11,308 matches
-
apartenența elitei intelectuale și politice din Transilvania la ritul unit a oferit și această dimensiune, secundând lupta de unificare a românilor). Așadar, dezvoltarea presei catolice din România nu s-a realizat după un plan bine stabilit sau la inițiativa ierarhiei bisericești, ci din inițiativele personale (care au primit aprobarea și încurajările episcopilor) ale unor preoți și după un model importat din Occident. Însă spre deosebire de țările catolice de aici unde în procesul de dezvoltare a presei religioase (care a avut și o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Not", Nyiregyhaza, 1990. Consiliul Pontifical pentru Cultură, Pentru o pastorală a culturii, Editura Presa Bună, Iași, 1999. Idem, Pornografia și violența în mijloacele de comunicare: un raspuns pastoral, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Costescu, C., Colecțiunea de legi, regulamente, acte bisericești, volumul I, București, 1916. Cristea, Miron, Mitropolitul Primat al României, Cuvântări, Editura Cartea Românească S.A., București, 1923. Documente ale Conciliului Vatican II, Decret privind mijloacele de comunicare socială Inter mirifica. Idem, Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Presa Bună, Iași, 2003. Ciubotaru, I. H., Zahariuc, Petronel, Comuna Horlești, Editura Performantica, Iași, 1999. Coltor, Ioan, "Raporturile noastre diplomatice cu Vaticanul", în Cultura creștină, anul XIII, nr. 7-8, iulie-august 1924. Constantinescu, Alexandru N., "Concordatul cu Vaticanul", în Noua Revistă Bisericească, anul X, nr. 6-9, iunie-septembrie 1928 Cristea, Marina, "Primul ziar românesc Fama Lipskii", în Gazeta literară, 3 februarie 1966. Damșa, Teodor, Biserica Greco-Catolică din România în perspectiva istorică, Editura de Vest, Timișoara, 1994. Dante, F., Storia della Civilta Cattolica (1850-1891
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de rolul presei, că Vaticanul trebuia să se folosească de presă într-o manieră eficace în lupta sa împotriva modernismului și liberalismului. Moartea Papei Pius al X-lea și alegerea Papei Benedict al XV-lea a produs schimbări în cadrul ierarhiei bisericești: au fost înlocuiți toți cei care ocupaseră poziții importante și își manifestaseră ideile profund anti-moderniste. Prin enciclica Ad Beatissimi, Papa își expune noua viziune (modernă). Încă din Evul Mediu, Suveranii Pontifi au cerut pentru actele lor întâietatea și jurisdicția universală
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cristiana (punctul f), confirmată de Pius X într-un "motu proprio" despre acțiunea populară creștină (18.XII.1903) (Ibidem, p. 50). 86 Unul dintre nepoți i-a răspuns că obediența în privința temelor religioase era un lucru bun, dar uneori autoritățile bisericești interveneau în sfere ce nu erau de competența lor, cum ar fi cea politică. Și în acest caz era obligat jurnalistul să se supună? Nu era posibil ca autoritățile ecleziastice să mai și greșească? Don Eusebio i-a replicat că
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1853, când prin bula Ecclesiam Christi ex omni lingua, Papa Pius IX a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș și Alba Iulia la rangul de mitropolie, cu Episcopia de Oradea drept sufragană. Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului primat al Ungariei. Totodată, au fost înființate două episcopii noi: cea de Lugoj și cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca episcopii sufragane) Mitropoliei de Alba
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
483 AARC București, dosar Carol Auner, f. 1. 484 Dănuț Doboș, "Personalități catolice: Canonicul Carol Auner", în Pro Memoria, nr. 2, București, 2003, p. 73. 485 În perioada seminarului a studiat armonia și orchestrația și a compus mise și imnuri bisericești mai modeste(cum a mărturisit chiar el ulterior). 486 AARC București, dosar Carol Auner, f. 1. 487 "Ca paroh, am căutat să ridic veniturile Bisericii și am înființat în 1920 Sfatul parohial care să administreze cotizațiile adunate de dânsul pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de religie sau etnie, lucru sesizat de episcopul Alexandru Theodor Cisar prin cuvintele "această carte este o lucrare culturală pentru binele obștesc" (Ibidem, p. 12). 763 Această lucrare cuprindea schemele după care s-au condus decenii de-a rândul cântările bisericești catolice din Moldova. 764 Autorul demonstra în această carte buna cunoaștere a realităților sociale ale țării în perioada interbelică, înțelegând și explicând pericolul comunist. 765 Explicația acestei recomandări o găsim chiar în cuvintele arhiepiscopului: "această lucrare pune la dispoziția multora
