13,416 matches
-
rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ne întoarcem acasă pentru o zi sau două să ne spălăm atât pe noi, cât și lucrușoarele pline de noroi uscat. Abia așteptam să ajung în oraș să văd ce-i cu ea. Eram răcit ca dracu'. Tușeam și mă durea 1 în spate, undeva sub omoplat. Dimineața, maică-mea m-a dus direct la spital unde m-au păstrat, suspect fiind de un început de pneumonie, cauzată de gluma clasică cu punga de plastic pusă sub cearșaf și pătură, peste
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe deasupra era și foarte tonică. Nu-i declaram foarte mult din dragostea mea, pentru că începusem să o iubesc de-adevăratelea. Și fără acel foc de paie de la începutul fiecărei relații. Totdeauna mi-a plăcut să-mi ascund dragostea. Eram Gigi duru' care nu aveam sensibilități, tandrețuri nici atât, ce mai, un ursuz și jumătate, care făceam fițe dacă mă alinta vreodată, deși aia îmi lipsea și doream cel mai tare. Eram ca un diriginte sâcâitor căruia nu-i plăcea nimic și nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîlnesc: "în general Eminescu era tăcut, gânditor... Figura lui cea plină și dulce de mocan respira blândețea... Nimic nu te putea face să ghicești în el pe marele poet"11. "Eram atât de decepționată - scrie și Mite Kremnitz -, încît mă durea deosebirea 7 Ștefanelli, 1909. 8 Idem. 9 Maiorescu, 1895. 10 Iacob Negruzzi, 1889. "Al. Ciurcu, 1911. 101 dintre adevăratul Eminescu și cel care trăise în închipuirea mea... unde-i poezia?" Russu-Șirianu îl întîlnește în 1882. Și-l imaginase ca pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
intelectual din vremea când scria la "Timpul" ("această masturbație intelectuală"16): "Pe un scaun, gârbovit, cu capul în pământ, Eminescu părea propria sa umbră... Ce privire stinsă! Cât e de palid... Ce mișcări chinuite avea. Părea că tot trupul îl doare ca o rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii nu mai priveau nimic. Legăna necontenit încet și greu grumazul... și privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute dezamăgiri, a unui cal de rasă care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu comunicam cu nimeni. Singurătatea îmi zdrobea oasele și era, totuși, bunul meu cel mai important, de fapt tot ce aveam. Serile mă-ntorceam acasă din acele plimbări care semănau cu umblatul continuu prin cameră al celui pe care-l doare o măsea, și scriam în jurnal pagini complet delirante. Adormeam având pe retine castele de apă și clădiri vechi, cu atlanți hidoși... în acea vară a lui '76 am scris "Căderea", primul poem al meu care m-a surprins și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi vizibili altfel. Agresivitatea este astăzi, în lumea noastră literară, marea șansă a celor cărora literatura nu le-a dat nici o șansă. Mărturisesc că nu pot fi impasibil la acest gen de violență, că sânt vulnerabil la ea, că mă doare orice atac al celor care altădată mi-au fost prieteni (ceilalți nu mă interesează). Mă protejez de ani de zile cum pot: nu mai citesc presa literară și nu mai apar în medii literare. Dar în ultima vreme nu mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-i ucidă. Iată ce e rău! Iahuben se uită lung: era ceva nou chiar și pentru el. Armata atlanților nu-și omora prinșii de război niciodată: îi făcea robi pe toți. Soldatul lăsă ochii în pământ și murmură: - Te doare pentru ei, înțeleg... - Nu are să-i ucidă totuși, așa cred! zise Auta, fără să-l fi părăsit tristețea. Am încercat să-i spun că acești oameni sunt dintre cei mai harnici printre toate neamurile negre și că puțini ar rămâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-ai să mulgi! Biciul slujbașului șuieră din nou. Robul rome acum tăcut, răcorit, vâsli mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Zeului Puterii, cu glas stins. - Și sunt în fața noastră, Tefnaht. Nici nu