19,447 matches
-
Funcția criticii, text pe care autorul îl leagă în mod direct de cel analizat anterior, considerându-l o aplicare a principiilor exprimate atunci. Astfel, dacă în Tradiția și talentul personal se sublinia importanța ordinii ansamblului trecut-prezent precum și importanța existenței unui simț al tradiției, a unei conștientizări a locului ocupat în raport cu predecesorii a noului creator, în textul de față se transferă aceste noțiuni în domeniul criticii literare care, în viziunea lui Eliot are ca scop evidențierea acestei relaționări la alte opere și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a bunului simț, conform căreia consimțămîntul universal este criteriul adevărului. În 1830 el a fondat săptămînalul L'Avenir, făcînd din acesta, împreună cu părintele Henri Lacordaire și Charles de Montalembert, bastionul catolicismului liberal. Se urmărea reconcilierea Bisericii cu societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de sociologul R.H.Tawney, autor în 1961 al lucrării The Acquisitive Society, el declara că "creștinismul este legătura dintre individ și comunitate, este credința că nu sîntem singuri, fără sprijin, că sîntem dependenți unii de alții pentru a reuși". Este simțul comunității, al solidarismului, al Europei, reprezintă apărarea valorilor familiei: aceste poziții nu sînt departe de temele democrației creștine. Irlanda este un tărîm unde Biserica are o importanță deosebită, recunoscută prin Constituția din 1937, al cărei articol 44 "recunoaște poziția specială
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
comun un patrimoniu cultural și politic important. Dar particularitățile regionale au făcut ca unificarea prin intermediul structurilor transnaționale să dureze mult. În mod paradoxal, aceste partide care se referă la o religie cu vocație universală nu au manifestat aproape niciodată un simț ascuțit al universalismului. Dacă astăzi există astfel de structuri, acestea sînt rodul nu al unei dinamici interne, ci al constrîngerilor impuse de progresul de integrare europeană în Vest. Intuițiile lui Luigi Sturzo Ca și în multe alte domenii, Luigi Sturzo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
V, în PSB, vol. 17, p. 75) „Când Moise spune că s-au făcut întru început, n-o spune ca și cum ar da mărturie că timpul este mai vechi decât toate cele făcute, ci spune că cele văzute și percepute de simțurile noastre au luat început în urma celor nevăzute și spirituale”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, V, în PSB, vol. 17, p. 76) „Că nimic nu se sfințește decât prin prezența Duhului. Aducerea îngerilor la existență a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fost ceva mai sus între oameni decât împărăția, ar fi înaripat sufletul auzitorului prin numirea aceluia spre dorirea negrăitei fericiri. Pentru că nu e cu putință a se descoperi oamenilor, prin numirile lor proprii, acele bunătăți care sunt mai presus de simțurile și de cunoștința omenească. Căci nici ochiul, zice, nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-a suit (I Cor. 2, 9). Dar pentru ca fericirea nădăjduită Să nu rămână în afară de orice presupunere
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
recunoaștem lui A. Fătu nu numai un loc prioritar, ci și o optică de valoare psihiatrică. În adevăr, nu era nimic utopic în acest proiect, foarte modern, dar totodată realist. Ca și în alte lucrări ale sale, autorul dovedea același simț al progresului, dar și al moderației. Din referatul lui A. Fătu se desprind câteva idei care trebuie subliniate. Cel mai multe se referă la organizarea asistenței de spital. În concepția sa, spitalul de psihiatrie implică mai întâi anumite condiții arhitectonice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alienați Golia din Iași. Discuțiile legate de acest concurs, amânat prima oară din cauza retragerii contracandidatului, dau prilejul doctorului Alexandru Brăescu să scrie pamfletul Ilustrul Dr. G. Pastia, care face dovada unui talent literar viguros, unei logici ireproșabile și unui puternic simț al dreptății, indicat de altfel și de motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul Roman Ulpianus Domitius, însemnând să dai fiecăruia ce este al său. Dr. G. Pastia este divulgat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
