat descoperite
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
I p. Chr.). Dintre rezultatele acestei campanii ce trebuie evidențiate menționăm atât vestigiile Coțofeni și dacice de pe Platou, rămase in situ ori împinse spre pante, cât și identificarea unei noi terase locuite pe partea sudică a dealului. Pe baza materialului arheologic se poate afirma că locuirea Coțofeni de aici se datează în faza a III-a de evoluție a acestei culturi. Numeroasele elemente Kostolac prezente, între care amintim cănițele cu corpul globular și toartă supraînălțată, ornamentate cu împunsături successive de forma
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
fiind ca mărime al doilea oraș de pe Insula Vancouver din Oceanul Pacific. Orașul aparține din punct de vedere teritorial de provicia British Columbia din Canada. În trecut aici au fost cinci sate locuite de amerindienii din tribul Snunéymuxw (engl.: ), iar săpăturile arheologice atestă existența unor așezări omenești în urmă cu 2000 de ani. Pe la începutul secolului XIX Nanaimo era o stație pentru poștalioane, în anul 1849 s-a descoperit în regiune cărbune, ceea ce a dus în anul 1853 la înființarea fortului, sosesc
Nanaimo () [Corola-website/Science/317639_a_318968]
-
încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen. Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
Castelul Huardière este un castel situat chiar pe malul râului Loara (Franța). Împreună cu domeniul său de vânătoare, este un mic paradis al păsărilor și al animalelor, cu un parc natural clasat (, ZICO), dar și sit arheologic. Perioada in care s-a construit castelul este în jurul anilor 1850, deci neoclasicism, respectând fidel regulile de clasicism impuse de care a construit între 1762-1768 Petit Trianon în parcul de la Versailles și puțin mai târziu, în 1779 a construit , pentru
Château de la Huardière () [Corola-website/Science/317772_a_319101]
-
glaciară, pare destul de neingenios să eviți cea mai evidentă și directă interpretare. Dar aceasta a fost evitată." Cel mai vechi dildo cunoscut este un falus de 20 de centimetri din Paleoliticul Superior, adică 30.000 de ani în urmă. Descoperirile arheologice arată că oamenii Egiptului antic foloseau dildo-uri acum 2500 de ani. De asemenea, aceste jucării erau prezente în viață Grecilor, unele fiind reprezentate în arta. Primele dildo-uri erau confecționate din piatră, smoala, lemn sau alte materiale care puteau fi șlefuite
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
alte nume), a fost inițial străvechea zeița locală a orașului Dep, care a devenit parte a orașului pe care egiptenii l-au numit "Per-Wadjet", "Casa lui Wadjet", iar grecii i-au zis "Buto", un oraș care este un important sit arheologic din epoca predinastică a Egiptului antic, cu evoluțiile culturale din paleolitic. Ea a fost declarată patron și protector al Egiptului de Jos și după unificarea cu Egiptul de Sus, protector comun și patron al întregului Egipt. Imaginea zeiței Wadjet cu
Wadjet () [Corola-website/Science/317814_a_319143]