12,197 matches
-
și ATRIBUT, SEM. triadă [triad]. O serie de trei unități sau FUNCȚII corespunzînd celor trei stadii fundamentale în desfășurarea unui proces (1) virtualitatea (deschiderea unei situații ca posibilitate); (2) actualizarea sau non-actualizarea posibilității; (3) finalizarea sau non-finalizarea și constituind SECVENȚA narativă (minimală, atomică) elementară. Finalizare Actualizare Virtualitate Non-finalizare Non-actualizare Mai precis, o secvență elementară dată ar putea consta din "prejudiciere, intervenția eroului, victorie", iar o altă secvență ar putea consta din "prejudiciere, intervenția eroului, eșec". Într-o triadă, termenul posterior îl
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și se leagă de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția de MOTIVE dintr-o narațiune dată sau dintr-o parte a sa, autentificate și căpătînd astfel statutul de fapte. Se poate face o distincție între universul narativ real (sau absolut) și unul posibil (sau relativ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția de MOTIVE dintr-o narațiune dată sau dintr-o parte a sa, autentificate și căpătînd astfel statutul de fapte. Se poate face o distincție între universul narativ real (sau absolut) și unul posibil (sau relativ): primul constituie sfera "realității" pentru indivizii dintr-o narațiune; cel de-al doilea rezultă din acte creatoare de univers și/sau reprezentante de univers, cum ar fi convingerile formatoare, dorințele, visele, prezicerile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE în funcție de care sînt prezentate situațiile și evenimentele narate. Pouillon
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1946; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel de-al doilea oferă informații despre cine "vede", cine
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
William, Joshua Waletzky. 1967. Narrative Analysis: Oral Version of Personal Experience. In June Helm, coord. Essays on the Verbal and Visual Arts: Proceedings of the 1966 Annual Spring Meeting, pp. 12-44. Seattle: University of Washington Press. [Labov, Waletzky. 1981. Analiza narativă: versiuni orale ale experienței personale. Trad. Constanța Crișan-Simu. In Mircea Borcilă, Richard McLain, coord. Poetica americană. Orientări actuale, pp.261-303. Cluj-Napoca: Dacia.] Lakoff, George, 1972. Structural Complexity in Fairy Tales. "Study of Man" 1:128-50. Lämmert, Eberhart. 1955. Bauformen des
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
J. Pecher. București: Editura Politică.] . 1965-71. Mythologiques. 4 vol. Paris: Plon. Liddell, Robert. 1947. A Treatise on the Novel. London: J. Cape. Lintvelt, Jaap. 1981. Essai de typologie narrative: Le "point de vue". Paris: Corti. [Lintvelt. 1994. Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere. Trad. Angela Martin. București: Univers.] Lips, Marguerite. 1926. Le Style indirect libre. Paris: Payot. Lodge, David. 1977. The Modes of Modern Writing: Metaphor, Metonymy, and the Typology of Literature. Ithaca: Cornell University Press. Lorck, Jean Etienne. 1921
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
să folosescă petrolul românesc și armata română contra URSS, iar România intenționa să recupereze, cu ajutorul Wehrmachtului, Basarabia și Nordul Bucovinei și să mizeze pe o eventualitae neutralitate germană, în disputa viitoare cu Ungaria, pentru Transilvania. După ce trecem, însă, de linia narativă inițială, nuanțele încep să prindă contur și să tranforme o poveste la prima vedere clara, într-un ghem al Ariadnei, nedescâlcit în totalitate nici până astăzi. Primul nod este ca, în anul 1941 iunie, statele Axei se luptau doar cu
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
să folosescă petrolul românesc și armata română contra URSS, iar România intenționa să recupereze, cu ajutorul Wehrmachtului, Basarabia și Nordul Bucovinei și să mizeze pe o eventualitae neutralitate germană, în disputa viitoare cu Ungaria, pentru Transilvania. După ce trecem, însă, de linia narativă inițială, nuanțele încep să prindă contur și să tranforme o poveste la prima vedere clara, într-un ghem al Ariadnei, nedescâlcit în totalitate nici până astăzi. Primul nod este ca, în anul 1941 iunie, statele Axei se luptau doar cu
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
roman de actualitate, cu trama propriu-zis epică mai consistentă decât de obicei (se aseamănă, din acest punct de vedere, cu Animale bolnave și trimite, prin unele elemente, la Demonii lui Dostoievski), ilustrând din nou cota valorică a prozatorului, particularitățile tehnicii narative și ale universului tematic. Ciclul deschis prin Ziua și noaptea (1998) a fost continuat prin Voința de putere (2001), un roman cu o încărcătură epică densă. Tematica de strictă actualitate, iar modalitățile „realiste” și „eseistice” de investigare a realului social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Rogulski din Don Juan, Marchievici din Amfitrion, Jiquide din Ziua și noaptea), el însuși o lume, polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești, a fragilității și energiei lăuntrice, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
