12,849 matches
-
vine dintr-o predestinare, dintr-un adaos de viziune, sporindu-le spiritul drept cauza bună care conduce la efecte înscrise în ordinea lumii culturale. Acțiunile lor sunt de natura eliminării pasivității făcând loc profesiunii, excelenței, perfecțiunii. Ei sunt dascălii care luminează drumul deplin al cauzelor unor lucruri cu miez de miracol și al caracterelor lor necesare. Destinul omului configurează destinul Cetății, dar și comunitatea influențează deopotrivă preponderența asupra spiritului omului. De aici o cât mai diversă lume de valori și concreștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de istoria revistei "Viața românească", de tonalitățile lirice sub pana lui Mihail Sevastos? Nu se poate uita episodul în care se povestește cum, ieșind târziu de la redacție, Garabet Ibrăileanu, magistrul înconjurat de ceilalți scriitori, îi întreabă: care-i Luna care luminează în orașul nostru, cea a lui Eminescu sau cea a lui Turgheniev? Putea ca Luna să aparțină și atâtor altor mari romantici. În imaginația bogată a literaților, astrele au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aduce pe scena contemporană alți zei, ușor de transformat în idoli falși. În acel început de după '89, o idee s-a aprins precum flacăra unei lămpi ce și-a aflat locul potrivit, flacără ce a ars în interiorul templului pentru a lumina drumul omului spre sinele lui și înțelepciunea altora. Au apărut Saloanele de carte, la Iași și Chișinău. Dar flacăra cărții nu poate fi aprinsă de o mână antropomorfă, ci de spiritul ei. Ideea însăși că fiecare ediție (în duplex) conferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
balans al dinamicii penelului. A picta o schiță, un peisaj, un portret presupune constituirea unui fluid complex într-o viziune a demersului individual în relație cu nivelul percepției autorului și atunci aspectele pe care le prezintă criticul de artă îți luminează mintea, tu însuți apoi descoperi tainele și frumusețea celor expuse. Dar cu toate cunoștințele lui, desprinse din nu știu ce tratat sau istorie a artei, criticul nu poate face abstracție de elocvență, de acel relief expresiv cu o anume strălucire în exprimare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altcineva răzbate și-n poezia ieșeană contemporană. Cu mici excepții, aș completa, care excepții se nasc din mediocritate, șoc și perfidie, din neprețuirea și bagatelizarea poeziei românești de la începuturi. Dar sub ochii orbi și sub mintea înceată lumina nu mai luminează. Să le dăm încolo de excepții! Poeții adevărați au deplina conștiință a condiției lirice (cu fiorul, ideea și mesajul ei), hărăzită să facă minuni în univers. Universul ieșean pare spațiul cu cerul lui propriu, ne arată eflorescența de stele sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ele pentru că așa decide soarele. Cam în același fel se petrec lucrurile și în lumea realităților ieșene, ale vieții cu înscrisul pe nisip în bătaia vântului. Fiecare clipă poate aduce ceva nou, cu multe accente și reprezentări necunoscute. Ne va lumina un alt soare, cu alte lumini și umbre, cu altă căldură, capabilă de a regenera multiple stări. Putem fi veseli dimineața, triști la amiază, obosiți și chiar nefericiți seara. Există un soare al clipei, al zilei, al anotimpului. Ieșeanul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a zilelor de mai. DE LA EDUARD CAUDELLA LA CVARTETUL VOCES Auzi cum se naște bucuria, cum sunetul se prelungește în tăcerea necuprinsă, cum acordul în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ordin, clasă, încrengătură, regn. Se folosește tot nomenclatura binară a lui Linné când pronunțăm numele unui organism: genul și specia. Ex.: homo sapiens (omul gânditor); canis lupus (câinele lup). 27 Dacă cerul e ca o divină cupolă unde stelele o luminează (ne place să credem că acolo se află și steaua fiecăruia dintre noi), pentru Prometeu stânca de care era înlănțuit era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului încătușat, din Kuban până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a-i produce o mică bucurie. Ceea ce alegem să gândim e de mare importanță, să gândim binele celorlalți, cu alte cuvinte să stimulăm în lăuntrul nostru vibrația energiei pozitive în ritmul unei adieri care mângâie și ameliorează stările labile, să luminăm vecinătatea semenilor. 59 A fost și un timp bun, prielnic înțelegerii în istoria noastră? Îl cam căutăm cu lumânarea pentru a-l identifica și a-l vedea cât mai bine. Dezideratul unirii totale și definitive a luat chipul realității împlinite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
