12,434 matches
-
de forță, cu care am luptat, ieșind din ea, în afară, întâi cu brațele, apoi cu tot corpul și tot ce conține el ca sentimente și gânduri. La rezidența ambasadorului am cunoscut-o pe soția ambasadorului, Monica, pe frumoasa roșcată, fetița lor, Louise, și pe micuțul Emil, familia lui Ragnar Ängeby. Am avut de ales între camera cu portretul regelui suedez și altă cameră luminoasă, cu vedere spre bulevard și pomii care-mi păreau cunoscuți de o eternitate. Am ales camera
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Belgia, țara iubitului meu René, țara în care am fost de atâtea ori fericită la Lionel acasă, Lionel de care mi-e dor tot timpul, un anume Dutroux, cetățean „respectabil”, în complicitate cu soția sa, la fel de „respectabilă”, au kidnapat două fetițe, prostituându-le, omorându-le și apoi îngropându-le în pivnița casei în care el și cu copiii lui trăiau bine-mersi. A recunoscut totul cu sânge rece, crima fiind pentru el un mijloc de a-și câștiga existența și chiar de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
chiar de a se îmbogăți. Ecce homo! Acest cuvânt se poate interpreta în mii de feluri, în timpul nostru întors iremediabil pe dos! Îmi amintesc de ce-mi povestise odată Lionel - cea mai veche amintire din copilărie era o crimă: o fetiță fusese asasinată în împrejurări deosebit de sofisticate, exact ca într-una din nuvele lui Edgar Allan Poe, și asupra Bruxellului apăsa o atmosferă de teroare. Acum, în sfârșit, am aflat, cu atâta întârziere, de moartea maestrului Sergiu Celibidache, optzeci și patru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amândoi în timpul războiului, într-o șalupă care s-a lovit de o mină pe Dunăre. Cei mai dragi din clasa întâia îmi erau un băiețel căruia mereu îi cădeau pantalonii și-l ajutam să și-i ridice, Zelincenco, și o fetiță, Feodorov Marusea, fiica cântărețului care avea doi copii la seminar, pe Colea și pe Petea. Pe Colea Feodorov l-am întâlnit mai târziu la biserica ortodoxă din comuna Gherăești-Neamț,de unde era cea de-a patra noră, Aurora. Slujea și trăia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei Cetvericov. La numai trei săptămâni de la începerea școlii, când începusem să găsesc soluții pentru a fi de folos clasei cu 60 de fetițe, căci eram la o școală de fete, apare doamna Cetvericov și, fiind învățătoare definitivă la cei aproape 50 de ani pe care îi avea, îmi ia locul. Orașul și oamenii se vedeau foarte greu printre lacrimi, casa mamei, la sute
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu Antoniu, mi-a deschis din nou drumul spre școală. Dar nu a trecut decât o lună și iată-mă iarăși la necaz din bunătate. Fiind
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în regulă și ne întorceam fie duminică seara, fie luni dimineața, dar neapărat până suna deșteptarea. La Tabacu eu mă opream la șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar Vladimir mai făcea doi - trei kilometri până la Bulgărica unde îl așteptau nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Tabacu, județul Ismail. și ia-l din nou pe nenea Gheorghe, mama, nelipsita căruță cu doi telegari spre necunoscut. Tabacu. Sunt lăsată, somnoroasă puțin, să cobor din căruță. Sub ochii mei, abia limpeziți a bună dimineața, ca un înger, o fetiță: - Unde să merg, draga mea? - Încoace. și m-a dus de mână până în poarta casei familiei ștefan Volcov. Aici, dintre cele două femei, cea mai în vârstă, soacra, a decis să mă primească. - Dar să știi, domnișoară, că de la noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de inimă. Aveam între elevii comunei, bulgari și găgăuzi, și copii ai funcționarilor români de la gara Traian Val. Am început să ne facem noi prieteni: Machedonschi Constantin, notarul comunei, Vasile Arnăutu, secretar, plutonierul de jandarmi Colum căruia i-am botezat fetița, desigur Steluța, dar cei mai buni prieteni au fost Vladimir și Emilia Popa, învățători în comu-na Bulgărica, județul Cahul, la 2-3 kilometri de Tabacu. Prin ei ne-am împrietenit și cu familia ștefan și Pașa Luca. Bietul Vladimir a rămas
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
