11,584 matches
-
erau atunci strategii importante pentru a face fața regimului. Când nu exista posibilitatea împotrivirii, cea mai adecvată și sănătoasă atitudine este aceea a resemnării, a acceptării regulilor impuse de cel puternic. Este o atitudine evidentă în rândurile celor învinși, a prizonierilor încarcerați (Nguyen, 1999), ca și în luptele dintre animale. Cea mai periculoasă manifestare a resemnării adulților îi atingea pe copii. Părinții dezorientați, fără mijloace de a-și crește copiii, spuneau: „Statu' l-a făcut, statul să-l crească”. Resemnarea a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi predicarea, educarea, iar într-un sens mai personal și interiorizat, lupta pentru purificarea sinelui. Cand se refer] la ap]rărea armat] într-un r]zboi dus în mod corect, Coranul specific] condițiile pentru r]zboi și pace, pentru tratamentul prizonierilor și rezolvarea conflictului, subliniind faptul c] scopul principal al cuvântului lui Dumnezeu este acela de a invita și de a conduce poporul înspre „c]ile p]cii”. Odat] cu apariția statului musulman, s-a manifestat și necesitatea stabilirii tipurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne d] dreptul, dar ne și invit] s] aplic]m același criteriu atât în ceea ce îl privește, cât și fâț] de restul persoanelor. Putem observa și deplânge faptul c] el și succesorii s]i au r]mas, în unele aspecte, prizonieri ai culturii lor. Dar, în același timp, ei ne-au oferit singurul mijloc prin care putem s] ne ad]postim de presupunerile pe care ni le impune societatea sau de ideologiile temporar la mod]. Putem deplânge faptul c] ei au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conștiința. Totuși, indiferent de satisfacția obținut], aceasta nu poate fi exprimat] în termeni pur hedoniști. În același fel, atunci cand un alerg]tor de curs] lung] se zbate pan] la moarte pentru a dep]și recordul de timp sau cand niște prizonieri prefer] s] îndure chinuri groaznice decât s] își tr]deze camarazii, a asocia satisfacția lor unei pl]ceri hedoniste ar fi din nou o greșeal]. Teoria modern] asupra utilit]ții, care poart] amprenta viziunii microeconomice, explic] aceste situații în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
marxist de moral] că pretenție fals] de universalitate degizat] în ideologii de clas]. Nu trebuie s] trecem totuși cu vederea faptul c] Engels consider] c] aceast] „moral] uman] real]” se va realiza doar în viitor și nu acum când suntem prizonieri ai unei societ]ți divizate pe clase și ai conflictelor ei inerente. Engels insist] în a nega c] exist] „adev]ruri eterne” legate de moral]. El crede cu ț]rie c] principiile unei „morale umane reale” nu pot fi cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
V.R., veteranilor de război, persoanelor cu drepturi stabilite în baza Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor cu drepturi stabilite în baza Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154189_a_155518]
-
al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În schimb, nu le-au lăsat acestora un loc către care să se Îndrepte. Am devenit nomazi existențiali, rătăcind printr-o lume fără frontiere, plini de dorințe incipiente, Într-o căutare disperată a ceva În care să credem și de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rang. Proprietatea privată a fost văzută drept o modalitate de eliberare personală. A fi liber, În sensul În care era folosit În acel timp, Însemna să fi autonom și mobil - să nu fi dependent de (sau Îndatorat către) alții sau prizonier al circumstanțelor. Cu cât o persoană deținea mai multă proprietate, cu atât mai autonomă și mai mobilă putea să fie. O autonomie și mobilitate sporită Însemna o libertate mai mare. Proprietatea deci era o graniță Între sine și celălalt. Proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Caiem rochas da montana − inacuzativ 'Cad pietre din munte' *Trabalham crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii în cadă'. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanța inergativ/inacuzativ construcțiile de tipul: ?Trabajan pressos 'Lucrează prizonieri' En aquella fábrica trabajan pressos ' În această fabrică lucrează prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar în anumite contexte semantico-pragmatice. În spaniolă, substantivele nude sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii în cadă'. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanța inergativ/inacuzativ construcțiile de tipul: ?Trabajan pressos 'Lucrează prizonieri' En aquella fábrica trabajan pressos ' În această fabrică lucrează prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar în anumite contexte semantico-pragmatice. În spaniolă, substantivele nude sunt preferate cu numele cuantificate numai dacă există o anomalie pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
om, pentru că sunt falși. Sub pretextul muzicii, și-au bătut joc de viața umană ... Slăvind moartea violentă în riturile lor religioase și ducând la adorarea legendelor dureroase, ei au îndemnat la idolatrie ... Prin cântecele și magiile lor, i-au ținut prizonieri în cea mai josnică sclavie pe cei care, ca cetățeni ai cerului, ar fi putut să intre în posesia adevăratei libertăți. Cât de diferit este menestrelul meu; el a venit să pună capăt acestei amare sclavii a demonului care domnește
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
