12,184 matches
-
unei țări independente, Belgia, a fost declanșat tocmai de agitația produsă de spectacolul cu Femeia mută de Portici? Sau că, un secol mai târziu, interzicerea spectacolului Străbunii de Adam Mickiewicz, în regia lui Kazimir Dejmek, s-a aflat la originea revoltei poloneze din 1968? O dată sau de două ori, Puterea a putut fi luată prin surprindere, dar documentele păstrate atestă cât de harnici și de stăruitori au fost informatorii furișați în obscuritatea sălilor de teatru. Așa s-a ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a cotidianului și nu a reușit să transfigureze concretul, evenimentul. Simțim un "impresionism fără consistență", și fotografia realității înregistrează mișcarea printr-o defalcare a elementelor componente tocmai pentru a evidenția "dinamica". Ca în toată lumea, perioada 1944-1950 și apoi 1950-1960 însumează revolta; poeți de după război devin tradiționaliști; ei scriu poeme de circumstanță cu mijloacele prozodiei clasice. Treptat revin la versul liber, la versul alb, la formula poeziei de notație, consemnând ritmica impresiei, deschizând câmp noii poeziei cu tonalități interioare, chiar dacă la o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră Orientul în iconografii filigranate: "Moscheea are ochi de pește crud". În "Orologii" și în "Culoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vă recunosc/ plâng doamne, și îmi cresc în sâni/ centauri care poartă silnic/ capete roșii de bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de spaime și coșmaruri, de pierdere a lucidității, pe un fond lăuntric zguduit de o întreagă tragedie morală. Poezia capătă valențe militante la cei solidari cu o lume ce construiește noi structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui Bălcescu; și țara, și brazda, și dealul poartă în ele anii revoluției. Stafia lui Bălcescu bântuie țara, căutându-și mormântul, de aceea plânge natura, când îi vede ca pe Isus plutind peste ape. În "Istoria unei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o tematică proprie poeziei interbelice, acumulează motive folclorice frecvente în poezia tradiționalistă a perioadei: motivul șarpelui, al comorii, al pământului, al strămoșilor, la care adaugă un acut sentiment al revoltei, procesul de pauperizare al țăranului. N. Manolescu vorbește de existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în caz de sete/ Pe lumea ailaltă.". Moș Nicolae cere să se cioplească lada de zestre: "Acum este foarte bucuros că stejarul acela venea/ De minune". Întâmplările cele mai vii, păstrate cu sfințenie în memorie, sunt însă cele legate de revoltă. Țăranii, de sărăcie și, de nedreptățile suferite, se răscoală. Astfel, întâmplarea legată de o goană după curci îi dă poetului prilejul să explice numele Piscului cu Bojii, mănăstire de călugări greci, care au luat pământul sătenilor și locul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prostul nu mai este prost, ci diferit. Dreptul la diferență a suferit astfel o nepermisă extindere, afectând funcționalitatea unei ierarhii. Cum spuneam în altă parte, tot ce ar putea ține de elite devine acuzabil, ceea ce justifică ideile lui Nietzsche privind revolta sclavilor. * Sesizez apariția și utilizarea tot mai frecventă a unui nou diminutiv: bănuții. El dă seama de un raport tandru, afectuos al celor care-l utilizează, cu banii. Este semnul unui nou tip de așezare socială, orientat mai mult către
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
încrederii în noi ca popor capabil să genereze elite; asta echivalând cu absența unei ierarhii organice, deci cu anarhia. Concluzia: suntem o națiune anarhică. Dacă lăsăm educația noastră sentimentală pe seama moralei va trebui să suportăm în continuare angoasele provocate de revolta biologicului în fața acțiunii discret sterilizantă a normelor etice. Însă și smulgerea afectivului din zona eticului aduce o sărăcire. Soluția: o educație afectivă ce se dezvoltă odată cu însușirea normelor morale, astfel încât sentimentele noastre să nu mai fie polarizate de dihotomia bine-rău
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
orizont exprimării, unul ce ar trebui să închege noi viziuni, ba chiar noi lumi, care să inaugureze posibilitatea unor noi sensuri ale existenței. Tânăr fiind mă uitam cu o undă de respect amestecat cu teamă (evident, și cu momente de revoltă și contestare) la cei mult mai în vârstă decât mine, la bătrânii și persoanele mature întâlnite. Semnele lăsate de trecerea timpului pe chipul lor îmi creau senzația că ei există într-o regiune aparte, unde lucrurile sunt încărcate de sensuri
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aparținând în majoritatea cazurilor altora. Mândria pe care o resimțim față de reușitele sale (sau față de ceea ce pare a anunța viitoarele reușite) este imaginea orgoliului personal. Durerea pe care o trăim cu fiecare eșec al său este acompaniată a priori de revolta față de dușmanii (reali sau, cel mai adesea, imaginari) care i-au pus piedici. Raportul afectiv față de propria odraslă este resemnificat cultural în speranța compensării propriilor eșecuri prin intermediul a ceea ce ea pare să fie. * Religia păstrează un avans față de știință în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că eroismul este o memă oficială, o valoare inventată tocmai pentru ca unii cetățeni să se ofere voluntari. În lipsa apologiei eroismului n-ar mai exista persoane dispuse să-și sacrifice viața pentru diverse idealuri; am trăi într-o lume de lași. Revolta tinerilor se bazează pe contestarea modelului existent. Însă, pentru a contesta un model, trebuie să ai în minte posibilitatea altuia. Cred că această revoltă, ca toate revoltele în general, derivă din raportarea la un ideal. În cazul tinerilor idealurile sunt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