într-acolo. Drumul trecea prin marginea Bolgradului, prin comuna Curci și apoi pe malul lacului Ialpug, printre vii, livezi și lanuri, la Vlădiceni. Comuna era locuită de bulgari, găgăuzi și moldoveni. Am stat de sâmbătă până luni. Doctorul avea o fetiță de vârsta lui Petrișor și noi am găsit de cuviință să-i logodim iar preotul Gâlea, tot atât de mintos ca și restul, le-a citit slujba logodnei. Poveștile tinereții... Directorul școlii era un bulgar, Gladkov, greu de înțeles și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). - Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! - Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zi că nu-i așa?! - Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? - Duceți-vă, măi copii, nu-s eu omul care să umble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia plus o fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cântând “Pe-al nostru steag”. La ora 16 listele erau afișate. Prima parte a listei era ocupată de dragii noștri elevi, începând cu Catană și Tcacenco: un moldovean și o ucrainiancă. Bucuroși, emoționați, copii s-au strâns în jurul învățătoarei lor. - Fetițo, i s-a adresat soției cineva din comisie, unde vă este învățătoarea? - Eu sunt, domnule. Mă numesc Steluța Brumă. - Nu-mi cer scuze pentru confuzie. Acum înțeleg cât de aproape le-ați fost, ca o soră. Să vă dea Dumnezeu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca o membră a familiei. Avea locul ei la masă indiferent ce companie simandicoasă s-ar fi întâmplat. Soră și fiică. În comună ne-am împrietenit și cu familia Calcev. El era gestionarul cooperativei iar soția era casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să mai scriu aici? Am luat de la capăt cele făcute și în alte comune. Ne-am apropiat oamenii, i-am făcut să înțeleagă rostul școlii în familiile lor. și totul mergea bine. La 1 octombrie Steluța aduce pe lume o fetiță. O botează Cezar Stratula, de unde și numele Cezara-Livia. Livia în amintirea chirurgului brașovean Liviu Câmpeanu. Totul mergea ca pe roate. Începusem să merg la vânătoare de iepuri în Ostrov. Iepuri erau destui, ba și rațe berechet. Împreună cu Nicu Radu ajutați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
via lui Nițulescu, fie la a preotului Dumbravă. La borșul de pește, gata făcut când ajungeam noi, se mai adăuga vânatul. Era frumos, era bine iar botezul Cezarei a fost ca o nuntă. Era minunat: aveam doi băieți și o fetiță iar din banii împrumutați de la Casa Corpului Didactic luasem mobilă și mult necesarul aparat de radio. În Câșlița Dumnezeu vărsase toată bucuria lumii. Oameni minunați, locuri pe potrivă. Satul era înconjurat pe trei părți de apă, de unde și ocupația de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveam să le ascult în zilele următoare în parc. și îndrăznesc să miaduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a convenit sau nu, oricum pantalonii, prin lărgimea cracilor, ar mai fi putut găzdui încă o persoană. Cunoștințele mele în domeniul plantelor medicinale m-au făcut și aici utilă. N-am să uit de tânărul preot Dumitru Mereț. Avea o fetiță Mariana și-mi tot spunea că nu mă lasă să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-au făcut și aici utilă. N-am să uit de tânărul preot Dumitru Mereț. Avea o fetiță Mariana și-mi tot spunea că nu mă lasă să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
le-am scris și pictat eu, dar pentru cele din centrul comunei am adus un pictor de la o fabrică din oraș, care a stat ziua și noaptea să câștige un ban în plus pentru el și familia sa. Își adusese fetița, care avea aceeași vârstă cu fiul meu (nu avea cu cine să o lase) și care mergea cu mine peste tot. Prezența ei îmi alina dorul de copilul meu, lângă care nu aveam aproape deloc timp să stau. Noaptea o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tunete și fulgere, cum nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
economic centralizat trebuie constituiți factorii de piață, adică să se acționeze asupra producției. Ea trebuie dezvoltată În așa fel ca să corespundă cererii. Ioan Vasile Gheorghiu vorbind de comunitatea românească consideră că rolul ei este să răspândească cultura națională. Are două fetițe și le Învață să respecte poporul român, familia și interesele României În lume. Maia Cristina Iorga (Uruguay) nepoata lui Nicolae Iorga, profesoară de istorie și literatură și tot În Uruguay a făcut carieră. D. Ionescu Călinești - care perfecționează invenția sa
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
primit în acest sens o telegramă de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat să-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca la o săptămână după confirmarea întoarcerii "în patrie" să plece și familia soția și două fetițe mici. Sărmanii de ei, i-am ajutat cum am putut, rămânând în bune relații și "după"). Le-am mulțumit încă o dată pentru primire, i-am asigurat de bunele mele intenții privind colaborarea, i-am informat asupra discuțiilor avute acasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]