11,658 matches
-
de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2,5 ori mai mare decât aria ocupată de petele solare. Au o viată mai lungă decât cea a petelor, dar mențin
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
toate celulele ajung la suprafață, ele pot fi studiate direct. Formarea supergranulației se datorează absorției atomilor de heliu. Formarea granulației se datorează absorției atomilor de hidrogen. La baza zonei convective se află o regiunea numită „"Tachoclin"”, unde se amplifică câmpul magnetic preexistent. Stratul tachoclin se află la o rază de cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
cca. 0,693 din raza solară. În regiunea denumită „"Tachoclin"”, mișcarea de rotație generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
generală a Soarelui, (rotație diferențială datorită naturii gazoase) și convecția produc un câmp de viteze care forțează plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
durată de viață de 5-10 minute. Materia gazoasă din superganule se mișcă de la centru spre marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu ele liniile de forță ale câmpului magnetic solar, concentrându-se la marginea liniilor astfel încât activitatea solară pare să fie asociată câmpurilor magnetice puternice aflate la marginea supergranulelor. Supergranulația a fost descoperită în anii 1950 de către B. Hart, prin măsurători ale vitezei Doppler care au arătat prezența unor
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu ele liniile de forță ale câmpului magnetic solar, concentrându-se la marginea liniilor astfel încât activitatea solară pare să fie asociată câmpurilor magnetice puternice aflate la marginea supergranulelor. Supergranulația a fost descoperită în anii 1950 de către B. Hart, prin măsurători ale vitezei Doppler care au arătat prezența unor fluxuri orizontale în fotosferă (cu viteze de 300-500 m/s). Mai târziu (1960) Leighton, Noyes
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor planetelor și sateliți, și este, de asemenea, un tip de fenomen pe suprafața Soarelui. Faculele solare sunt mai vizibile
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele sunt mai numeroase în jurul petelor, formând cu acestea regiuni active. Aria ocupată de facule este de 2,5 ori mai mare decât aria ocupată de petele solare. Au o viată mai lungă decât cea a petelor, dar mențin
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
observator la Nauchny în Munții Crimeei. O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare. În 1951 publică lucrarea „"Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости"” („"O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu"”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40
Andrei Severnîi () [Corola-website/Science/320250_a_321579]
-
semnale electrice, conectoare) ca și cele ale discurilor dure, de ex. de tip SATA. Totuși, interschimbabilitatea cu unitățile HDD nu este o condiție standard de fabricație a SSD-urilor. Originile SSD-urilor vin din 1950 folosind două tehnologii similare, memoriile magnetice și CCROS. Aceste unități de memorie auxiliare, așa cum erau numite la momentul respectiv, au apărut în timpul erei calculatoarelor cu tuburi electronice. Dar odată cu introducerea unităților de stocare cu tamburi, folosirea lor a fost oprită. Mai târziu, în timpul anilor 1970 și
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
dispozitive de intrare sunt de exemplu tastatura și mausul, iar dispozitive de ieșire sunt monitorul și imprimanta. Există și dispozitive I/ O combinate, atât pentru intrare cât și pentru ieșire, de exemplu modemul, placa de rețea și discul dur (harddisk) magnetic. Unitatea de control este un modul central care comandă și leagă toate celelalte module între ele. Rolul ei este să culeagă („citească“) instrucțiunile și datele din memorie sau de la dispozitivele I/ O (intrare/ieșire), să decodeze instrucțiunile, să ofere UAL
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
mai puțint o mie de cicluri de scriere. Memoria moderna Flash EEPROM numărul poate depăși un milion. Această rezistență limitată, precum și costul mai ridicat înseamnă că spațiile de stocare Flash este puțin probabil să înlocuiască complet în viitorul apropiat diskdrive-urile magnetice. Securitatea constă într-un circuit folosit pentru a inhiba copierea nepermisă a datelor read-only. Ea servește pentru a anula datele citite din memoria read-only, cu excepția cazului în care o adresă de memorie folosită pentru a specifica datele de ieșire întâlnește
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a informațiilor
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
a datelor digitale. Conceptul din spatele tehnologiei a fost prezentat de Oberlin Smith în 1878, când a fost depus un brevet, și mediatizat 10 ani mai târziu. Cu toate acestea, abia în 1898 inventatorul danez Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra semnalul pe un fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
un brevet, și mediatizat 10 ani mai târziu. Cu toate acestea, abia în 1898 inventatorul danez Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra semnalul pe un fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra semnalul pe un fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că magnetizarea
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că magnetizarea remanentă a unui material dat depinde de amplitudinea câmpului aplicat. În mod normal, materialul magnetic este
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că magnetizarea remanentă a unui material dat depinde de amplitudinea câmpului aplicat. În mod normal, materialul magnetic este în formă de bandă, cu banda neînregistrată fiind inițial demagnetizată
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că magnetizarea remanentă a unui material dat depinde de amplitudinea câmpului aplicat. În mod normal, materialul magnetic este în formă de bandă, cu banda neînregistrată fiind inițial demagnetizată. Când se înregistrează, banda se învârte cu o viteză constantă. Capul de scriere magnetizează banda cu un curent proporțional cu semnalul. Magnetizarea este distribuită de-a lungul întregii benzi
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]