teluric. Călătoria în fermecătoarea natură este o permanentă ispită, tentația de a căuta mereu ceva, de a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina face ca peisajul întreg să strălucească, iar noi iubim și mai tare pământul, izvoarele, codrii, colinele, florile. Universul acesta este spațiul virtualităților și al recuperării sensului uitat al începutului. Natura armonizează până și antinomiile și ne fixează ființa într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ar trebui s-o facă) spre calea meditației, acolo poate să întâlnească teme capitale: puritate, smerenie, iubire, simbol, sacru, îndoială... Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asupra sa pe durata unor scene mai lungi tind să-i compună o statură de zeu. În scenele în care, dimpotrivă, Rambo este torturat de comuniști nemiloși, imaginile sînt construite similar cu cele din iconografia crucificării, capul fiindu-i puternic luminat într-un efect de aureolă, ca în pictura medievală, iar culoarea intens roșie a sîngelui produce un efect de hiper-realitate dacă îmi este permis să împrumut un termen al lui Baudrillard (1983 a) a suferinței eroice. Prim-planurile ticăloșilor comuniști
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
diferitele metode critice pot fi interpretate ca abordări ce ne permit să percepem trăsăturile caracteristice ale produselor culturale. Fiecare metodă critică se concentrează asupra unor trăsături specifice ale unor produse dintr-o perspectivă distinctă: acea perspectivă scoate în relief sau luminează anumite trăsături ale unui text, ignorînd în același timp altele. Cu cît sînt mai multe perspective îndreptate asupra unui text cu scopul realizării unei critici și analize ideologice de genuri, structurală, formală, feministă, psihanalitică și așa mai departe cu atît
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
prezentat mișcarea antirăzboinică existentă în anii '90, dîndu-i contururi predominant negative. Nu numai că discursurile mișcării antirăzboi au fost ignorate, dar "nici unul din experții în politica externă" ce sprijineau mișcările pentru pace de exemplu, Edward Said, Hoam Chomsky sau studenți luminați de la Institutul de Studii Politice nu a apărut în nici un program de știri difuzat noapte de noapte (FAIR Press Release, ianuarie 1991). Un sondaj public făcut de ziarul Times Mirror, care a fost publicat în septembrie 1990 și ianuarie 1991
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cele cu celebrul cowboy și peisaje naturale. Reclama de pe coperta ghidului TV pentru 11-17 decembrie 1993, de exemplu, îl prezintă pe cowboy călare, pe un cîmp acoperit de zăpadă, trăgînd după el un alt cal legat cu lassoul. Albul zăpezii luminează în fundal, în spatele cowboyului, expunînd o minunată priveliște. Așadar, imaginea combină elemente de putere și control cu peisaje naturale, însinuînd că cine vrea să fie un bărbat natural și cu capacitatea de a controla situația trebuie să fumeze Marlboro. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
orice, nu ascunde că nu ai nimic de spus, și nici că ești cu desăvîrșire indiferent față de ceilalți. Îngăduie acestei profunde indiferențe, acestui vid să strălucească în mod spontan în zîmbetul tău. Oferă această indiferență și acest vid semenilor tăi, luminează-ți fața cu gradul zero al bucuriei și plăcerii. Zîmbește, zîmbește continuu... Se prea poate ca americanii să nu aibă personalitate, dar au o dantură cu adevărat minunată." Într-un amestec de science-fiction apocaliptic și de semiologie obsesivă, Baudrillard vede
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
declarată chiar de el însuși ca fiind depășită 32. Aceste mitologii ale vitezei, automobilului și deșertului pot chiar da naștere unor fantezii arhaice, "udate" cu whisky, ca în fragmentul următor: "Death Valley arată uriașă și misterioasă ca totdeauna. Foc, căldură, lumină: sînt aici prezente toate elementele sacrificiului. Ajuns în deșert, trebuie să aduci cu tine ceva ce poate fi sacrificat, ce poate fi oferit ca victimă a deșertului. O femeie, de exemplu. Dacă trebuie să piară ceva, ceva care să egaleze
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
