11,380 matches
-
supraviețuirea Franței depindea acut de aceștia. În probleme secundare - uniunea monetară și vamală cu regiunea Saar, obținută În 1947 -, Aliații puteau satisface pretențiile franceze. Dar În chestiunea centrală a viitorului Germaniei, Parisul nu avea nici un avantaj strategic prin care să forțeze acordul anglo-americanilor. Relația Franței cu Uniunea Sovietică era puțin diferită. Franța și Rusia legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încheiat la 12 mai 1949. Pe parcursul celor 11 luni, Aliații occidentali au trimis 2,3 milioane de tone de alimente cu 277.500 de zboruri ce au costat viața a 73 de piloți din Forțele Aliate. Stalin a vrut să forțeze Vestul să părăsească orașul (profitând de faptul că protocoalele de la Potsdam nu garantau În scris Aliaților accesul terestru În Berlin) ori să renunțe la planul unui stat vest-german distinct. Scopul real al lui Stalin era cel din urmă - pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bevin lui Marshall Într-un mesaj din 11 martie, un astfel de aranjament era incomplet dacă nu se urmărea securitatea nord-atlantică În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu atât mai sensibil cu cât Stalin tocmai Încerca să forțeze semnarea unui pact de „neagresiune” Între Norvegia și Uniunea Sovietică. și atunci, insistențele lui Bevin, la Washington au avut loc convorbiri secrete Între reprezentanții britanici, americani și canadieni În vederea unui tratat de apărare atlantică. Pe 6 iulie 1948, la zece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți, cei care doreau să emigreze Îi negau implicit validitatea. În loc să ajungă În străinătate, au ajuns după gratii. Milan Kundera și uite așa trebuia să-i Înveți pe oameni să nu gândească și să nu emită judecăți, trebuia să-i forțezi să aibă năluciri și să negi vehement ceea ce toți vedeau limpede. Boris Pasternak, Doctor Jivago În lagăr am cunoscut mulți oameni care pricepeau destul de bine ce se Întâmpla În țară și care, În același timp, aveau un cult religios pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dolari. Luna următoare, Iugoslavia a mai Împrumutat 3 milioane de la Fondul Monetar Internațional, iar În luna decembrie a aceluiași an a semnat un acord comercial cu Marea Britanie și a primit credite de 8 milioane de dolari. Amenințarea sovietică l-a forțat pe Tito să mărească cheltuielile pentru apărare (ca procent din anemicul buget iugoslav) de la 9,4% În 1948 la 16,7% În 1950; producția de muniție a țării a fost deplasată, pentru siguranță, În munți, În Bosnia (ceea ce a contat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese Învățată prea bine. Așa cum Truman și Acheson văzuseră În incursiunea coreeană un posibil preludiu la o intruziune sovietică În vestul Germaniei, Kennedy și colegii săi au văzut În rachetele amplasate În Cuba o stratagemă a Uniunii Sovietice pentru a forța o Americă vulnerabilă să cedeze În chestiunea Berlinului. În primele zece zile ale crizei cubaneze, nu trecea oră În care liderii americani să nu revină la subiectul Berlinului de Vest și la necesitatea de a „neutraliza” o iminentă manevră a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au acordat o libertate de manevră considerabilă, acceptându-i rolul de tampon Între ei și o alternativă mai puțin plăcută, precum și pretenția că avea nevoie de concesii externe pentru a evita apariția unor probleme interne. Până și Eisenhower a fost forțat să declare În ianuarie 1951 că făcuse o greșeală identificând Wehrmachtul cu naziștii: „Soldatul german a luptat cu vitejie și onoare pentru patrie”. Într-o manieră similară, generalul Ridgeway, succesorul lui Eisenhower În funcția de comandant aliat suprem În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după un război colonial de care nimeni nu era mândru, În care succesul militar, după părerea multora, fusese stingherit de insistențele ONU asupra unui transfer negociat de putere, fiind aruncat rapid la groapa memoriei naționale. Pe termen mai lung, retragerea forțată din colonii a facilitat În Olanda o simpatie crescândă pentru Europa. Al doilea război mondial demonstrase că Olanda nu putea rămâne În afara relațiilor internaționale, Îndeosebi În raporturile cu vecinii ei mari, iar pierderea Indoneziei amintea la timp statutul real al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