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din secolul VII î.Chr. construiseră apeducte cu bazine de decantare și rezervoare; sisteme de canalizare; servicii sociale de sănătate pentru armată, căci serviciul militar dura până la 40 de ani. De bolnavii civili aveau grijă femeile și mai târziu, așezămintele bisericești. La o populație tot mai numeroasă trebuia mijloace de subzistență. Această populație putea fi folosită, prin selectare, ca armată de apărare și îndeosebi de cucerire. Începând cu secolul VI î.Chr. romanii încep expansiunea și în patru secole, stăpâneau teritoriile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paris avusese loc o disecție pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi exilat, condamnat sau ars pe rug. Totuși, în 1604, ducele de Würtenburg, ține câteva zile, la Universitatea din Tübingen, o lecție de disecție pe cadavru uman. La 1537 anatomiștii din Padova făceau anatomie comparată prin disecții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Primul comitat organizat de unguri în Transilvania a fost Dăbâca; comitatul avea o parte militară și unitate economic format din domeniile regale, nobiliare și bisericești. 13) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
și în secolul al XIX-lea. Demonstrația este realizată pe baza unor texte filocalice - Z. a și tipărit în 1990 Dobrotoliubie, ediție anastatică a filocaliei slavone a lui Paisie Velicikovski -, ca și prin utilizarea unor date de istorie literară, istorie bisericească și istorie a mentalităților. SCRIERI: Studii și articole de literatură română veche, București, 1967; România - pământ de civilizație și sinteză, București, 1969; Atitudini, București, 1970; Spre noi înșine, București, 1971; Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
tipuri de izvoare. Pe de o parte, există mărturii directe, Însă de fiecare dată externe culturii baltice, prezente În relatările primilor evanghelizatori, În cronicile despre expedițiile militare purtate Împotriva balticilor, În rapoartele periodice ale iezuiților către superiorii lor, În directivele bisericești adresate episcopilor și călugărilor locali, precum și În prima și unica lucrare etnografică, Cronica prusacă a lui Simon Grunau. Cea mai mare parte a acestor atestări istorice a fost culeasă și studiată de Mannhardt (1936). De cealaltă parte, mărturiile foarte importante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Stabilindu-se în Țara Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai târziu va restaura lăcașul) și calitățile dovedite în administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
ce-i obstrucționau faptele, neînțeles de noul domn Alexandru Moruzi, va face paretesis (demisia) în septembrie 1793. Se stingea curând, la 52 de ani. F. a contribuit la românizarea serviciului religios prin vasta lucrare de tipărire a cărților de ritual bisericesc (peste douăzeci și cinci la număr). Și-a tipărit propriile traduceri din grecește, din „cuvintele”, adică învățăturile de filosofie creștină ale sfinților Dorotei și Teodor Studitul, dar și gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, care i-a fost dedicată („hărăzită”). În manuscris, au rămas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
monahul (a doua jumătate a sec. XIV - începutul sec. XV), autor de imnuri religioase. Logofăt - se presupune - în divanul domnesc și apoi monah, F. este în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân primul autor cunoscut din Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8 ianuarie 1392 (păstrat în copie și în traducere românească din secolul al XVIII-lea), a devenit călugăr, desigur în aceeași mănăstire. Este autorul unor scurte tropare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
