14,286 matches
-
Pro: Ce-am ajuns, să ne refugiem tocmai la marginile patriei noastre, să fugim din calea cotropitorilor. Pământul acesta trebuia să fie al nostru de drept. O nație atât de... Mnoș: Așa e. Ai dreptate. Civilizată. Uită-te numai un pic la noi, cum am ajuns, să fugim din calea cotropitorilor. Pro: Tocmai am spus asta. Nu mă mai întrerupe, te rog. Mnoș: Scuză-mă. Pro: Și te rog nu-mi mai vorbi la pertu. Mnoș: Așa e. Iertați-mă, profesore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ca după un bombardament cu resturi, gunoaie, haine, încălțăminte, noroi, mizerie. Un rănit (în Vietnam?) scobește rămășițele unui pepene, iar câțiva inși curăță terenul. A fost acesta un aspect foarte blamat al Woodstockului. De parcă întreaga civilizație contemporană n-ar produce pic de poluare, planeta n-ar fi în pragul colapsului și numai o infimă parte dintre oameni se ocupă cu debarasarea de gunoaie (pe când o întreagă mafie face averi șantajând municipalitățile cu neridicarea tomberoanelor)... Putea să lipsească oare ipocrizia din panoplia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
13 negru, a ieșit și el la țigară. E și el plictisit, nu vede rostul acestor discuții. Plec. Cristian Mungiu a făcut 20 de ore în avion de la Taipei la Berlin. Anamaria Marinca, venită de la Londra, e și ea un pic obosită, dar amândoi sunt veseli. Cristi ne povestește cum l-a abordat anul ăsta o doamnă în avion. Se tot uita la el pe după fotoliu și la un moment dat a avut o revelație: „Eu vă știu pe dumneavoastră de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
foarte emoționată. Le zice oamenilor că e Ziua Națională a României și o dă pe românește, spunând că e foarte fericită și mândră să fie alături de Cristian Mungiu și de Anamaria Marinca. Urmează alt moment emoționant, care mă face un pic să uit că mai e de așteptat. Liv Ullmann a adus niște pietre pe care le dă membrilor fondatori ai EFA ca să-și aducă aminte de Ingmar Bergman. Deși Liv Ullmann povestește cum s-a petrecut unica întâlnire dintre Bergman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care, în timpul liber, face cele mai frumoase coperte de carte din România. Sau copertele cărților cele mai dorite de publicul românesc. 56 de lucrări care acoperă un spațiu aparent finit: nudul. Dar combinația pe care o propune artistul sare un pic din granițele acestui finit. De fapt, asistăm la o juxtapunere: nudul feminin, model unic, obsesiv deloc compulsiv, repetat, se intersectează cu peștele. Și nimic mai mult. Unii ar încerca să găsească aici câteva taine creștine, dar nu aceasta e calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o „Școală de la Cluj“, dar artiștii strigă la timp „bullshit“. Vlad Nancă e, în continuare, cel mai cunoscut tânăr artist din țară. În 2008, primește cadou o Dacie de la producător și refuză s-o conducă. Anca Benera se intoarce un pic la pictură și bine face. Teatru. De urmărit în continuare: Gianina Cărbunariu, Peca Ștefan, grupul Tanga Project. Peca se îndepărtează de teatru în favoarea sitcom-ului, gen care-l atrage tot mai mult. Noile media: vezi articolul lui Ștefan Tiron din numărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
A se consulta și Kinema Ikon. Ei știu mai bine. În ceea ce mă privește, îmi pun toți banii pe Linda Barkasz, IRLO, Omar și Ada Mușat. Nu neapărat pentru 2008. Long-term. Literatura? Habar-nu-am. Poate că o să se iasă încă un pic din autism și o să înceapă câteva colaborări consistente cu alte medii, altfel paradigma-text pierde tot mai mult teren în fața paradigmei-imagine. Trend global, de altfel. Aș vrea să citesc un nou român de Adrian Șchiop. Cărtărescu nominalizat la Nobel? În muzică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
teatrul, n-o să poate veni pompierii, strada e blocată de mașini parcate aiurea, undeva pe lângă Senat. Dna Tatoiu spune lozinci generoase: funcționarul să se aplece către cetățean, nu cetățeanul peste ghișeu, mai bine strategii decât cârpeli etc. Promite puțin: un pic mai multă curățenie, străzi puțin mai bune, ceva mai multe investiții, dacă guvernul schimbă codul fiscal, directorii de regii n-o să mai câștige cât fotbaliștii. Face gafe senine, de pildă spune că va ridica siguranța cetățeanului la nivelul anului 1989
