12,265 matches
-
comunitățile grecești din afara Regatului Greciei, (care în momentul cuceririi independenței avea o întindere foarte mică în comparație cu aria de răspândire a etnicilor eleni). Megali Idea a jucat un rol major în politica Greciei încă din momentu dobândirii independenței în 1830. Politicienii greci de frunte nu s-au sfiit să țină discursuri în care să susțină „inevitabilitatea istorică a expansiunii Regatului Greciei”.. Politicianul grec Ioannis Kolettis a exprimat această convingere în ședința parlamentului din 1844: „Exista două mari centre ale elenismului. Atena este
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
eleni). Megali Idea a jucat un rol major în politica Greciei încă din momentu dobândirii independenței în 1830. Politicienii greci de frunte nu s-au sfiit să țină discursuri în care să susțină „inevitabilitatea istorică a expansiunii Regatului Greciei”.. Politicianul grec Ioannis Kolettis a exprimat această convingere în ședința parlamentului din 1844: „Exista două mari centre ale elenismului. Atena este capitala regatului. Constantinopole este carea capitală, Orașul, visul și speranța tuturor grecilor”. Marea Idee nu era doar produsul naționalismului secolului al
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
decisiv la eșecul capaniei militare din Asia Mică și la tulburările sociale din perioada interbelică. Istoria războiului greco-turc începe odată cu Armistițiul de la Mudros. Operațiunile militare greco-turce pot fi împărțite în trei faze importante: Pe 15 mai 1919, 20.000 soldați greci au debarcat sub protecția unei flote greco-franco-britanice la Smirna și au preluat controlul asupra orașului și regiunii adiacente. Justificarea legală a operațiunii a fost dată de articolul 7 al Armistițiului de la Mudros, care permitea Aliaților „să ocupe orice punct strategic
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
ocupe orice punct strategic în eventualitatea apariției oricărei situații care ar fi amenințat securitatea Aliaților”. Grecii își deplasaseră deja forțele în Tracia Răsăriteană (în afară de cele care se aflau deja în Constantinopole și în regiunea învecinată). Creștinii din Smirna (în principal greci și armeni) forma o bună parte a populației orașului. Diferitele surse dau proporții diferite ale populației creștine din oraș. Dacă unele dintre ele, precum cele britanice, consideră că grecii formau o minoritate importantă , altele apreciază că formau dimpotrivă majoritatea populației
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
nicio opinie. După o întârziere de aproximativ o lună, în care turcii au avut răgazul necesar să-și organizeze defensiva, șapte divizii elene au traversat cursul râului Sakarya. După retragerea turcilor conduși de Ismet Inönü după înfrângerea de la Kutahya-Eskisehir, armata greacă a înaintat până la cursul râului Sakarya/Sangarios, la mai puțin de 100 km de Ankara. Regele Constantin era așa de încrezător în victorie, încât a invitat o serie de înalți ofițeri britanici la un dineu care să celebreze victoria împotriva
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la un nivel foarte scăzut. Guvernul de la Atena a încercat prin toate mijloacele să obțină sprijinul militar al britanicilor, sau să primească un împrumut de război. Politicienii greci au gândit chiar un plan prin care să amenințe pozițiile britanicilor din Constantinopole și să le forțeze astfel mâna, dar aceste intenții nu au fost puse niciodată în practică. Tot mai multe voci se auzeau la Atena cerând retragerea trupelor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Marea Ofensivă) pe 26 august. În aceeași zi, principalele poziții defensive elene au fost cucerite, iar a doua zi a fost eliberat orașul Afyon. Armata elenă a fost învinsă definitiv în bătălia de la Dumlupınar pe 30 august. Jumate dintre soldații greci au fost luați prizonieri și o bună parte a echipamentelor militare au fost pierdute pe câmpul de luptă. Ziua de 30 august este sărbătorită ca „Ziua Victoriei” și a eliberării orașului Kütahya. În timpul Bătăliei de la Dumlupınar, turcii au reușit să
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