secolul al XV-lea până în al XVII-lea, acestea au fost incluse în cărți tipărite, mai întâi în Sbornicul lui Bozidar Vuković, apărut la Veneția, în 1536, și reprodus de Coresi la Sas-Sebeș în 1580, apoi în culegeri de cântări bisericești și ca anexe la Psaltiri, între care cele de la Vilnius (1586) și Kiev (1624, șase ediții până în 1697). La noi au fost reimprimate în Psaltirea de la Govora (1634), în cea de la Buzău, cu tipic românesc (1701), și curând în traducere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
exprime conceptele teologice și poate servi la oficierea serviciului divin, episcopul nu șovăie să o introducă în biserică, unde slavona începuse a-și pierde supremația. La Râmnicu Vâlcea, ca și la Târgoviște, publică, în românește, scrieri de bază pentru slujbele bisericești. Contribuția sa ține mai mult de prezentarea artistică (ilustrarea cu gravuri, realizarea unor frontispicii, de asemenea majusculele, vinietele, executate în xilogravură). În 1708, e înălțat la suprema demnitate ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat și capricios. A.I., cel mai de seamă orator bisericesc la noi, a dat prin suita de didahii străluciri literare elocvenței sacre. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, reintrările familiare în chestiune, indignările, întristările, mustrările, interogațiile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
a croit cu trudă drumul spre opera originală danezonorvegiană a lui Bjornsterne Bjoernson. Se descurca bine în orice limbă, cu excepția celor slave și turanice. Era păcat, pentru că documentele românești de pînă în secolul al XVII-lea erau scrise în slavona bisericească un handicap pe care Iorga l-a recunoscut de bunăvoie 72. Cercetările sale în legătură cu Philippe de Mézières l-au dus la arhivele Vaticanului și în Anglia. Londra l-a impresionat pe Iorga: "L'Avenue de l'Opéra de la Paris pare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și făcînd cercetări în toată Europa. După călătoriile și studiile sale în străinătate, a petrecut mulți ani răscolind colecțiile românești, inscripțiile bisericești, mănăstirile din România și proprietăți particulare. După opinia lui Iorga, un naționalist trebuie să fie conștient de faptul că națiunea lui (ca și orice altă națiune) este un produs al istoriei. Istoria are caracteristici permanente și manifestări instructive și organice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cercetările peste hotare în Olanda și Galicia, unde a vizitat Arhivele Czartoriski. După răscrucea veacului, Iorga s-a concentrat asupra României "mari" propriu-zise, în sensul Daciei Traiane, călătorind dintr-un capăt în celălalt al țării, investigînd și copiind inscripțiile bisericești și patrimoniile bibliotecilor monastice. A mărturisit că a subtilizat cîteva documente pe care le credea aflate în pericol și le-a depozitat în Arhivele Academiei de la București 132. A vizitat Blajul, centrul greco-catolic al culturii, religiei și sentimentului național din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de furios încît nici măcar nu i-a mulțumit 232. A urmat Inscripții din bisericile României, București, vol.1 (1905), vol. 2 (1908) și Istoria românilor în chipuri și icoane (2 volume, București, 1905). În prima lucrare Iorga discuta despre inscripțiile bisericești românești, iar cea de a doua reconstituie istoria României în picturi și icoane. Istoria universală (București, 1905) este prima lui încercare de a trata istoria într-o manieră mai largă. Sate și mînăstiri din România (București, 1905), încearcă să demonstreze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai publicase cîteva articole în "Neamul românesc" pînă în 1916, atunci cînd Iorga a sosit la Iași (ca refugiat) n-a primit nici un sprijin din partea fostului său prieten 23. Atît Cuza cît și Ion Zelea Codreanu (care-și lepădase odăjdiile bisericești în schimbul unui costum popular bucovinean) s-au folosit de poziția care acorda prioritate unității naționale a lui Iorga ca să preia conducerea partidului (pe care Iorga îl dizolvase odată cu intrarea României în război). Iorga a considerat acest lucru drept o "uzurpare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]