11,461 matches
-
muncă. Spre deosebire de proprietarii de moșii de origine boierească, Tănase Scatiu este un fost arendaș îmbogățit prin jefuirea fără milă a foștilor proprietari și prin împrumutarea de bani cu camătă. Dornic să aibă mai mult pământ, el încearcă să-și extindă moșia ocupând abuziv ogoarele învecinate ale țăranilor, pe baza unor măsurători măsluite. Nu numai țăranii suferă de pe urma lui, ci și boierul Dinu Murguleț care a împrumutat de el cu dobândă suma de 30.000 de lei, pe care nu-i mai
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
de lei, pe care nu-i mai poate restitui; cunoscând starea materială grea a boierului, Tănase devine tot mai îndrăzneț și încearcă să-l convingă să i-o dea de soție pe fiica sa, Tincuța, pentru a dobândi astfel întreaga moșie. În același timp se înfiripă o relație de dragoste între Matei Damian și Sașa Comăneșteanu, cei doi tineri convenind să se căsătorească în aceeași toamnă, după întoarcerea în țară a fetei. Sașa îl conduce la Paris pe fratele ei mai
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
urma să-și desăvârșească acolo studiile universitare. Mihai și Tincuța împărtășesc o iubire copilărească, jurându-și unul altuia să nu se căsătorească înainte de întoarcerea băiatului de la studii. În cele câteva săptămâni în care Sașa lipsește, Matei se ocupă cu treburile moșiei; el are tot mai puțină încredere în soții Eftimiu și este părăsit de omul său de încredere, baciul Micu, care fuge în lume de supărare că cineva l-a otrăvit pe Corcoduș, câinele său ciobănesc. Matei își vinde bonurile de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Corcoduș, câinele său ciobănesc. Matei își vinde bonurile de împroprietărire rămase de la tatăl său și îl ajută astfel pe boierul Dinu Murgiuleț să-și plătească datoria față de Tănase Scatiu. În ziua întoarcerii Sașei de la Paris, reprezentanții tribunalului Călărași descind pe moșia Balta pentru a judeca pricina fostului arendaș cu obștea satului; țăranii se revoltă în fața judecătorilor sosiți să împartă dreptatea, după ce prânziseră anterior în casa lui Scatiu, iar confruntarea capătă aspecte violente, fiind dezamorsată de intervenția pașnică a lui Matei Damian
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
se află episodul comunicat lui Pușkin de către prietenul său P. V. Nașciokin, din viața unui "„nobil bielorus scăpătat, cu numele de Ostrovski" (cum fusese inițial denumit romanul), "care s-a judecat cu un vecin pentru pământ, a fost gonit de pe moșie și, rămas doar cu servitorii lui, a început să prade întâi slujbașii satului și apoi și pe alții”". Nașciokin îl văzuse pe acest Ostrovski la închisoare. Pușkin a folosit ca material pentru romanul său și procesul autentic de la Tribunalul județean
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
pe alții”". Nașciokin îl văzuse pe acest Ostrovski la închisoare. Pușkin a folosit ca material pentru romanul său și procesul autentic de la Tribunalul județean din Kozlov, din octombrie 1832 "„Despre însușirea ilegală de către locotenentul Ivan, fiul lui Iacov Muratov, a moșiei aparținând locotenentului-colonel de gardă Semion, fiul lui Piotr Criucov, situată în gubernia Tambov, județul Kozlov, satul Novopansc”". Copia acestui proces s-a păstrat printre hârtiile lui Pușkin.