preocupată ca noile media și tehnologii informaționale să fie astfel folosite încît să slujească intereselor oamenilor și nu ale elitelor formate din corporații. O asemenea politică va încerca să se asigure că media vor fi folosite pentru a informa și lumina individul și nu pentru a-l manipula. Îl va învăța pe acest individ cum să utilizeze noile tehnologii, cum să exprime propriile experiențe și interese și cum să promoveze dialogul și diversitatea democratică, permițînd unei mari varietăți de voci și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sa: „Deși mort, va fi nemuritor“. La 13 mai vine știrea telegrafică care anunță moartea la Paris a marelui Victor Hugo. La Teatrul Național se face întâia încercare cu luminatul electric, dar încercarea nu izbutește. Teatrul rămâne, și mai departe, luminat cu gaz. Moartea lui C.A. Rosetti este, parcă, un imbold pentru diferitele partide din opoziție ca să se unească într-o acțiune politică împotriva guvernului. Rosetti murise amărât împotriva lui Ion Brătianu. Două zile înainte de a muri, simțindu-și sfârșitul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Imediat după ce casele vor fi construite, toate vor fi locuite. Pentru prăvălii, mă adresez comercianților de pe Calea Victoriei, Lipscani, Carol etc., și spui fiecăruia: „Dumneata plătești pentru magazinul dumitale, bunăoară, 3 000 lei chirie, eu îți ofer o prăvălie mai mare, luminată cu electricitate, curată și nouă numai cu 1 500 lei și contractul pe 5 ani“. Ofer astfel la toată lumea prăvălii și locuințe cu mult superioare, cu apă curentă și rece, cu electricitate în cartier, pe o arteră largă și sănătoasă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fără nimic din grandoarea și megalomania celor cari se cred ieșiți din pulpa lui Jupiter. Era un om de bun simț, deloc rău, om cu o slabă cultură, dar având vederea clară asupra lucrurilor pe care este destul să le lumineze experiența pentru ca să le poți pricepe. Era un om de treabă, destul de modern pentru epoca lui, fără nici un idealism, om care călca sănătos, om pe care te poți rezema la nevoie, fiind sigur că nu te va părăsi la primejdie. Dovada
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru dânsul au fost inventate: Il faut se soumettre ou se démettre. A mai tolera în condițiile actuale influența sa nefastă este a voi să vedem țara subjugată și politicește și economicește. Trebuie deci ca opoziția să agiteze și să lumineze țara asupra provizoratului cu Austria, trebuie să înfierăm procedeurile infame ale colectiviștilor și să arătăm pe Rege cine este și ce voiește. Dacă opoziția nu are curagiul să facă aceasta îi vom zice că este nedemnă de sarcina ce și-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în sine evaziv. Acțiunea destul de independentă a managerilor sectorului public poate fi privită ca izvorând indirect dintr-o tradiție care a precedat democrațiilor liberale. Este legată de politicile intervenționiste ale monarhilor continentali din secolele XVII-XVIII, care au culminat cu despotismul luminat de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În această tradiție, funcționarii publici sunt mai curând agenții statului decât ai guvernului. Se așteaptă ca aceștia să se supună mai curând principiilor "raționale" decât dorințelor politicienilor (Weber, 1968: 66-77). Această perspectivă a fost
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
foarte mare în sensul propriu. Ulterior, ideea că statele ar trebui să se implice în lucrări publice precum drumurile sau asanarea solului a fost privită ca un indiciu al "grijii" pe care conducătorii o manifestau față de supușii lor. Despotismul era "luminat". Conducătorii acționau pentru popor, acesta din urmă fiind considerat incapabil să realizeze "progresul" prin mijloace proprii. Tipul de structură administrativă și chiar de filosofie administrativă promovat de despotismul luminat a continuat să joace un rol semnificativ în secolul al XIX
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
guvernul trebuie să găsească alte mijloace de a se asigura că acești funcționari publici de vârf sunt de acord cu țelurile stăpânilor politici. Poziția specialiștilor Dezvoltarea organelor administrative în secolul XX a scos din nou în prim-plan caracteristicile despotismului luminat în organizațiile birocratice de stat. Până în secolul al XIX-lea, aceste caracteristici rămăseseră ascunse sub concepte ale implementării, dar pe măsură ce intervenția statului a devenit ceva obișnuit, implicarea oficialilor a depășit cu mult ideea de implementare. Intervenția statului implică inițiativă; implică
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]