ne-am gândit că s-ar putea să fie, și uite-i aici la noi... sau noi suntem la ei! Nici nu mai știu cum să spun. Mă doare capul. - Vrei să nu te mai doară, slăvite? întrebă Tefnaht. Trebuie să ieșim de-aici. Dar Marele Preot clătină din cap. Tot atunci se întoarse Auta cu ulciorul. - De ce ai stat atîta? îl întrebă Tefnaht. Iar Auta rîse: - Întâi s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca orice atlant și nici măcar nu avea bici la el, soldatul își mai veni în fire. Se uită la luntrea așezată în țărână. El nu apucase s-o zărească decât prea târziu. Voise să fugă pentru că fugeau toți, dar îl durea un picior. - Spune, ce a fost? îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de oșteni înarmați s-a gândit după plecarea acelora că poate scrisoarea era ticluită, de vreme ce nu avea pecete. Atunci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe urmele celei dintâi. Apoi îi spuse cum ceata lor s-a întîlnit pe drum cu ceata cealaltă care striga fugind: - Aruncați armele. Ascundeți-vă. Au venit zeii din cer! Așa au fugit cu toții, numai el a rămas pentru că îl durea piciorul. - Dar unde sunt zeii, stăpîne? întrebă el acum. Iahuben nu-i răspunse. Înșfăcă un braț de arme și le duse spre luntre. Nădăjduind să fie iertat de acest sutaș mânios, soldatul începu să care și el arme, fără să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai păstrează vii și pure în sufletul ei. După șapte ani s-a reîntoars în casa părintească, deoarece mama ei decedase și tatăl destul de în vârstă. Rămăsese doar cu fratele ei mai mic. Sigur că despărțirea de lăcașul sfânt o duruse foarte mult, dar mila de bătrânul ei tată și fratele ei mai mic învinse. Ea se consolase cu ideea că trebuie să se îngrijească de tatăl și fratele ei mai mic cu 5 ani decât ea. După doi ani de la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ochii plecați, părăsi bucătăria pentru a urca în camera ei. La scurt timp și Livia părăsește bucătăria pentru a urca în camera Ramonei, la îndemnul celor două femei. De altfel ea oricum s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima văzând-o tristă. Livia era o fată cu un suflet mare, foarte vorbăreață și niciodată nu avea nimic de ascuns față de Ramona. Era de statură mijlocie, brunetă cu ochii mari, căprui, fața rotundă, era genul de om care niciodată
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu-mi pot închipui. -Oricum va fi, vreau să-l cunosc, indiferent de reacția lui, nu-i voi cere nici o explicație, doar dacă este posibil, i-aș aduce la cunoștință că eu am avut o copilărie care încă mă doare. Oana își plecă ochii înlăcrimați. -Nu te mai gândi la trecut. -îmi doresc atât de mult Oana! și chipul lui deveni mai destins. Acest capitol zbuciumat care demult s-a încheiat, dacă aș putea l-aș șterge din mintea mea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nimic, apoi abia schițând un zâmbet, o sărută pe frunte cu lacrimi în ochi. Acum înțelegea durerea suferinței ei. -Cred că o să fie una ușoară ca și rândul trecut. -Nu știu, rândul trecut înainte de a mă opera nu m-a durut, acum de multă vreme mă doare. -Nu mi-ai spus niciodată. -Nu-mi place să mă plâng. Ionuț, care era în cameră cu ei, văzându-i triști începu să plângă. Amândoi încercau să-l aline, luându-l în brațe, când unul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o sărută pe frunte cu lacrimi în ochi. Acum înțelegea durerea suferinței ei. -Cred că o să fie una ușoară ca și rândul trecut. -Nu știu, rândul trecut înainte de a mă opera nu m-a durut, acum de multă vreme mă doare. -Nu mi-ai spus niciodată. -Nu-mi place să mă plâng. Ionuț, care era în cameră cu ei, văzându-i triști începu să plângă. Amândoi încercau să-l aline, luându-l în brațe, când unul când celălalt, asigurându-l că nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
