11,862 matches
-
scriitor ajuns la deplină maturitate artistică”. Urian îl situează alături de Dumitru Țepeneag și Paul Goma, ca pe unul dintre scriitorii marcanți ai diasporei românești. La sfârșitul anilor '90, după ce lucrase pe rând la prefectura din Göteborg (departamentul de protecție a rezervațiilor naturale) și în două unități de învățămînt ca profesor, a revenit la științele exacte. A studiat Matematici Superioare și, în 2003, a traversat oceanul pentru un masterat în matematică pură la University of Alabama. A obținut titlul de Master's
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei), la limita central-estică a județului Brașov cu județul Covasna în partea sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei), la limita central-estică a județului Brașov cu județul Covasna în partea sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului - Dealul Vițelului și cea estică a Dealului Lempeș, lângă drumul județean (DJ112) care leagă localitatea Hărman de orașul Sfântu Gheorghe, la o distanță de 15 km. față de municipiul Brașov și este străbătută de DN11 Rezervația naturală
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului - Dealul Vițelului și cea estică a Dealului Lempeș, lângă drumul județean (DJ112) care leagă localitatea Hărman de orașul Sfântu Gheorghe, la o distanță de 15 km. față de municipiul Brașov și este străbătută de DN11 Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 258 hectare (252 de ha
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
ha de mlaștină). Aceasta reprezintă un areal ce adăpăstește ecosisteme terestre (pădure, tufăriș, pajiște) și acvatice cu apă dulce (luciu de apă, mlaștini) aflate în lunca stângă râului Olt. Aria protejată se suprapune sit-ului sitului de importanță comunitară omonim. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în lunca Oltului. Aria naturală dispune de tipuri de habitate naturale cu păduri subatlantice de stejar, păduri subatlantice și
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin (arin negru - "Alnus glutinosa" și arin alb - "Alnus incana"), salcie albă ("Salix alba"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"), coacăz negru ("Ribes nigrum"). La nivelul ierburilor rezervația naturală găzduiește trei rarități floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: ligularia ("Ligularia siberica"), ciucurași ("Adenophora liliifolia") și moșișoare ("Liparis loeselii"). Acestea vegetează alături de: stânjenel mic de munte
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
ochii-broaștei ("Primula farinosa"), coada-iepurelui (rogoz din specia "Sesleria caerulea"), laleaua pestriță ("Fritillaria meleagris"), armeria ("Armeria maritima"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum") iar în zona de mlaștină plante rare precum: jimla ("Armeria barcensis"), roua cerului ("Drosera angelica"), sau foaie-grasă ("Pinguicula vulgaris"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective turistice (monumente istorice, lăcașuri de cult, arii naturale) astfel:
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
al văii Hamaradia (afluent de de stânga al râului Homorod) cu o importantă și diversificată faună de păsări acvatice. Aria protejată asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire pentru specii de păsări migratoare și de pasaj care tranzitează Munții Carpați. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, asfel: lacuri (luciu de apă), cursuri de apă, mlaștini și turbării, terenuri arabile cultivate și necultivate, fânețe și pășuni. Rezervația naturală dispune de elemente floristice (păpuriș, stufăriș, vegetație ierboasă) și faunistice (păsări, mamifere
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
viețuire pentru specii de păsări migratoare și de pasaj care tranzitează Munții Carpați. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, asfel: lacuri (luciu de apă), cursuri de apă, mlaștini și turbării, terenuri arabile cultivate și necultivate, fânețe și pășuni. Rezervația naturală dispune de elemente floristice (păpuriș, stufăriș, vegetație ierboasă) și faunistice (păsări, mamifere, reptile, pești) specifice zonelor umede. La nivelul ierburilor sunt întâlnite rarități vegetale cu specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), odolean ("Valeriana simplicifolia"), ligularia ("Ligularia sibirica"), șapte-degete
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
garzetta"), barză neagră ("Ciconia niogra"), cristel de câmp ("Crex crex"), călifar ("Todorna todorna"), lișiță ("Fulica atra"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), pițigoi de stuf ("Panurus biarmicus"), lăcar ("Acrocephalus arundinaceus"), sfrâncioc (din specia "Lanius collurio") sau rață roșie ("Aythya nyroca"). În vecinătatea rezervației se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Complexul piscicol Dumbrăvița () [Corola-website/Science/324078_a_325407]
-
uragan. Hammond îi cere lui Malcolm să se alăture unei echipe care va merge la "Situl B" unde să îl oprească pe Ludlow în acțiunea sa de a exploata insula pentru InGen și să ajute să păstreze insula ca o rezervație naturală. Malcolm refuză inițial, dar acceptă după ce află că iubita sa, Sarah Harding (Julianne Moore), face parte din echipă și se află deja acolo, în vreme ce restul i se vor alătura după trei zile. Malcolm se întâlnește cu cei din echipa
Lumea pierdută: Jurassic Park () [Corola-website/Science/324137_a_325466]
-
unde vede nava îndreptându-se înapoi spre "Situl B", înconjurat de numeroase nave de escortă. Transmisia este întreruptă de un interviu cu John Hammond (reinstaurat în funcția de director InGen) care explică faptul că insula va fi lăsată ca o rezervație naturală pentru ca dinozaurii să trăiască fără intervenția umană și spune " Viața va găsi o cale" (Malcolm a folosit această replică în primul film).