compasiune. Înfrângerile și pierderile succesive din ultimele decenii nu-i lăsau Franței nici o alternativă, dacă mai voia să recupereze ceva din influența trecută. Cum Îl consola Adenauer pe prim-ministrul francez Guy Mollet În ziua În care francezii au fost forțați de presiunea americană și retragerea britanică să stopeze operațiunile militare de la Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost resimțite cel mai acut de Marea Britanie. Au trecut mulți ani până când au fost dezvăluite public toate ramificațiile conspirației Împotriva lui Nasser, deși mulți le-au bănuit Încă de la Început. În numai câteva săptămâni Însă, Anthony Eden a fost forțat să demisioneze, umilit de incompetența strategiei militare pe care o aprobase și de refuzul americanilor, exprimat deschis, de a o susține. Deși Partidul Conservator, aflat la putere, nu a fost afectat prea mult În alegeri - sub conducerea lui Harold Macmillan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
specialist, lucrurile ar fi putut lua o Întorsătură diferită: „Dacă la conducerea Germaniei ar fi fost Erhard, rezultatul cel mai probabil ar fi fost o Asociație Anglo-Germană pentru Comerț Liber, fără o componentă agricolă, iar efectele excluderii economice ar fi forțat Franța să i se alăture”12. Dar nu s-a Întâmplat așa. Iar forma finală a Comunității Economice Europene a avut o anumită logică. De-a lungul anilor ’50, țările Europei de Vest continentale au stabilit relații comerciale bilaterale tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și toată producția alimentară a Europei a devenit prea scumpă pentru a mai fi competitivă pe piața mondială. În ciuda eficienței lor, cooperativele olandeze de prelucrare a laptelui nu o duceau mai bine decât micile ferme germane neproductive, Întrucât toate erau forțate să se supună unei structuri comune a prețurilor. De-a lungul anilor ’60, CEE s-a consacrat elaborării unui set de proceduri și reglementări care să rezolve această problemă. Urmau să se stabilească prețuri-țintă pentru toate produsele agricole. Tarifele comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primus inter pares, nu putea decât să urmeze calea deschisă de Beria. Moartea lui Stalin, după ani și ani de opresiune și sărăcie, declanșase ample proteste și cereri de schimbare. În cursul anilor 1953 și 1954, În lagărele de muncă forțată din Siberia au izbucnit revolte - la Norilsk, Vorkuta și Kengir; pentru a le Înăbuși, Kremlinul a apelat la tancuri, avioane și la o considerabilă desfășurare de trupe. Dar, odată ce „ordinea” a fost restabilită, Hrușciov s-a Întors la strategia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a născut din molozul Budapestei. Desigur, În Europa de Est diferența era că supușii deziluzionați ai unui regim discreditat nu puteau să privească spre zări mai luminoase sau să reaprindă flacăra credinței revoluționare de la văpaia revoltelor țărănești de pe tărâmuri Îndepărtate. Ei erau forțați să trăiască În și cu regimurile comuniste, În promisiunile cărora nu mai credeau. Est-europenii au simțit evenimentele din 1956 ca pe o condensare a dezamăgirilor acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite pentru scurtă vreme de promisiunea destalinizării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea a părinților se adâncea. Acest conflict generațional fără precedent reprezenta, fără Îndoială, o revoluție socială În sine - deși consecințele lui se limitau deocamdată la universul familiei. Dar În timp ce zeci de mii de copii roiau În licee construite În grabă, forțând limitele fizice și financiare ale unui sistem educativ conceput pentru alte categorii de vârstă, factorii de decizie constatau deja o serie de implicații posibile pentru o instituție rezervată anterior unei elite și mai selecte: universitatea. Dacă Înainte de 1960 majoritatea europenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani din Frei Korps la Berlin, În ianuarie 1919, Într-o revoluție sortită eșecului; György Lukács, gânditorul comunist maghiar care a propus, În scrierile sale din anii ’20, o alternativă la interpretările comuniste oficiale ale istoriei și literaturii, fiind apoi forțat să le abjure; și mai ales Antonio Gramsci, cofondator al Partidului Comunist Italian și autor al unei serii de lucrări strălucite, nepublicate, despre politica revoluționară și istoria Italiei, scrise În Închisorile fasciste unde a zăcut din 1926 până În aprilie 1937
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modele insolite ilustra ușurința cu care venerabila sintaxă revoluționară a bătrânei Europe se dizolva Într-un Babel ideologic. Când studenții italieni afirmau că, În noua economie axată pe servicii, universitățile erau centrele producției intelectuale, iar studenții - noua clasă muncitoare, ei forțau termenii schimbului economic marxist. Dar cel puțin evoluau În cadrul acceptat și aveau de partea lor precedentul dialectic. Câțiva ani mai târziu, când Re Nudo, publicație a studenților milanezi, titra „Tineri proletari din Europa, Jimi Hendrix ne unește”, dialectica cedase locul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