persoane dispuse să-și sacrifice viața pentru diverse idealuri; am trăi într-o lume de lași. Revolta tinerilor se bazează pe contestarea modelului existent. Însă, pentru a contesta un model, trebuie să ai în minte posibilitatea altuia. Cred că această revoltă, ca toate revoltele în general, derivă din raportarea la un ideal. În cazul tinerilor idealurile sunt cele așezate pe poveștile auzite în copilărie. Revoltele tinerilor sunt într-o bună măsură legate de credința în basme. Despre perversitatea acestei epoci: nu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-și sacrifice viața pentru diverse idealuri; am trăi într-o lume de lași. Revolta tinerilor se bazează pe contestarea modelului existent. Însă, pentru a contesta un model, trebuie să ai în minte posibilitatea altuia. Cred că această revoltă, ca toate revoltele în general, derivă din raportarea la un ideal. În cazul tinerilor idealurile sunt cele așezate pe poveștile auzite în copilărie. Revoltele tinerilor sunt într-o bună măsură legate de credința în basme. Despre perversitatea acestei epoci: nu avem voie să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Însă, pentru a contesta un model, trebuie să ai în minte posibilitatea altuia. Cred că această revoltă, ca toate revoltele în general, derivă din raportarea la un ideal. În cazul tinerilor idealurile sunt cele așezate pe poveștile auzite în copilărie. Revoltele tinerilor sunt într-o bună măsură legate de credința în basme. Despre perversitatea acestei epoci: nu avem voie să ne batem proprii copii, dar putem lesne să-i ucidem pe cei de altă nație. * Presa, a patra putere în stat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
astfel posibilitatea comunității. * Sufletul nostru este plin de idealizări, acestea fiind fermentul imboldului de a continua să trăim. Ne ține în viață dimensiunea ideală a lumii, pe care reușim s-o generăm prin aspecte imaginare create ori împrumutate. Poate că revolta tinerilor împotriva generației mai vârstnice constituie ingredientul necesar al evoluției culturale. În domeniul culturii conservarea cedează locul, ca importanță, capacității de a inova. Definiția umanului este în acest caz: conservare + inovare. Efortul oricărui cercetător în actuala definiție a științei este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comunitate, a aparține unui grup. În acest caz, relația mea nu mai este cu o persoană, ci cu un grup. Ea este mult mai difuză, mai incertă. Ea mă dizolvă În mulțime, Îmi dezvoltă un conflict interior, o stare de revoltă. Eu doresc să evadez, dar știu că nu am unde, fiind dependent de acest grup. Cele trei tipuri de relații dintre mine și altul, sau alții, Îmi anulează libertatea exterioară și interioară, mă Închid, Îmi relevează faptul că ceilalți sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relații interumane În cetate sunt personajele la care am făcut mai sus referință. Unele dintre aceste personaje au atribute carismatice, adică atrag și realizează o coeziune Între membrii cetății. Alții, dimpotrivă, dezbină, induc pasiuni, sentimente și interese contrarii, declanșează conflicte, revolte, confruntări, lupte deschise. Toate aceste aspecte vor contribui, Într-o măsură considerabilă, la remodelarea omului, la schimbarea conduitelor, a acțiunilor, a ideilor și a modului de viață al acestora, după cum vom vedea În continuare. 3. Constrângere și libertate Viața În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul rațiunii. Aceste aspecte au fost formulate de către T. Vianu (Știința culturiiă În felul următor: revolta Împotriva autorității creatoare; ideea smulgerii de sub constrângerea legii care copleșește individul; ideea transformării lumii după propriul său chip; sentimentul că orice act de creație este asociat suferinței; iubirea de oameni ca formă de sacrificiu prin dăruirea de sine. Mitul prometeic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la „Scena”, a încercat să atragă, gazetărește, atenția asupra lui. A fost, dacă pot să spun așa, omul său pentru relațiile publice. Pe lîngă sentimentul fraternității, între ei exista și o apropiere ideologică: erau, la acea epocă, socialiști și pacifiști. Revoltele (sau, uneori, jovialitatea) mezinului au încărcat nu o dată, cred, bateriile sufletești epuizate ale fratelui cel mare. Legătura lor va dura pînă ce moartea îl va lua, prematur, în 1952, pe primul. La înmormîntare, Bacovia ar fi plîns nestăpînit, în hohote
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la ostilitate și sarcasm. Cuvîntul se întîlnește de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una dintre cele mai insolite bucăți ale lui Bacovia, apărută cu un an înaintea debutului său editorial, e poemul în proză „Zborul cărților”, inspirat de senzația existenței unei producții excesive de literatură. De altfel, lucrul e spus din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vor izola și astfel legăturile se vor întrerupe. Inevitabil, lucrul acesta se va întîmpla și cu „iubita”. „Plumb de toamnă” se încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul, dacă ultimele versuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîmpla și cu „iubita”. „Plumb de toamnă” se încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul, dacă ultimele versuri ar fi fost o declarație de dragoste în stil romantic, călduroasă, cu afirmarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de toamnă” se încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul, dacă ultimele versuri ar fi fost o declarație de dragoste în stil romantic, călduroasă, cu afirmarea dorinței de revedere. întrebarea „Tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetică”. Există și avantaje în faptul de a fi „marginal”. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi și de mulți dintre ai noștri, Bacovia n-a fost atins de mondenități. Mondenitățile îl țin departe pe scriitor de „mulțimea anonimă”, de „ecourile de revoltă și de jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]