Lumea pierdută: Jurassic Park () [Corola-website/Science/324137_a_325466]
-
specialitate. Alte scopuri sunt:crearea și marcarea traseelor turistice, refacerea și întreținerea traseelor și marcajelor existente, construirea de refugii și adăposturi alpine precum și întreținerea lor, repararea și întreținerea refugiilor și adăposturilor alpine existente, ocrotirea florei, faunei, a monumentelor naturii, a rezervațiilor naturale și a parcurilor naționale, educarea populației în sensul respectării patrimoniului ecologic, editarea unor publicații periodice evidențiind rezultatele și obiectivele următoare ale clubului, editarea de materiale de propagandă ecologică, ghiduri turistice, hărți, etc, înființarea unei biblioteci proprii a clubului cuprinzând
Alpin Club Brașov () [Corola-website/Science/324162_a_325491]
-
a rămas în administrația triburilor amerindiene autonome, în principal cele Cinci Triburi Civilizate, sub numele de teritoriul Indian. Congresul a înglobat în teritoriul Oklahoma și fâșia de teren denumită Țara Nimănui, cuprinzând , devenită comitatul Beaver. În septembrie 1890, cei ai rezervațiilor triburilor Sac șiFox, Iowa și Pottawatomie din partea estică a teritoriului Oklahoma au fost deschise colonizării. În primăvara următoare, cei de pământ ai triburilor Cheyenne și Arapaho au fost deschise și ele. Au fost urmate la 16 septembrie 1893, de Cherokee
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
și Arapaho au fost deschise și ele. Au fost urmate la 16 septembrie 1893, de Cherokee Outlet, și pe acest teritoriu s-au înființat comitatele Kay, Grant, Woods, Woodward, Garfield, Noble și Pawnee pe cei . În 1895 a fost colonizată rezervația Kickapoo de , iar în anul următor comitatul Greer, considerat până atunci parte a Texasului, a fost cedat teritoriului Oklahoma prin hotărârea Curții Supreme a SUA. Toate acestea, împreună cu rezervațiile Kiowa, Comanche-Apache și Wichita recent deschise, au făcut ca teritoriul Oklahoma
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
Garfield, Noble și Pawnee pe cei . În 1895 a fost colonizată rezervația Kickapoo de , iar în anul următor comitatul Greer, considerat până atunci parte a Texasului, a fost cedat teritoriului Oklahoma prin hotărârea Curții Supreme a SUA. Toate acestea, împreună cu rezervațiile Kiowa, Comanche-Apache și Wichita recent deschise, au făcut ca teritoriul Oklahoma să aibă o suprafață colonizată de , dintre care erau încă în rezervații indiene. a existat între 1890 și 1907. În acea perioadă, el a fost administrat de șapte guvernatori
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
parte a Texasului, a fost cedat teritoriului Oklahoma prin hotărârea Curții Supreme a SUA. Toate acestea, împreună cu rezervațiile Kiowa, Comanche-Apache și Wichita recent deschise, au făcut ca teritoriul Oklahoma să aibă o suprafață colonizată de , dintre care erau încă în rezervații indiene. a existat între 1890 și 1907. În acea perioadă, el a fost administrat de șapte guvernatori (și doi guvernatori interimari). În cei 17 ani de existență, singurul lucru remarcabil care s-a întâmplat a fost ideea crescândă a obținerii
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt) situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunelor Poienile de sub Munte și Repedea. Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Maramureș (în Munții Maramureșului), în partea nordică a satului Poienile de sub Munte și cea
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
Poienile de sub Munte și Repedea. Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Maramureș (în Munții Maramureșului), în partea nordică a satului Poienile de sub Munte și cea nord-estică a localității Repedea și este înclusă în Parcul Natural Munții Maramureșului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
multe specii de plante rare, printre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass"), bumbăcăriță ("Eriophorum augustifolium"), afin vânăt ("Vaccinium uliginosum"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușa de munte ("Crocus heuffelianus"), precum și rogozuri cu specii de "Carex pauciflora, Carex rostrata" și "Carex canescens". În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Imagini din rezervație
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
de munte ("Crocus heuffelianus"), precum și rogozuri cu specii de "Carex pauciflora, Carex rostrata" și "Carex canescens". În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: Imagini din rezervație
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș ("Depresiunea Praid-Sovata"), la poalele sud-vestice ale Munților Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului carpatic al
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș ("Depresiunea Praid-Sovata"), la poalele sud-vestice ale Munților Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al orașului Sovata. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
cu amfiboli) și masive de sare. Aceasta include Lacul Ursu (declarat monument al naturii), un un important lac sărat helioterm format odată cu prăbușirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa păraielor ce coboară de pe versanții din apropiere. În arealul rezervației pe lângă Lacul Ursu, sunt incluse și: Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul Verde. Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
speciosa"), veronică ("Veronica chamaedrys"), rostopască ("Chelidonium majus"), iederă ("Hedera helix"), păpădie ("Taraxacum officinale"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla") sau urzică ("Urtica dioica"). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile și pești; dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]