11,327 matches
-
Y Grec, consemnează expoziția sculptorului român George Swiacinsky, doctor în chirurgie la Iași, care a renunțat la chirurgie pentru a se dedica artei în urma unui accident tragic al soției sale. Cu referire la una dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă jargonul medical utilizat de colegul său francez, Francis de Miomandre, pentru a reda o reflecție de ordin artistic pe marginea unor cazuri clinice, care servesc drept model: "În splendidele sale realizări, are reminiscențe anatomo-clinice și din sălile de clinică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de puternic și Băncilă are meritul de a nu se fi lăsat înrâurit decât în mod trecător de acest curent"382. De asemenea, criticul observă "unele inegalități tehnice și procedee nepotrivite conținutului sau tematicii" și conchide că acestea se datorau expunerii pictorului la "tot felul de înrâuriri decadente și că acestea sunt rămășițele curentelor sau formulelor pe care în general le-a depășit sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
depășit sau înlăturat"383. Realismul apare de data aceasta ca o formulă cu virtuți curative, arta socială fiind un antidot pentru "o mai strânsă și mai dăunătoare angajare pe calea formalismului și decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în urmă, tocmai negativul acestei "poetici" era în măsură să-l recomande pe Kimon Loghi drept un pictor modern. În articolul "Un pictor poet" din Observatorul, D. Karnabatt răspundea unor obiecții incisive cu privire la pânzele lui Kimon Loghi, obiecții pe care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetici" era în măsură să-l recomande pe Kimon Loghi drept un pictor modern. În articolul "Un pictor poet" din Observatorul, D. Karnabatt răspundea unor obiecții incisive cu privire la pânzele lui Kimon Loghi, obiecții pe care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu direcțiile noi, pe care le abordează pictorii "Tinerimii artistice" (cei care au provocat o ruptură fondatoare cu academismul osificat). Într-una din cronicile publicate în Facla, în 1911, cu privire la "Expoziția societății "Tinerimea artistică""411, cu referire la Kimon Loghi, criticul sublinia intrarea picturii într-o zodie comercială și formarea unei piețe cu un gust tributar modei, "estetica cumpărătorilor". Un astfel de pericol îl semnala și Bachelin privitor, mai ales, la artele aplicate și la deformările aduse gustului popular, genuin, autentic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoașteam și cu zece ani în urmă. Domnia sa izbutește în rândul întâi, prin acapararea unei săli întregi și a unui întreg părete ocupat cu un basm multicolor, care trebuie să poarte un nume de prăjitură sau de maioneză"417. Și criticul continuă: "La domnul Loghi nu e nici o profunzime, nici o cugetare și repet că nu se poate. E oala de culori nesimțitoare și oarbă, care din când în când se varsă pe pânză"418. O imprecație similară, într-un alt context
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alt context însă, i se adusese și lui Whistler de către John Ruskin cu prilejul expunerii la Grosvenor Gallery, în 1877 a tabloului (Nocturnă în negru și auriu: racheta căzătoare (1874). Într-una din scrisorile grupate sub numele de Fors Clavigera, criticul numea tabloul "o oală cu vopsea aruncată în fața publicului (a pot of paint in the public's face)", fapt care conducea la un celebru proces în 1878, câștigat de Whistler. Diferențele dintre Loghi și Whistler sunt notabile, Loghi rămâne în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri de mov și de roz, auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară, criticul îl acuză însă de manierism, de pastișă după decorativismul secesionist, și ezitant, de o influență münchenează, ceea ce înseamnă din nou Secession, Böcklin și peisajele filozofic-evocatoare din pictura simbolistă germană. Această natură, pentru a-l interesa în mod real, pare că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care privește, în loc de a trezi în el emoția vagă și profundă care trebuia să-l pună în comuniune de impresii cu artistul sincer și naiv îndrăgostit de ceea ce a văzut"420. Acest fapt poate genera "un fel de monotonie decorativă", criticul subliniind totodată și un fel de hedonism aflat la limita cu Kitschul, facil și flatant pentru spectator. Tot L. Bachelin, în "Exposition des Artists Vivants" din L'Independance Roumaine, se arată extrem de sever cu pictorul: "Ajungem la domnul Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ileana, unde pictorul remarca și capacitatea acestei picturi de a exprima o état d'âme simbolistă. "Domnul Kimon Loghi este în mod egal un novator. Prin remarcabilului său "cap" intitulat Între flori, recunoști