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a familiei. El a primit la schimb, în anul 1609, jumătate din satul Stolniceni-Prăjescu. Mai multe documente din prima parte
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a familiei. El a primit la schimb, în anul 1609, jumătate din satul Stolniceni-Prăjescu. Mai multe documente din prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. De asemenea, Nicoară
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
de viticultură, mai ales că și-a petrecut copilăria în podgoria tătălui său. Merge la Școala Agricolă Superioară din Montpellier (Franța) unde timp de doi ani studiază metodologia cultivării viței-de-vie. Cunoștințele acumulate în timpul studiilor din Franța le implementeză atât la moșia de la Bulboaca cât și în toată Basarabia prin pozițiile social-politice pe care le-a deținut. Activitatea social-politică a lui Constantin Mimi s-a desfășurat în trei perioade distincte: a) perioada țaristă în care și-a făcut studiile, a activitat pe
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
trei perioade distincte: a) perioada țaristă în care și-a făcut studiile, a activitat pe tărâm social dar și în calitate de Guvernator al Basarabiei; b) perioada autonomiei Basarabiei și Unirii cu România - perioadă în care s-a dedicat în mare parte moșiei sale de la Bulboaca; c) în cea de-a treia perioadă s-a manifestat ca funcționar în cadrul administrației românești centrale, activând în calitate de director în cadrul Băncii Naționale Române. La 26 de ani își începe activitatea profesională în cadrul Zemstvei județului Bender (Zemstva era
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
să anexeze la hotarele ei zece gubernii, inclusiv Basarabia. După o întâlnire a moldovenilor împuterniciți de la mai multe organizații, Constantin Mimi este delegat să aducă la cunoștința Radei refuzul Basarabiei de a se alipi Ucrainei. După 1918 se retrage la moșia sa de la Bulboaca. În 1926 se stabilește cu traiul la București unde se consacră activității financiare, devenind Director în cadrul Băncii Naționale Române, această fiind și ultima funcție politică pe care a deținut-o. În 1914 Basarabia ocupa primul loc între
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
o altă realitate. Constantin Mimi îl invită pe prințul Golițin în Basarabia. Ultimul acceptă invitația dar într-un final nu mai vizitează Basarabia. Cunoștințele în domeniul vinificației acumulate la Școala Agricolă Superioadă din Montpellier le-a implementat în întregime la moșiile sale din Bulboaca și Ursoaia unde deținea 992 desetine de pământ. În Bulboaca pune bazele unei vinării de succes, în 1893 fiind efectuate primele plantări de viță-de-vie. La doar 200 metri se afla stația de cale ferată, iar la 2
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
bucovinean Nicolae de Goian și a Măriei de Stârcea. Soții au avut patru fii, pe lângă Paul (1799-1888), consilier guvernamental, deputat al dietei imperiale, precum membru fondator al ASTREI, pe Nicolae, tatăl viitorului general. Moștenind împreună cu fratele său Ștefan mai multe moșii în Moldova după mama lor, au trecut ambii în România, unde au și rămas. Nicolae a devenit mare ban, Ștefan, mare spătar. Viitorul general nu a purtat titlul de nobilime în România, a subscris mereu numai cu Iuliu [câteodată și
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
și numiți baroni ai Marii Britanii. Primul document existent despre familia Stârcea este uricul lui Alexandru cel Bun, din anul 1411, în care descendentul conducătorului cuman Tebuc din Ardeal, Panul Iurașco Tăbuci (zis și Tăbuci Stîrce), înrudit cu Mușatinii, a primit moșia Boian. Marele boier Dragomir Stârcea, (documentat la 22 aprilie 1428), fiul hatmanului Drăgoi și nepotul lui Iurașcu, este protopărintele neamului Stârcea. Strănepoții lui Iurașcu au îndeplinit funcții importante la Curtea Moldovei pe timpul voievozilor Ștefăniță și Petru Rareș: Așa a fost
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
și tatăl său, Pârcălab de Hotin (1552-1563) și mare spătar. În anul 1642 domnitorul Vasile Lupu confirmă lui Constantin Stîrcea satele Briceni, Mihălcăuți, Hrimăncăuți și altele ca proprietatea sa în granițele vechi. În anul 1720 marele vornic Miron a împărțit moșiile sale între cei 14 copii. Unul dintre fiii săi, Pătrașcu, a fondat linia ulteriorilor cavaleri austrieci de Strischka (Strâșca, Strîșca) altul, Iloaie, neamul Volcineț. În anul 1774 domnitorul Grigore al IV-lea Ghica l-a numit pe Toader Stîrcea vornic
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
al Camerei de Comerț la Londra precum și al Consiliului de Afaceri, este director al "Merry Opera Company Ltd.", Kent și sponsor principal al Orchestrei Simfonice din Londra. A fost numit și baron al Marii Britanii de către regina Elisabeta a II-a. Moșiile tatălui care nu se aflau în Bucovina de Nord, expropriate de către comuniști în 1948 - Văleni în apropiere de Roman și 700 de hectare de pădure în Gura Humorului - i-au fost restituite de statul român după Revoluția Română din 1989