identificarea cu mișcarea muncitorească, după cum arată și numele organizațiilor lor: Avanguardia Operaia (Avangarda Muncitorilor) sau Potere Operaio (Puterea Muncitorilor). Conflictele de muncă declanșate la uzinele milaneze ale companiei Pirelli În septembrie 1968 și Încheiate În noiembrie 1969 (când guvernul a forțat Pirelli să satisfacă principalele cereri ale muncitorilor) reprezentau un contrapunct industrial și o confirmare a protestelor studențești. Grevele din 1969 au fost cele mai ample din istoria Italiei și au avut asupra tinerilor radicali italieni un puternic efect mobilizator și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din lagărele de concentrare. Uite, părea să spună: mai Întâi au fost victimele lui Hitler, acum trupurile revoluționarilor maoiști, dezgolite demonstrativ. Dacă germanii se pot uita la corpurile noastre, vor putea Înfrunta și alte adevăruri. „Mesajul” - că promiscuitatea adolescenților va forța generația mai vârstnică să fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani, a fost arestat În 1967 fiindcă organizase În Piața Pușkin o demonstrație pentru drepturile civile și libertatea de exprimare. El fusese deja arestat de KGB În 1963, acuzat că se află În posesia unor lucrări antisovietice și supus tratamentului forțat Într-un spital psihiatric. De această dată, el a fost condamnat la trei ani Într-un lagăr de muncă pentru „activități antisovietice”. Scandalul Siniavski-Daniel și reacția suscitată păreau să contureze clar situația din Uniunea Sovietică: ce se schimbase și ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani ai democrației constituționale spaniole, dar se poate spune că era o reacție remarcabil de temperată În situația dată. IRA Provizorie amintea de ETA ca metode și, parțial, ca obiective. Așa cum ETA Încerca să facă provinciile basce neguvernabile și să forțeze astfel desprinderea lor de Spania, și Armata Republicană Irlandeză căuta să facă Irlanda de Nord neguvernabilă, să-i expulzeze pe britanici și să unească cele șase provincii din nord cu restul Irlandei. Dar existau diferențe semnificative. Cum o Irlandă independentă exista deja
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atmosfera generală de disconfort. O „Brigadă Furioasă” ce acționa chipurile În numele șomerilor fără reprezentare politică a pus bombe la Londra În 1971. Inspirându-se din tacticile irlandeze, separatiștii francofoni din munții Jura elvețieni s-au răsculat În 1974 Împotriva includerii forțate În cantonul germanofon Berna. La Liverpool, Bristol și În districtul londonez Brixton, protestatarii s-au bătut cu poliția pentru controlul zonelor urbane defavorizate. Într-un fel sau altul, toate aceste proteste și acțiuni erau, cum am sugerat, patologii ale politicului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democratic care părea să demonteze cu fiecare zi argumentele extremiștilor. În 1981 aproape că au reușit. Pe 29 ianuarie, când insatisfacția economică era maximă (vezi În continuare) iar Catalonia, regiunea bască, Galicia și Andaluzia demarau experimente separatiste, Suárez a fost forțat de propriul partid să demisioneze - nu din cauza eșecurilor (alegerile generale din 1979 s-au soldat cu o nouă victorie pentru UCD), ci din cauza reușitelor și a stilului personal autocratic. Nici nu i-a urmat bine În funcție Calvo Sotelo (un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși acest lucru era important Într-un regim bazat pe minciună. Singurul lucru care avea sens În condițiile vremii, scria el, era să „trăiești În adevăr”. Restul era doar un compromis: „Simplul act de a forma o grupare politică te forțează să intri Într-un joc de putere, În loc să acorzi prioritate adevărului”. Cum explica Havel Într-un eseu din 1984 despre țelurile și tacticile fragilei opoziții intelectuale din Cehoslovacia, obiectivul trebuia să fie acțiunea autonomă, indiferent de restricțiile pe care regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest cărbune cu conținut ridicat de sulf. Drept urmare, În 1983, aproape 35% din pădurile Cehiei erau distruse sau grav afectate, iar o treime din cursurile de apă erau prea poluate chiar și pentru uzul industrial. La Praga, guvernul a fost forțat să creeze un spital special pentru tulburările respiratorii la copii. În povestirea O conspirație de Crăciun, Ivan Klíma descrie o plimbare pe străzile capitalei cehe: „Ceața rece și neagră mirosea a fum, sulf și irascibilitate”. În socialism, poluatorul era statul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]