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
țara părea sub ape, în timp ce politicienii se țineau de anticipate. Realitatea e că inundațiile sunt acum, și autoritățile se mișcă din ce în ce mai articulat în lupta cu apele, iar anticipatele vor fi la jumătatea lui octombrie, când probabil nu va mai fi pic de apă. Dar ca să ai alegeri în octombrie trebuie ca de pe acum să execuți pașii împleticiți pe care părintele Constituției, pesedistul Iorgovan, i-a strecurat în legea fundamentală: să te faci că faci guvern de două ori în 60 de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ele. Eu am lucrat pe o chestie redusă la 30 de ore, cele alese de el, cu alte cuvinte mi-a ușurat munca cu 70%. Am lucrat ușor cu el, îmi accepta propunerile, dar în prima săptămână mi-era un pic frică pentru că nu știam cum să-l abordez nici pe el, nici structura de documentar. M-a ajutat și el, pentru că e o persoană foarte deschisă. Lucrul care îl distanțează pe Alecu Solomon de ceilalți documentariști români ai momentului cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
pe alții să plângă. Pe cine iubesc mai mult? Nu încape, aici, comparație. Pe Mateiulia. SECRETUL ADRIANEI Bunicoteca Adriana BABEȚI M-am hotărât să scriu despre o carte ce tocmai a apărut dintr-un motiv simplu, ca-n reclama un pic adusă din condei: pentru că merită. Sau, și mai țintit: pentru că meritați. Cartea cu bunici întinsă de nepotul Marius Chivu pe 551 de pagini, cu tot cu o puzderie de fotografii, e ca un festin. Ba nu: ca un praznic încărcat de bunătăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
etc. În arhitectură, să-i pomenim pe Antonescu, Berindei, Ghica-Budești, Burcuș, Maimarolu (Palatul Camerei Deputaților); Ion Mincu se inspiră în chip fericit din stilul bizantin și vechi românesc; Lecomte du Nouy, stabilit de multă vreme în România, a restaurat un pic prea mult, în maniera lui Viollet Le Duc biserici vechi; i-a pus pe elevii săi copiști, formați la școala special creată de el, să le redecoreze cu motive bizantine. Mai sunt de adăugat Petculescu, P. Smărăndescu, V. Ștefănescu. Gic
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bluzei foarte încet și îi voi simți mâinile descheindu-mi fiecare nasture și atingându-mi ușor sânii, până când se vor iți din bluză și atunci mi-i va iubi și-mi va suge sfârcurile ca un copil, zgâriindu-mă un pic cu dinții, iar eu voi simți fiorul ăsta strecurându-mi-se în tot corpul, eliberând fiecare nerv închistat, dizolvându-mă. Nu va mai avea răbdare cu fusta, o va sfâșia un pic. Atât de mare îi va fi dorința! Nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
suge sfârcurile ca un copil, zgâriindu-mă un pic cu dinții, iar eu voi simți fiorul ăsta strecurându-mi-se în tot corpul, eliberând fiecare nerv închistat, dizolvându-mă. Nu va mai avea răbdare cu fusta, o va sfâșia un pic. Atât de mare îi va fi dorința! Nu va aprinde lumina. Va continua să se uite la mine plin de dorință, să mă admire, să mă divinizeze, să-mi înfierbânte corpul cu mâinile lui, așteptând până când fiecare centimetru din pielea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe atunci, așa cum i le definea Gertrude Stein, inaccrochable. Asta deși era vorba de un argou neostentativ, băiețesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cât mai apropiată am fost nevoit (după mari emoții și îndoieli - de fapt nu, fără pic de emoție sau îndoialăă să apelez la elemente neostentative, băiețești etc. din argoul relativ contemporan. Acum, după ce am mai tradus și al doilea volum de povestiri și lucrez la Pentru cine bat clopotele, îmi dau seama cât a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
că finalul nu spunea nimic în plus față de această cealaltă lume. Andreas e aruncat într-o zonă care mai degrabă e nimicul - e frig și viscol și pac, se termină filmul -, dar m-am mai dres când a trecut un pic timpul peste film. Căci toți avem ceva din nordicul Andreas și poate că atunci când spunem „nu știu, aș mânca ceva bun“, ne aducem inconștient aminte de acea lume pe care odinioară am cunoscut-o, dar pe care, dresați fiind, ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