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
cea mică. În același timp, fiica cea mare a Lenorei, Elena, se căsătorise cu industriașul milionar George Drăgănescu din dorința de a se răzbuna pe fostul ei logodnic, prințul Maxențiu, fiindcă cedase farmecelor surorii ei vitrege, Mika-Lé. Soții Drăgănescu răscumpăraseră moșia Prundeni pe care Doru Hallipa o vânduse mai demult. Având avere și prestigiu social, Elena Drăgănescu și-a transformat saloanele casei sale de pe bulevardul Lascăr Catargiu în spații pentru recepții mondene la care participau oameni din protipendada capitalei. Acolo erau
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Lina a dorit să dobândească un statut social superior, ajutându-și soțul să obțină o catedră universitară, în timp ce prințul Maxențiu și Ada Razu au încheiat o căsătorie de conveniență, din care primul a făcut rost de bani pentru a răscumpăra moșia Plăesele, în timp ce „făinăreasa” a obținut un titlu nobiliar. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector. După ce a
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme îndelungată și având particularități specifice perioadei istorice în care a avut loc. Profitând de lenea și desfrâul clasei boierești, arendași și funcționari energici încep să se ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. După cum remarca și criticul Eugen Lovinescu, conducătorul cercului literar „Sburătorul”, arivismul devenise o temă recurentă în literatura
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
anul 1844 că a găsit la fața locului patru calugări georgieni și o femeie, o slujnică bătrână.Un episcop anglican care a vizitat locul in acea perioadă a menționat că mănăstirea se întreținea, între altele ,din apicultură și din niște moșii în Georgia, care nu furnizau decât venituri minimale (12,000 piaștri pe an) După spusele unui alt vizitator, Ritter, în mănăstire se aflau 3-4 călugări georgieni în frunte cu un arhimandrit. Dupa mijlocul secolului al XIX-lea a crescut în
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
care a scris în jurul anului 320, că împăratul i-a ordonat unei tinere femei creștine să vină la palatul său pentru a deveni amanta lui, iar atunci când aceasta a refuzat, el a pedepsit-o, după ce a alungat rudele ei și moșiile i-au fost confiscate. Deși Eusebiu nu dă numele femeii, ea a fost identificată cu . Cea mai veche istorisire a vieții Sfintei Ecaterina apare la peste 500 de ani de la data tradițională a martiriului său, în "menologium"-ul atribuit împăratului
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
rămas în Berlin în timpul ocupației franceze din 1806. În timp ce cea mai mare parte a familiei regale au plecat din cauza criticilor anti-napoleoniene pe care le-au exprimat, și membrii curții regale fie că i-au urmat sau au părăsit capitala pentru moșiile lor de la țară, Wilhelmina a rămas cu Prințul Augustus Ferdinand al Prusiei și soția acestuia, Elisabeth Louise de Brandenburg-Schwedt din cauza "vârstei lor înaintate", precum și Prințesa Augusta a Prusiei, care era însărcinată în acel moment.
Wilhelmina de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/335209_a_336538]
-
avioane germane. Ca rezultat, a fost distrus Cernăuți aerodrom, de bază de combustibil cu el. A fost distrus gară din Banilove, Largo, Luzhanah și bombardat linie de cale ferată de 10 km și a plantelor kleevarny și rezervor agricole pe moșia Sadgora. Aviație și utilizate pentru a efectua operațiuni amfibii. În special, 23.06.1941, în zona de Hotin a aterizat un grup de 100 de oameni care au distrus divizia sovietică. Deja în 1944, când s-au luptat bătălii pentru
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
luat prizonier în același an pe Frontul de Est. După eliberare a luptat în Legiunile Cehoslovace pe teritoriul Rusiei. A luat parte la luptele legendare de la Zborov și Bakhmach și s-a întors acasă din Siberia. Apoi a lucrat la moșia tatălui său înainte de a începe o carieră militară în Armata Cehoslovacă în 1921. La începutul anilor 1930 Svoboda a predat la o academie militară. După ocuparea Cehoslovaciei de către germani în primăvara anului 1939, a devenit membru al unei organizații secrete
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
fiind în trei rânduri primar, i-a dus la îndeplinire dorința, inaugurând în 1904 spitalul municipal, redenumit după numele inițiatorului său în anul 1990. Până în anul 1947, când comuniștii se instalează la conducerea țării, spitalul a fost administrat din veniturile moșiei Capoteasca (din județul Râmnicu Sărat), donată Tecuciului de către Anton Cincu în acest scop. Tot datorită generozității acestui om s-a subvenționat școala din Cărăpcești, s-au construit spitalul din Nicorești, podul din Țigănești și s-a amenajat șoseaua dintre Tecuci
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]