învățat cântul? Îi plăcea să cânte? Cunoștea vreun instrument muzical? * Memoria Avea bună memorie? Își aducea aminte ușor fizionomiile? Ținea minte ușor numele oamenilor? Ținea minte ușor ariile muzicale? Reținea ușor ceea ce învăța în meșteșugul său? Inteligența Judecata Avea bun simț? Judeca bine persoanele? Avea o judecată dreaptă în afacerile sale de gospodărie? În meșteșugul său lucra cu bună judecată? Era încrezător? Avea spirit viu? Pricepea ușor? Vorbind era de spirit? Înțelegea gluma? Cât timp putea lucra cu mintea fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și știa să ne facă să ne simțim utili. De obicei vorbea puțin și era sintetic în tot ceea ce avea de spus. Îi convenea de minune să solicite părerile mai multor persoane, în legătură cu vreo problemă și apoi, cu intuiția și simțul său special, alegea soluția cea mai convenabilă, atât pentru spital, cât și pentru el însuși. Oricum, știa întotdeauna cum să ne facă să ne simțim bine împreună. Școala generală și liceul le-a urmat la Iași. Se mândrea că este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la Botoșani sub bagheta magistrului. Profesorul era un om calm, liniștit, nu l-am văzut enervându-se niciodată. Vorbea puțin, dar lua decizii clare, precise, care nu dădeau greș niciodată. Profesorul P. Boișteanu era un om pragmatic. Avea un acut simț al realității. Găsea soluții pentru o vastă categorie de probleme și reușea totdeauna pentru că avea o desăvârșită artă de a relaționa, iar abilitățile sale diplomatice, felul său uman și împăciuitor de a cultiva relații de apropiere între oameni, înnobilându-le
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cea de-a noua și ultima treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtecau capetele." Să nu ne facem iluzia că Rusia bolșevizată, moștenită de Rusia "democratică" a lui Putin, aparent reîntoarsă cu fața spre creștinism, va avea simțul moralei creștine. Biserica rusă nici măcar nu se gândește la dreptul firesc al basarabenilor de a fi sub ocrotirea Patriarhiei Române (conform canonului creștin ortodox), darmite să gândească la Tezaurul românesc. Încât o voce a unui intelectual normal, ca a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dar nu numai atât. Putem presupune că Wittgenstein s-a simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și aspirațiilor comune, a ridicării către ceea ce este mai înalt. În anul 1916, elaborarea cărții la care lucra ajunsese într-o fază avansată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a fost textul Tractatus-ului. Comisia era formată din George Moore și Bertrand Russell. Examenul oral pare să fi fost un simulacru. Cei doi profesori nu îl puteau trata, desigur, ca pe un doctorand obișnuit. Moore, care nu era lipsit de simțul britanic al umorului, a scris în concluzia evaluării sale: „Personal, consider teza lui Wittgenstein drept opera unui geniu. Oricum ar sta însă lucrurile, ea corespunde în mod sigur exigențelor în vigoare la Cambridge pentru acordarea unui titlu de doctor în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai târziu. Așadar, drept o personalitate 54 GÂNDITORUL SINGURATIC extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances Partridge, un bărbat cu o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
68 Ibidem, p. 113. 69 Ibidem, p. 282. 70 Vezi „Cuvântul înainte“ al editorului, în op. cit., p. 315. 71 L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930 1935, p. 34. 72 Ibidem, p. 43. 73 Iată un exemplu: „Propoziția este o judecată despre datele simțurilor, o citire a propriilor date ale simțurilor, de pildă, «Acesta este roșu.». Aici nu mai e nevoie de nici o verificareă Ipoteza este o expresie de forma « Acest om este bolnav.», «Mâine soarele va răsări.»Ă O asemenea ipoteză, dacă semnificația
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
