12,077 matches
-
puteri, o rupse la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de a-și salva iubitul. Astolfo și-a urmat singur drumul spre Albracca, pe care Agrican se pregătea să o asedieze. El a fost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ducă pe lângă podul fatal al Uitării. Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și povesti Angelicăi nenorocirile, rugând-o s-o ajute la salvarea cavalerului ei și a celorlalți. Pândind un moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
numim astfel acest palat în care ceasurile treceau fără socoteală, într-o veșnică încântare. Locuitorii săi nu cunoșteau spațiul, lipsa și... mai ales bătrânețea. Ei nu încercau alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero le datora descotorisirea sa de spiriduși, l-au condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe care o aduceau era administrată ca un medicament, ca un elixir. Haleala lor era cât se poate de sănătoasă - nu ca raliatul care îți este dat pe la periferie. Tânjeam după niște tărie, dar a trebuit să fac față numeroaselor cupe de vin alb. Martina s-a mulțumit cu o cană de ceai, pe care o ținea cu amândouă mâinile, așa cum sunt obișnuite fetele să o facă, ținându-și degetele răsfirate pentru a simți toată căldura. Își înclina capul ori de câte ori înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arăta ca un transvestit superb. Putea fi chiar beneficiarul unei operații smintite de schimbare a sexului, realizată aici, în California. Când se aplecă deasupra interfonului, am văzut prin transparența fustiței chiloții albi care se mulau pe fesele rotunde ca niște cupe de sutien. M-am întrebat... Fielding susținea că Lorne era „un om complet terminat“, deoarece se dedase la asemenea excese, o epavă încă în prima parte a carierei lui de mare clasă, un sindrom destul de obișnuit printre actori. Conform celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voia să și poarte pașii. Dar lucrurile nu puteau merge așa la infinit. Fetele se aflau pe ultima sută de metri, timpul rupea din calendar mereu câte o filă și zilele, până la terminarea liceului, scădeau vizibil, precum nisipul dintr-o cupă superioară a unei clepsidre. Părinții Inei vedeau că fiica lor era umbrită de acest gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și să fie sănătos! În ochii celor doi părinți se ascunseră câteva lacrimi gata, gata de a apărea în pragul genelor, dar voind să se arate tari, găsiră că s-ar cuveni să mai audă încă odată clinchetul muzical al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului casei îi place ce au pregătit cele două gospodine, veni îndemnul mamei care, împreună cu Ina, așeză cu tot dichisul o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cam lăsat caii slobozi pe toate câmpiile... - Poate acum i-a adus acasă, nu crezi!? - Ar fi bine, ar fi chiar foarte bine. - Însă bărbații din ziua de azi... Olga gândi că nu strica să pună și puțină otravă în cupa fericirii prietenei sale. În situația dată, Ina avea de partea ei tot cerul și pământul, pe când Olga se cufundase cu toată ființa în infern. Ea mască bine supărarea, dar se vedea limpede că era profund marcată de vestea primită. Luându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înspre mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar fi fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruța mea, mulțumit că sunt sin gur și nu în brațele unui obiect sexual. În toată lunga mea ședere în Amsterdam, nu m-am gândit nici odată serios să am de-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sau visul altcuiva despre noi...“ N-o puteam scoate din extravaganțele ei. La colocviu am citit o lucrare din care nimeni n-a înțeles nimic. Am discutat-o apoi cu Irina, singuri într-un compartiment de tren, bând votcă din cupele a două jumătăți de coji de portocală. Am fost foarte surprins: ea înțe lesese. Am fost surprins și că m-a lăsat apoi s-o sărut, că m-a lăsat și mai departe... Dar nu foarte departe. Acasă, am început
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit. Lorena B. s-a apropiat de el și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bage În aprozare niscaiva poame. Poate s-or face măcar pepenii, ca să aibă ce raporta mai sus. Asta l-ar putea costa scaunul, fiindcă nici prezența Gloriei Buzău, echipa de fotbal În care investise atâta, pe un loc fruntaș În Cupa Balcanică, nici economiile la curent și la apă, substanțiale până la exasperare, nu ar fi potolit isteria celor din Comitetul Central. De ani de zile tovarășul Birică venea la Buzău ca să-și facă aprovizionarea cu nestematele cireșe de Buzău, cu babic