și garnizoanele elene au fost obligate să se predea. Expulzarea armatelor Greciei din Anatolia a fost finalizată pe 14 septembrie. Istoricul George Lenczowski remarca: „Odată declanșată, ofensiva a fost un succes copleșitor. Pe parcursul a două săptămâni, turcii au împins armata greacă înapoi spre Marea Mediterană”. Forțele lui Kemal au început să se îndrepte spre Bosfor, Marea Marmara și Dardanele, unde garnizoanele Aliate au fost întărite cu soldați britanici, francezi și italieni din Constantinopole. Guvernul britanic a hotărât să reziste în zona strâmtorii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
o proclamație prin care amenința cu pedeapsa capitală orice soldat turc care ar fi atacat civilii din Smirna. Cu doar o zi mai înainte de cucerirea orașului de către turci, mesagerii lui Kemal au distribuit fluturași cu acest ordin scris în limba greacă. În același timp, Kemal afirma că guvernul de la Ankara nu poate fi făcut responsabil în cazul apariției unor masacre împotriva populației civile După cucerirea orașului, în atmosfera de anarhie și confuzie care a urmat, o bună parte a orașului a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
tulbure și pe plan intern nu s-a manifestat unitatea tuturor forțelor naționale. În ciuda propagandei iredentiste a „avantajului moral” în lupta împotriva vechiului inamic, mulți militari doreau în primul rând să se întoarcă în patrie. Faptul că mii de tineri greci din recrutați din Regat muriseră în luptele din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii au înaintat fără să aibă o viziune strategică foarte clară. Singura opțiune strategică era efectuarea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
scria în raportul din 23 mai 1921 cu privire la comportamentul trupelor elene din vestul Anatoliei că, după toate aparențele, există un plan de distrugere sistematică a satelor turcești din regiunile Yalova și Gemlik, dus la îndeplinire de grupuri organizate de localnici greci și armeni, sprijiniți de armata elenă. Mai departe, Comisia Aliată considera că distrugerea satelor și dispariția populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
departe, Comisia Aliată considera că distrugerea satelor și dispariția populației musulmane din zonă poate să aibă ca obiecti crearea unei situații favorabile unirii regiunii cu Grecia. M. Gehri, reprezentantul Crucii Roșii pe lângă Comisia Aliată, scria în raportul său că armata greacă de ocupație a fost implicată în exterminarea populației musulmane din peninsula Yalova-Gemlik. M. Gehri remarca de asemenea că existau suficiente mărturii și dovezi materiale că atacurile puse la cale de forțele neregulate creștine nu numai că nu erau împiedicate de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
000 de turci existau mărturii clare că au fost executați sumar sau au ars de vii. Incendiul din Cassaba a distrus 1.800 dintre cel 2.000 de clădiri ale orașului. Raportul afirma că distrugerile au fost organizate de armata greacă și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez Kocher O serie de ziare occidentale au raportat abuzuri grave ale forțelor turce împotriva creștinilor, în principal civili greci și armeni. Istoricul britanic Tonybee afirmă că trupele turce au incendiat în mod deliberat numeroase case ale grecilor, după ce le-au stropit cu benzină și le-au păzit până au fost distruse în totalitate. Masacre au fost raportate în întreaga
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Mai mulți parlamentari turci au cerut condamnarea la moarte a lui Nurettin Pasha. El a fost pus sub acuzare, dar a fost salvat de intervenția lui Mustafa Kemal. Taner Akcam afirmă chiar că Nurettin Pasha ar fi sugerat ca toți grecii și armenii care mai trăiau încă în Anatolia să fie uciși, dar Mustafa Kemal s-a opus unei asemenea măsuri. Ziarul "the Scotsman" scria pe 18 august 1920, că în districtul Feival, la sud-este de Ismir, turcii au masacrat 5
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Acești refugiați și americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
americanii de origine elenă-anatoliană nu au primit permisiunea să se reîntoarcă în Turcia după anul 1923 și semnarea Tratatului de la Lausanne. Prin semnarea tratatului pentru schimbul de populației dintre Grecia și Turcia, cetățenii turci cretini de etnie greacă și cetățenii greci musulmani de etnie turcă erau subiect al schimbului de populație dintre cele două țări. M. Norman Naimark afirmă că acest schimb de populație a fost ultima parte a campaniei de purificare etnică a lui Kemal. Liderul turc ar fi urmărit