23 august. Trupele sovietice au continuat ofensiva în spațiul românesc, ocupând până la jumătatea lunii septembrie cea mai mare parte a țării; s-au înregistrat numeroase acte de violență și jaf, o stare de confuzie generată de ridicarea și transformarea în prizonieri de război a peste 100.000 de români, militari și civili, sub pretextul continuării stării de război între cele două state. Primul ministru român, generalul Constantin Sănătescu, nota la 1 septembrie 1944: „Nu am nici o veste de la Moscova; semnarea armistițiului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să stăpânească din nou teritoriile răpite la 28 iunie 1940, iar către mijlocul lunii septembrie ofensiva Armatei Roșii s-a extins pe o mare parte a teritoriului statului român, fiind însoțită de numeroase acte de brutalitate și de transformare în prizonieri a peste 100.000 de români, militari și civili. Nu revenim aici asupra condițiilor în care delegația României a semnat la Moscova Convenția de armistițiu cu Națiunile Unite (12/13 septembrie 1944), al cărei conținut depășea cu mult trăsăturile unui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sa, dar care o fac inaplicabilă la situațiile standard din sociologie (Friend și Laing, 1980). Pentru a ilustra atât potențele teoriei jocurilor, cât și problemele complexe pe care le ridică analiza relațiilor de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale. Doi prizonieri care au comis împreună o crimă sunt ținuți la închisoare fără posibilitatea de a comunica. Judecătorul le propune următorul târg: cinci ani de închisoare pentru fiecare, dacă mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și Laing, 1980). Pentru a ilustra atât potențele teoriei jocurilor, cât și problemele complexe pe care le ridică analiza relațiilor de cooperare/conflict, să analizăm celebra dilemă a prizonierului și o aplicare a ei în relația dintre sistemele sociale. Doi prizonieri care au comis împreună o crimă sunt ținuți la închisoare fără posibilitatea de a comunica. Judecătorul le propune următorul târg: cinci ani de închisoare pentru fiecare, dacă mărturisesc amândoi; doi ani la fiecare, dacă nici unul nu mărturisește; achitarea celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ani de închisoare pentru fiecare, dacă mărturisesc amândoi; doi ani la fiecare, dacă nici unul nu mărturisește; achitarea celui care mărturisește și 10 ani pentru cel care nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mărturisesc amândoi; doi ani la fiecare, dacă nici unul nu mărturisește; achitarea celui care mărturisește și 10 ani pentru cel care nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească nici unul și să ia fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
10 ani pentru cel care nu mărturisește. Structura jocului este deci următoarea (tabelul 7.1). Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească nici unul și să ia fiecare câte doi ani de închisoare. Paradoxul este însă că cei doi vor fi tentați să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Tabelul 7.1 Dilema prizonierului Prima cifră reprezintă pedeapsa primului prizonier în situația descrisă în prima căsuță; a doua ciftă, pedeapsa celui de-al doilea prizonier. Din structura jocului astfel definită, este clar că cea mai avantajoasă situație pentru ambii prizonieri este să nu mărturisească nici unul și să ia fiecare câte doi ani de închisoare. Paradoxul este însă că cei doi vor fi tentați să nu adopte această strategie, ci să mărturisească ambii, luând fiecare câte cinci ani de închisoare. Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
doi vor fi tentați să nu adopte această strategie, ci să mărturisească ambii, luând fiecare câte cinci ani de închisoare. Strategia adoptată, fiind mai proastă, pare irațională. În fapt, ea este rezultatul opțiunii celei mai raționale, pe care fiecare dintre prizonieri o poate lua în mod separat. Fiind izolat de celălalt, fiecare judecă în felul următor: dacă nu mărturisește, poate lua doi ani de închisoare, dacă nici celălalt nu o face; dacă însă celălalt mărturisește, atunci va lua 10 ani; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru fiecare în parte strategia cea mai puțin riscantă și deci cea mai rațională. Dar ceea ce este rațional pentru fiecare în parte, conjugat, dă rezultatul cel mai prost posibil pentru ambii. Există multe situații de conflict social de tipul dilemei prizonierului care fac ca părțile să obțină rezultatele cele mai proaste, fiecare optând pentru strategia cea mai sigură. Să aplicăm dilema prizonierului la situația marilor puteri nucleare. Dacă ambele puteri nucleare s-ar dezarma, să presupunem că fiecare ar câștiga în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parte, conjugat, dă rezultatul cel mai prost posibil pentru ambii. Există multe situații de conflict social de tipul dilemei prizonierului care fac ca părțile să obțină rezultatele cele mai proaste, fiecare optând pentru strategia cea mai sigură. Să aplicăm dilema prizonierului la situația marilor puteri nucleare. Dacă ambele puteri nucleare s-ar dezarma, să presupunem că fiecare ar câștiga în valoare de 20 unități de utilitate (eliminarea amenințării atomice, canalizarea resurselor eliberate în scopuri pașnice, destindere internațională). Dacă ambele continuă cursa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trasă pe sfoară” de cealaltă, în timp ce aceasta din urmă se înarmează în continuare, ea va pierde enorm (100), cealaltă obținând însă avantaje modeste (5). În condițiile în care cele două mari puteri suferă de o dificultate similară cu cea a prizonierilor - lipsa de încredere reciprocă careparalizează comunicarea și înțelegerea -, vor cădea inevitabil în paradoxul acestora. Fiecare va alege strategia cea mai avantajoasă pentru ea, în acest caz, cea mai puțin riscantă; va continua înarmarea, pierzând cel mult 20 și putând câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel mult 20 și putând câștiga chiar 5, când cealaltă parte recurge unilateral la dezarmare sau rămâne în urmă, în mod sensibil. Cursa înarmărilor va continua, în consecință, ambele părți pierzând, în loc să câștige. Tabelul 7.2 Cursa înarmărilor în dilema prizonierului Singura ieșire din dilema prizonierului este, după cum remarca Raymond Boudon (1979), înlocuirea logicii confruntării cu cea a cooperării. * Analiza relațiilor dintre sistemele sociale pare să reprezinte o direcție majoră a dezvoltării sociologiei actuale. Ea nu poate însă avea loc decât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]