un elev al lui de Stück"423. Criticii evidențiază influența școlii germane, în speță a lui Arnold Böcklin și Franz von Stück, care-i este și profesor, și consideră atent capacitatea pictorului de a se distanța de aceste repere în favoarea edificării propriilor sale opțiuni artistice. La rândul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezie răzbat și ecouri decadente, D. Karnabatt sesizează natura onirică, vizionară, a unor pânze ale pictorului, subliniind capacitatea de transfigurare a picturii sale față de mimetismul naturalist. În cazul lui Loghi, este vorba de a decanta influența celor doi maeștri, iar criticul decelează două perioade, una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și una pe care Karnabatt o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influențelor germane, la care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu legende nordice și feeriile orientale. Criticul însă nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt care poate fi observat în câteva dintre tabolurile sale, unde elementele recuzitei mitopoetice böckliniene configurează cadrul pentru o feerie orientală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnul imprecisului, al citatului insuficient degajat, în schimb, din aceste pânze se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca marcă a Jugendstil-ului sub influența lui Klimt și Von Stück. Peisajele sale se încarcă cu o melancolie misterioasă, pe care criticul o vede în tabloul Ruine reprezentată de chipul unei femei frumoase. "Aerul ce se degajă din lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa este plină de inspirație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant al acestor picturi, pe care-l sesizează criticul, constituia limesul care despărțea pictura simbolistă de cea academică. Combinația dintre "aerul" oriental și misticismul german constituie nu doar expresia unei sinteze simboliste, ci și o criză de identitate; Loghi nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Loghi păstrează o aură de mister, amplificată de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el este circumscris în parafraza interpretativă și prin comparația potrivită cu maeștri ai artei simboliste (și decadente) europene. Dacă acceptăm definiția laxă a simbolimsului diseminat în mai multe specii, definiție pe care o utilizează Paul Constantin în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui de simbolism, acolo unde el face loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Luchian nu ar urma astfel de sensiblerii, "mievrerii", ci s-ar focaliza către un strat profund al trăirilor pe cale de a fi eliberate în pictura sa ca tensiune adevărată și tragică a actului creator. Ca și în cazul decadentismului, criticii comit aceeași greșeală, subliniind versantul negativ: nota de superficialitate, înlocuirea profunzimii cu abilitățile tehnice, manierismul și moda cu ușurătățile ei constitutive. Cu siguranță că Luchian traversează o modă, dar faptul în sine se reflectă ulterior în opera sa și este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decât un studiu pentru una dintre decorații. Theodor Enescu presupune că "era vorba de mai multe panouri care adună sub o arcadă cinci busturi de tinere fete, părând a privi, ca din balconul unui castel, la vreun turnir festiv"450. Criticul insistă asupra exersării virtuozității liniei, a tehnicii pe care pictorul o face cu ocazia acestor comenzi, lăsând la o parte jocul imaginației și inspirația genuină. "Se înțelege că pentru Luchian asemenea panouri decorative nu erau decât un prilej de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a sublinia intensitatea afectului. Este evidentă suferința celei către care se îndreaptă solicitudinea celorlalte. În termenii lui Hans Hofstätter, este vorba despre un "simbolism pantomimic" în care atitudinile, postúrile și mișcările personajelor, sunt investite cu valoare simbolică. Acest "simbolism pantomimic", criticul de artă îl descoperă cu precădere în arta engleză la John Flaxman, William Blake și J.H. Fuseli, dar și la pictorii de limbă germană, elvețianul Ferdinand Hodler, Max Klinger, Ludwig von Hofmann sau Franz von Stück. Nu este deloc exclusă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind de la distribuția diferitelor grupuri din tablou și a relațiilor simbolice care se stabilesc între ele. Pentru Serafina Brukner, alegoria circumscrie întreaga umanitate, criticul conferind o accepție sintetistă întregii fresce atât din punct de vedere al temei, cât și din punct de vedere al tehnicii picturale. Aceasta s-ar traduce prin combinarea mai multor stiluri de la cel bizantin la cel gotic, ceea ce imprimă frescei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]