282. 70 Vezi „Cuvântul înainte“ al editorului, în op. cit., p. 315. 71 L. Wittgenstein, Vorlesungen 1930 1935, p. 34. 72 Ibidem, p. 43. 73 Iată un exemplu: „Propoziția este o judecată despre datele simțurilor, o citire a propriilor date ale simțurilor, de pildă, «Acesta este roșu.». Aici nu mai e nevoie de nici o verificareă Ipoteza este o expresie de forma « Acest om este bolnav.», «Mâine soarele va răsări.»Ă O asemenea ipoteză, dacă semnificația ei este clară, va fi confirmată sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel al numeroaselor sale lucrări despre subiecte de cel mai larg interes, pe care le discuta cu mult nerv și simț al umorului. (Ceea ce explică de ce lui Russell i s-a putut decerna și Premiul Nobel pentru literatură.) Scriitor cu mare audiență și mare succes, Russell a fost, 318 GÂNDITORUL SINGURATIC totodată, până la adânci bătrânețe un susținător activ al cauzei celor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mod de a judeca viața. Ea este însușirea pasionată a acestui fel de a vedea.“ (1947) „Viața te poate educa să crezi în Dumnezeu. Și există, de asemenea, experiențe care fac acest lucru; dar nu viziuni sau alte experiențe ale simțurilor, care ne arată «existența acestei ființe», ci, de exemplu, suferințe de diferite feluri. [Ă] Experiențele, gândurile - viața - pot să impună această noțiune.“ (1948)49 Wittgenstein vedea așadar în convingerile fundamentale după care se conduc oameni capabili de reflecție nu un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privesc statutul semnului lingvistic (cuvîntului) prin raportare la facultățile cognoscitive, la activitățile lor și la rezultatele acestor activități au fost avute în vedere de G. W. F. H e g e l, după care "vorbirea și sistemul ei, limba, dă simțurilor, intuițiilor, reprezentărilor o a doua ființare-în-fapt, mai înaltă decît ființa lor faptică imediată, în genere o existență, care își are valabilitatea în domeniul reprezentării"55. În continuare, acesta arată că inteligența (= intelectul) interiorizează relația implicată de semn, transformînd-o dintr-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
putea pune la îndoială faptul că cineva are mîini și corp, fiindcă aceasta nu decurge din actul de gîndire. Așadar, după Moore, raționalismul nu poate oferi nici criteriul universal al adevărului și nici principiul elementar al întemeierii lui. În "filozofia simțului comun" concepută de el, îndoielile de tipul celei carteziene (dubito ergo cogito) sînt respinse în mod simplu, precum, de exemplu, dovada că mîinile există este faptul că ele pot fi expuse ca atare. Prin urmare, experiența ne furnizează o bună
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest caz, în locul ei fiind preferabilă filozofia. Rostul filozofiei ar fi în aceste condiții păstrarea forței cuvintelor celor mai elementare în care se relevă Dasein-ul (adică esența omului, gîndirea lui) și de a opri nivelarea ei, care se produce prin simțul comun. De orice tip ar fi, inteligibilitatea ființării se exprimă prin vorbire, iar întregul semnificant al inteligibilității ajunge la cuvînt și, de aici, apare necesitatea de a analiza raportul omului cu limba, sălășluirea lui în limbă. Limba posedă -arată Heidegger
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și cultură și delimitate de alte comunități tot prin limbă și cultură. În linii mari, cultura reprezintă ansamblul aspectelor intelectuale ale unei civilizații și se concretizează în suma cunoștințelor achiziționate într-un sistem cumulativ al produselor cunoașterii care permit dezvoltarea simțului critic, a gustului, a judecății etc. Cultura presupune detașarea de natură, etapele culturii fiind etape ale umanizării, ale înălțării spirituale a omului, prin explicarea și valorificarea în raport cu sine a lumii. Limba, la rîndul ei, deși se prezintă ca un sistem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică drept proiectul unei lumi realizate prin vorbirea inventatoare de sens, care, prin metafora vie, este capabilă să rupă structurile categoriale prin care simțul comun (= știința pozitivă) stabilește ceea ce se numește realitate. Ca atare, se produce concomitent o invenție și o descoperire, în care se manifestă necesitatea unui limbaj nou (unei neonimii < fr. neonymie), care însă nu afectează constelația teoretică tradițională a locutorului, discursului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]