R. veghează asupra noastră, așa cum o face și agenția Newsin... Bon, ce să zic... e un op de care am să-l feresc pe fiul meu... prefer să-i ofer propria variantă asupra creatorilor/intelectualilor... am senzația că e un pic mai romantică și că respectă, de multe ori, mai bine, sursele. Paul Johnson, Creatorii. De la Chaucer și Durer la Picasso și Disney, Editura Libertas Publishing, 2007 Comunismul închis. Inventar. Bogdan Romaniuc Am avea poate și noi nevoie de un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dispărută din anul 1994. Paula Abdul, senzație a anilor ’80 și cunoscută acum drept membrul cel mărinimos al juriului din show-ul „American Idol“ (echivalentul „Megastarului“, peste Ocean), și-a anunțat și ea revenirea. Cu mai puțin buzz și un pic în rush-rush, albumul ei va fi lansat la mijlocul anului. Concurență s-ar putea să îi facă și Whitney Huston, care a anunțat (din nou) că renunță la droguri (din nou) și că va scoate pe piață un album în jurul Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu un bici în mână la 65 de ani?“ vor primi un răspuns vara aceasta. Seria Indiana Jones, unul dintre cele mai îndrăgite filme de aventuri (de către cei care au crescut în anii ’80), se întoarce. Cu un actor un pic mai grizonant, dar deloc ruginit, în aceiași pantaloni cu bretele și cu pălăria pe care reușește s-o păstreze pe cap până la sfârșit, cu același celebru bici pe post de armă, lasso și frânghie de alpinism, Indiana Jones and The
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
în „Supliment“, așa cum fac de obicei, ca orice om cultivat și onest față de propriul bun gust, și mă amuzam timid, gândindu-mă că Bobi a publicat și articole mai bune decât ăsta, care nu spune mai nimic și e un pic irelevant. Mie îmi plac la el articolele scrise din punctul de vedere al câte unui personaj, de regulă un defavorizat social, ca să nu zic prost, dar neapărat fără conotații vulgare, care din păcate îi mai scapă. Și mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Alice Georgescu, pentru ediția din acest ană propune piese care se joacă acum prin Ro. Dacă la secțiunea de „tinere speranțe“ nu poți învinui pe nimeni, pentru că nu există (încăă standarde de selecție, la secțiunea de regal lucrurile stau un pic diferit. Această secțiune ar trebui să prezinte ce e mai bun pe piața consacraților, pe piața marelui teatru, fie el și național. Poate că selecționerul a încercat să dea o imagine clară și dureroasă a situației. Nu prea contează; în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
carte moare - „N-am știut că există asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins prea departe. Am forțat personajul să spună niște lucruri care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
recenți din blocurile vechi ale comunismului. Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007, 20.95 lei Trei răspunsuri de la Petre Cimpoeșu „Aș prefera să fiu comparat cu scriitori mai mici, din ziua de azi. Ca să ies un pic mai mare, prin comparație.“ Simion liftnicul a apărut în cea de-a doua ediție, revizuită, la Polirom. Acest roman a fost numit de unii critici „romanul tranziției“. Cât de actual mai este Simion liftnicul acum, la optsprezece ani de la Evenimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mai degrabă dinspre Creangă. E mai degrabă o înăsprire, o radicalizare a humuleșteanului, decât o îmblânzire a lui Caragiale. Însă, ca să vă spun drept, aș prefera să fiu comparat cu scriitori mai mici, din ziua de azi. Ca să ies un pic mai mare, prin comparație. Amélie Nothomb » Jurnalul rîndunicii Ucigașul experimental Bogdan Romaniuc Jurnalul rândunicii este „o poveste de dragoste ale cărei episoade au fost amestecate de un nebun“. „Nebunul“, protagonistul din romanul lui Amelie Nothomb, este un solitar, un mizantrop
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
nuanțe neașteptate sau ceață neintenționată, dar plină de efect. Din punct de vedere tehnic, lomografiile au probleme de supraexpunere, suprasaturare, de contraste și tonuri. Pe hârtie apare însă altceva: imagini mai închise înspre margini, scăldate în lumini plăcute și un pic estompate, de parcă ar fi privite prin vizorul altei lumi. Sunt fermecătoare și fruste. Mișcarea a fost pornită de un grup de austrieci, care și-au cumpărat într-o excursie la Praga primul lor aparat Lomo LC-A, cu o sumă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]