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fără să știe, Germanicus a hotărât că viața sa avea să fie scurtă. Nici un militar n-a înțeles acea obediență totală, sinucigașă față de Tiberius. Nici unul nu și-a închipuit că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână o armă, ci întorcea pe toate părțile o cupă de argint. — Uite, îi spuse lui Gajus, întinzându-i-o. Argintul era lucrat în relief, cu mici ornamente din aur. — E meșteșug grecesc, zise Silius, o poveste din Iliada. În gura lui, cuvintele acelea păreau o glumă. Cupa spunea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părțile o cupă de argint. — Uite, îi spuse lui Gajus, întinzându-i-o. Argintul era lucrat în relief, cu mici ornamente din aur. — E meșteșug grecesc, zise Silius, o poveste din Iliada. În gura lui, cuvintele acelea păreau o glumă. Cupa spunea însă cu adevărat povestea regelui Priamus, care, în genunchi, sărută mâna lui Achilles, ucigașul fiului său, pentru a recupera trupul acestuia. Se vedea semnătura autorului, veche, dar lizibilă. — Chirisopos epoiese, citi repede Gajus. Dar, pe marginea cupei, meșteșugarul castrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o glumă. Cupa spunea însă cu adevărat povestea regelui Priamus, care, în genunchi, sărută mâna lui Achilles, ucigașul fiului său, pentru a recupera trupul acestuia. Se vedea semnătura autorului, veche, dar lizibilă. — Chirisopos epoiese, citi repede Gajus. Dar, pe marginea cupei, meșteșugarul castrului incizase numele tribunului: „Silius“, iar acum lucra la o a doua cupă. — Tatăl tău nu vrea ca în țările astea să mai fie alte războaie, spuse Silius. Cupele astea trebuie să ajungă la un prieten al meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâna lui Achilles, ucigașul fiului său, pentru a recupera trupul acestuia. Se vedea semnătura autorului, veche, dar lizibilă. — Chirisopos epoiese, citi repede Gajus. Dar, pe marginea cupei, meșteșugarul castrului incizase numele tribunului: „Silius“, iar acum lucra la o a doua cupă. — Tatăl tău nu vrea ca în țările astea să mai fie alte războaie, spuse Silius. Cupele astea trebuie să ajungă la un prieten al meu de departe, cu mult dincolo de limes, pe malul Marii Mări de la Miazănoapte. El va bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar lizibilă. — Chirisopos epoiese, citi repede Gajus. Dar, pe marginea cupei, meșteșugarul castrului incizase numele tribunului: „Silius“, iar acum lucra la o a doua cupă. — Tatăl tău nu vrea ca în țările astea să mai fie alte războaie, spuse Silius. Cupele astea trebuie să ajungă la un prieten al meu de departe, cu mult dincolo de limes, pe malul Marii Mări de la Miazănoapte. El va bea vinul meu și-și va aduce aminte de numele meu. Noi plecăm mâine, zise Gajus. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
venit în fugă, iar el s-a răzbunat pe toți cei care complotaseră împotriva lui, până la ultimul. „De ce vorbește așa?“, gândi Gajus. Îl întrebă: — Cum îl chema? Tatăl său îi răspunse: — Nu-mi aduc aminte. Bău tot vinul și puse cupa jos încet, ca unul care a băut prea mult, ca să-și uite nefericirea. Gajus se uita la el cum stătea și privea țintă cupa goală. Deodată însă, Germanicus înălță capul: — La urma urmelor, fiecare ar trebui să-și dorească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cum îl chema? Tatăl său îi răspunse: — Nu-mi aduc aminte. Bău tot vinul și puse cupa jos încet, ca unul care a băut prea mult, ca să-și uite nefericirea. Gajus se uita la el cum stătea și privea țintă cupa goală. Deodată însă, Germanicus înălță capul: — La urma urmelor, fiecare ar trebui să-și dorească să aibă soarta lui Julius Caesar. Nu te-aștepți, prin urmare nu te aperi. Cel care te lovește se pricepe la arme și știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
graniță instabilă, cu popoare ce se răzvrătesc și sunt ținute în frâu de legiuni înarmate. Vreau un grup de aliați. Vreau să unesc interesele lor cu ale noastre. Tribunul Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea se năștea o neașteptată filosofie de guvernare. De dimineață, Gajus și Zaleucos, obosit, văzură la intrarea palatului, înconjurat obraznic de o escortă înarmată și de însemne strălucitoare, un bărbat la vreo șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avut curaj să-i vorbească. Oamenii o coteau repede în altă parte ca să nu-l salute. El a încuiat poarta, a închis canaturile. Tăcură, în timp ce un servitor bătrân, care-l cunoscuse pe Germanicus încă de când acesta era copil, le umplea cupele cu vin. Știau, fără s-o spună, că Cremutius vorbea cu moartea. Să aștepți să mori, refuzând să mănânci. O moarte pe care mulți romani o aleseseră lucid, fără sânge, fără violență, fără să riște că vor rata lovitura fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse într-o zi Rhoemetalkes din Thracia. Iar Herodes, care băuse mult și părea beat de-a binelea, răspunse lucid: — Prefer să am datorii enorme față de Antonia decât un mic credit la Tiberius. Stăteau împreună în grădină, beau, din aceleași cupe, același vin parfumat. — Tu ai suferit mult, Gajus, ca și noi, spuse Polemon, prințul căruia îi plăcea să scrie poezii scurte, elegante. Dar nu cred că zeii cer întotdeauna un preț pentru ceea ce-ți dau; declamă: „E noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl determinaseră să facă alegerea aceea. IV INSULA CAPREAE Villa Jovis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]