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în război de partea uneia dintre taberele primei conflagrații mondiale. Neînțelegerile și demiterea lui Venizelos de către rege au dus la o ruptură profundă dintre cei doi, care s-a prelungit în rândul sprijinitorilor celor doi și mai departe în societatea greacă. Grecia s-a împărțit în două tabere politice radical opuse, după ce Venizelos a organizat un stat separat în nordul Greciei și a reușit în cele din urmă, cu ajutorul Aliaților, să-l oblige pe rege să abdice. Efectele „Schismei Naționale” s-
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
ore mai înaintea sosirii bulgarilor. Acest episod nu a fost făcut public la vreme lui, iar cei doi lideri, regele și primul ministru, amândoi bucurându-se de o mare popularitate, au fost considerați un cuplu formidabil aflat în frunte statului grec. În momentul declanșării Primului Război Mondial, autoritățile elene au avut de alege între statutul de neutralitate și alierea cu Antanta. Alierea cu Puterile Centrale nu reprezenta o opțiune posibilă datorită amenințării care o reprezenta pentru țară marina britanică din Mediterana, cât și
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
fost un privilegiu al cetățenilor "assidui", al proprietarilor. Împreună, acestea formau "classis" sau "populus". Polybius a făcut o descriere detaliată a armatei romane de la mijlocul secolului al II-lea î.H., referitoare la cel de-al doilea război punic. Istoricul grec a crezut (cu temei) că armata romană nu a suferit schimbări semnificative de la începutul secolului al III-lea î.H. "Istoriile" lui Polybius au fost scrise cu puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
cal. De asemenea mișcarea animalului diferă, al său e în galop, al lui Mestrović era în trap. Nu numai caii sunt foarte diferiți, ci și personajul și conceptul statuii diferă. Carol modelat de Codre este un laic de tipul eroilor greci, în timp ce Carol realizat de Mestrović este un personaj bizantin, absent din realitatea imediată. Compoziția, în ansamblu, la Codre este o piramidă, iar la Mestrović este o cruce. De asemenea, o diferență importantă e legată de înălțime și de distanța față de
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
botoșănean Marcel Mănăstireanu, și a sfințit Casa documentară Vasile Eminovici. În acel an, satul Călinești-Cuparencu a fost inclus în circuitul Festivalului Literar „Mihai Eminescu”. Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Călinești-Cuparencu este construită din piatră, având formă de cruce greacă. Clopotnița bisericii s-a aflat inițial la intrarea în biserică, dar a fost mutată ulterior spre poarta de intrare. În curtea bisericii se află mai multe morminte. Aici se află cavoul familiei Marin în care au fost înmormântați următorii: Adolf
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
său, iar pe placa funerară este stema familiei Moruzi. Monumentul a fost ridicat de fiicele sale: Eliza Zaimis (1835-1923), Aspazia Roma și Zenaida Callimachi (1840-1909). Pe crucea de mormânt sunt două inscripții: una în limba română și alta în limba greacă. Inscripția în limba română este următoarea: ""Și am cugetat la poroncile tale care am iubit foarte și am rêdicat mânile mele cêtre poroncile tale pre care le am iubit și mê ândeletniceam ântru ândreptêrile tale. Lui Alexandru Constantin Muruzi nêscut
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
iubit și mê ândeletniceam ântru ândreptêrile tale. Lui Alexandru Constantin Muruzi nêscut la anul 1805 aug. 29 în Țarigrad + la anul 1873 april 25 în Foggia. Spre pomenirea sa Eliza Zaimis Aspazia Roma Zenaida Callimachi fiicile lui."" Inscripția în limba greacă este următoarea: ""ΕΝΘΑΔΑΙ ΚΕΙΤΑΙ Ο ΑΛΕΞΑΝΔΡΟΣ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΜΟΥΡΟΥΖΗΣ, ΓΕΝΝΗΘΗΣ ΕΝ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΟΠΟΛΕΙ ΚΘ ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ ΑΩΕ ΚΑΙ ΑΠΟΒΙΩΣΑΣ ΕΝ ΦΩΤΖΙΑι ΤΗΣ ΙΤΑΛΙΑΣ ΚΕ ΑΠΡΙΛΙΟΥ ΑΩΟΓ'. ΑΛΕΞΑΝΔΡΩι ΜΟΥΡΟΥΖΗι ΤΟ ΣΗΜΑ ΤΟΔ ΗΓΕΙΡΟΝ ΕΥΣΕΒΕΙΣ ΘΥΓΑΤΕΡΕΣ ΗΝ Δ ΟΥΤΟΣ ΑΥΤΑΙΣ ΚΑΙ ΠΑΤΗΡ ΚΑΙ ΠΟΤΝΙΑ ΜΗΤΗΡ
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele Lunii Selene și Artemis, care îi chinuiau pe cei ce le supărau. Grecii credeau că figuri importante ca Iuliu Cezar și Hercule sufereau de această boală. Excepția remarcabilă față de aceste atribuții divine și spirituale a fost cea
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]