stau lucrurile. -O va urî, Radu. -A vrut răzbunare împotriva mea, dar ea se va răsfrânge împotriva ei. Ramona plângea compătimind-o pe Angela, considerând că a greșit la acea vreme din cauza orgoliului său nemăsurat. De acum începea s-o doară tot mai mult de Ionuț, care în curând va afla adevărul și care poate-l va face să sufere. Radu și el se gândea la Ionuț dar se consola cu gândul că fiul său se știe foarte iubit atât de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fi consorții lacomei împărătese. A început prin a testa 3 000 de bărbați din Garda Imperială, dar, după numai o lună, Selecționera s-a plâns: „Părțile intime îmi sunt atât de sensibile, încât nu mai pot să șed, gura mă doare atât de tare, că nu mai pot mânca, iar corpul mă doare atât de tare, încât nu mai pot dormi”. Fiind receptivă la rugămințile acesteia, împărăteasa l-a numit în locul ei, pe unul dintre cei mai buni generali ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
bărbați din Garda Imperială, dar, după numai o lună, Selecționera s-a plâns: „Părțile intime îmi sunt atât de sensibile, încât nu mai pot să șed, gura mă doare atât de tare, că nu mai pot mânca, iar corpul mă doare atât de tare, încât nu mai pot dormi”. Fiind receptivă la rugămințile acesteia, împărăteasa l-a numit în locul ei, pe unul dintre cei mai buni generali ai săi, care să cerceteze prin imperiu pentru a găsi tineri virili pentru patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a tras-o... Probabil Toal crede că-i o măreață chestie politică fiincă probabil coloratu avea un tătic bogat care joacă golf cu vrun mare mahăr la Londra. Dac-ar fi fost un client obișnuit din Brixton i-ar fi durut În cot. Știi cât de nesigur pe iel ie bulangiuăla. — Exact, Ray. Bulangiu-i gelos pe statutul meu de la masoni... șincerca să mă vrăjească cu experiența mean criminalistică. Da unde am dobândit-o n cea mai mare parte? Tocman afurisita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mișto de lins și futut, iar gagii negri tocmai sunt pe punctul să vină și să li se alăture... nu... Îl opresc. Nu vreau nici un gagiu negru. Pun altă casetă cu două lesbiene și un lăptar. Mușc din plăcintă, mă dor dinții și Îmi provoacă un junghi care-mi străbate tot corpul. Porcăria e Încă Înghețată la mijloc. O mănânc oricum. Filmul e ok, dar Încep să simt un disconfort când Îmi crește pulsul și simt că-mi bubuie inima În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
oaselor și adorm În balansoar după ce mai am parte de câteva pipițe descuiate. Nu sunt nici treaz, nici adormit, gândindu-mă la Carole. O să se Întoarcă ea În curând. Știe de unde bate vântul. După un timp măruntaiele Încep să mă doară chiar nasol și transpir. Stau chircit În balansoarul care se leagănă Într-un ritm grețos, dar nu pot să mă duc În pat, nu până când nu se face lumină. Cred că o să vomit. Mă abțin, Încercând să inspir Încet. Transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un minut. — Probabil niște criminali rasiști tineri care au ieșit În oraș, Îi zic io. Suporteri microbiști sau membri BNP sau așa ceva. S-ar putea să fie nevoie să ne ocupăm de ei. Mi-ar plăcea să fac umpic pe duru cu câteva din gagicuțele alea care au fost acolo. Îi acoperă pe tipii ăștia, s iubiții lor sau cevan genuăsta. — Nu sunt chiar atât de sigur Robbo. Mi s-a cam luat de gagii ăia mucoși și tâmpiți care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se văd? De asemenea ar trebui să ne bazăm mai mult pe martori, pe cei care au fost În club: Mark Wilson, portarul, Phil Alexander, proprietarul, fetele alea două, Sylvia și Estelle... — Nu sunt de acord, spune ea. Pe cine doare-n cur de ce crezi tu, curvuliță cretină de rahat ce ești. Lasă-mă doar să-mi fac meseria. — Zău? Și de ce, aș putea să te-ntreb? zâmbesc eu. — Păi, Îmi aduc aminte de Tayside... zice ea, și apoi Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]