în sensul restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice optimism programatic sau triumfalist complezent. Reprezentant al modernității (în sensul istoric precis al termenului, opus atât tradiționalismului, cât și avangardei ori postmodernismului), dar deloc reticent față de tradiție, și nici față de cuceririle avangardei și ale postmodernismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2; Dicț. analitic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
și-a adormit. Femeia a șezut și ea pe un scaun, că nu mai putea de picioare și de mijloc se-nțelege, de atîta alergătură și de-atîtea ridicături"; de remarcat din recuzita strategiei de comunicare perfidia verbului intercalat în discursul narativ. Cu deosebită... pudoare sunt prezentate relațiile din zona obscură a incestului fiind trecute, fabulistic, în contul regnului animalier, ca în povestea lui Bubico și a Zambilicăi: "Papadopolina are o cățelușă, Zambilica, foarte frumușică! șade alături de mine; suntem prietene; și dumnealui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din Poetica lui Aristotel: directă (teatrală) și indirectă (narativa) și dezvolta demersul kantian, conform căruia reprezentarea nu este o cunoaștere a lucrurilor în sine, ci o construcție a lumii în conștiința noastă. Am dori să precizam că sintagma propusă în titlu Reprezentarea romanesca a Parizienei nu ține doar de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Textul dramatic poate fi citit că un roman și chiar, uneori, așa cum afirma Proust, piesele lui Shakespeare câștiga fiind citite, si nu privite. Mai aproape de noi, critici că T.Pavel, P.Chavaret sau A.Ubersfeld atribuie operei dramatice o structură narativa. Din cealaltă perspectiva, românul poate fi citit într-o abordare teatrală. Așa sunt recitite acum lucrările clasice. Universul proiectat de Pariziana în textul literar poate fi interpretat ca o microficțiune de tip teatral (scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
științe speciale. Dimensiunea filosofica a conceptului constă în reproducerea în conștiința, sub formă de imagini mentale, a unei realități care există în afara noastră [v.Désesquelles]. În capitolul doi al Poeticii, Aristotel delimitează două moduri de reprezentări: directă (teatrală) și indirectă (narativa). După Aristotel, arta reprezentării este o artă a iluziei. În comparație cu românul, care prezintă, teatrul ține mai mult de reprezentare. Conform conceptului tradițional, reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai întâi, constituindu-se că mimesis al lumii sociale care este deja o "mascaradă", o lume deja teatralizata prin diverse ipocrizii ale comportamentului și prin ritualurile vieții cotidiene. Apoi, constituindu-se că o serie de "tablouri" sau de "scene", construcții narative care domină toată jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (scenă primei întâlniri, scena căsătoriei, scena la bal, scena la teatru, scena în trăsura etc.) și alegând, între personaje, pe cele care au conexiuni cu scenă: acrobați, actori, actrițe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității: spectacole se joacă zilnic la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde o dinamică ondulatorie: pe de o parte, efortul oricărui sistem, oricărui tip
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază durată, el reprezintă o viață în totalitatea să și nu doar o perioadă de timp nedefinita sau o criză (că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pariziene, care se regăsesc în toate scrierile artistice analizate. Ideea de originalitate, excentricitate, curiozitate și fantezie, absențe în cultura europeană de dupa baroc, revin în forță și se manifestă la acest personaj. În același timp, descoperim o analiză a structurilor ambiguității narative la fiecare din autorii analizați, după cum, în altă ordine de idei, fiecare din personajele autorilor examinați există în interiorul unui orizont etic specific, pus în evidență sub diferite unghiuri. Dintre toate orașele occidentale, Parisul are reputația unui imperiu al simțurilor. Femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de toutes ces perverses qualités qui poussent au suicide leș amants imbécilement crédules, mais ravissent leș autres" [Maupassant, Une aventure parisienne în La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific narativa" [apud Tiutiuca, p.230]. 148 Introducerea conceptului de teatralitate este comparată de Claude Amey [1998, p.67] cu introducerea conceptului de literaritate, creat de R.Jakobson în 1919 pentru a desemna structura și funcționarea faptului literar. 149 R. Barthes califica
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care aproape orice se poate întâmpla. Dacă prima jumătate a narațiunii trimite direct la realitatea politică, spre final atmosfera amintește scenariile americane de spionaj, cu gangsteri, agenți acoperiți și mafioți locali, încât textul dobândește treptat un aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]