11,710 matches
-
o formulare aforistică: "Pomul își scuipă fructul,/ ca și cînd ar fi fost singur/ în livada sărăcăcioasă" (Plictis diurn). Ceea ce înseamnă că, oricum, se cuvine ca artistul să fie singur, prin chiar unicitatea productului său. Arta e fatalmente legată de singurătate. Dar cum stau lucrurile sub unghiul viziunii care antrenează o concepție asupra lumii date, o atitudine articulată în raport cu lumea? Lumea e compusă și ea dintr-un șir de unicități, dintr-un angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
o concepție asupra lumii date, o atitudine articulată în raport cu lumea? Lumea e compusă și ea dintr-un șir de unicități, dintr-un angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
hermetismul, prin aparenta lor obscuritate (frugală totuși), prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
bulgăre de nisip, nisip fierbinte,/ care se formă asemeni celui de zăpadă,/ și aruncă, cu o putere de necrezut,/ tocmai în nebunul care jupuia marea" (Pescarul). Cu aceeași candoare, poetul se proiectează într-o paralelă avicolă ca un suspin al singurătății: "Iată-mă, deopotrivă,/ om și lebădă, mergînd, plutind,/ schimbîndu-mi, cameleonic, culoarea/ de la alb la negru și de la negru la alb" (Lebăda albastră). în fond, singurătatea conștient cultivată, aidoma produselor unei ferme, și grijuliu captată de creație nu constituie decît, după cum
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
Pescarul). Cu aceeași candoare, poetul se proiectează într-o paralelă avicolă ca un suspin al singurătății: "Iată-mă, deopotrivă,/ om și lebădă, mergînd, plutind,/ schimbîndu-mi, cameleonic, culoarea/ de la alb la negru și de la negru la alb" (Lebăda albastră). în fond, singurătatea conștient cultivată, aidoma produselor unei ferme, și grijuliu captată de creație nu constituie decît, după cum ne încredințează poetul Radu Cange, o strategică formă de împotrivire la moarte: Pe urmele morții,/ tîrîș aerul/ evadînd din căderea/ clătinată a toamnei;// Și tu
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
captată de creație nu constituie decît, după cum ne încredințează poetul Radu Cange, o strategică formă de împotrivire la moarte: Pe urmele morții,/ tîrîș aerul/ evadînd din căderea/ clătinată a toamnei;// Și tu, tu, tu,/ niciodată ajungînd/ la locul pieirii./ Doar singurătatea/ care nu te mai încape" (Nicăieri, niciodată).
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
groapă adâncă de nefericire și deznădejde. Procesul prin care va trece Moromete e pe cât de mișcător pentru cititor, pe atât de minuțios și exact descris de către scriitor, cu o ,cruzime" psihologică specifică lui Marin Preda. În lumina crepusculară a propriei singurătăți, tatăl, cu fruntea lui bombată și limpede aplecată spre genunchi, iese înfrânt - dar nu și umilit - din lumea Moromeților. I: un mare, inegalabil roman.
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
călătorie în Thailanda, cu o scriitură mult superioară celei a rudimentarei Claudia Golea și cu un accent de puternică personalitate feminină. Călătoria nu era una de plăcere, ci de refacere sufletească: proaspăt ieșită dintr-un naufragiu conjugal, autoarea-personaj își oblojea singurătatea vizitând meleaguri străine și căutând să uite de fărâmele și cioburile de acasă. Într-un stil deopotrivă agreabil și pătrunzător, fără prețiozități de european în mijlocul ,sălbaticilor", dar și fără notația strictă, de ghid turistic, cu care alți călători cred a
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
pentru a recupera câte ceva din zestrea afectivă risipită. După aproape doi ani de la despărțire, eroina se află încă într-o ,letargie mentală", nereușind desprinderea de viața ei anterioară, a lor. Femeia își întocmește o adevărată listă de interdicții pe care singurătatea i le-a aruncat înăuntru sau afară, peste prag. Gesturile altădată firești, reflexele de cuplu, micile bucurii ale căminului conjugal sunt acum disparate și golite de conținut, crâmpeie din care fericirea domestică a dispărut: ,ŤNu mai am voie să mănânc
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
elogiul corporalității din Nud de Valentin Roșca (p. 85) sau Metamorfoză de Emil Loteanu (p. 94-95), pentru a ajunge la suava ironie din Probabil Lorelei de Leo Butnaru (p. 166-168) și la scenariul abstract din Adam și Eva sau dialectica singurătății de Teo Chiriac (p. 205-209). Senzualitatea îndrăzneață se asociază cu reflecția autoironică în postmodernismul de un erotism livresc, pudibond, al lui Ștefan Baștovoi, Iulian Fruntașu și al Margaretei Curtescu, dinspre finalul antologiei (p. 257-260). E un itinerariu care procură satisfacții
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
săpun de casă și mîinile îți vor fi aspre. Vei începe prin a mă certa c-am uitat. Totul va avea transparența unui pahar cu apă, dar atunci mă voi afla mai aproape de moarte" (Doina Ioanid: Cartea burților și a singurătății). Sau erosul de gamin dezabuzat ŕ la Traian T. Coșovei sau Florin Iaru: ,cînd ne sărutam sub lampioanele japoneze/ cînd sfîrcul tău avea gust de migdală/ cînd te țineai de mînă cu altul, iar eu/ mă întrebam ce vezi tu
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația izolării, poetul ajunge la o identificare cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
face subiectul unor campanii de presă. Plecările definitive din țară ale lui Dorin Tudoran și părintelui Calciu, ale căror resorturi le înțelege, și unele declarații cu dus-întors făcute chiar de la microfonul "Europei libere" de Mircea Ioanid îi sporesc sentimentul de singurătate și nevoia unei confirmări a faptului că drumul pe care și l-a ales și pe care a decis să-l străbată în singurătate este cel corect. Într-una din ultimele scrisori, datată 26 iunie 1985, îi scrie lui Vlad
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
declarații cu dus-întors făcute chiar de la microfonul "Europei libere" de Mircea Ioanid îi sporesc sentimentul de singurătate și nevoia unei confirmări a faptului că drumul pe care și l-a ales și pe care a decis să-l străbată în singurătate este cel corect. Într-una din ultimele scrisori, datată 26 iunie 1985, îi scrie lui Vlad Georgescu: După discuția confuză ( în ce mă privește) cu Mircea Ioanid, mi-ar face plăcere să aud, tot de acolo, ceea ce știm amîndoi: că
Singurătatea disidentului de cursă lungă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13656_a_14981]
-
forță creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esențializează, tentând alte dimensiuni. Viața regizorului s-a simplificat devenind viața unui "eremit" plin de voie bună, izolat, din plăcerea proprie, pe insula Fårö, acceptând fața nouă a bătrâneții, singurătatea împlinirii, credincios amintirii ultimei lui soții, păstrând vii, mai departe, vechile prietenii cu Erland Josephson, Liv Ullman și Seven Nykvist. Dar mereu visând la noi chipuri de actori care i-ar putea inspira ideile și sentimentele unor viitoare creații. Totul
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
Avignon.” După această introducere sînt publicate cîteva dintre declarațiile de acum mai bine de douăzeci ale celor doi manageri. Așadar, putem citi, la început, cu ce gînduri și cu ce intenții s-a plecat la drum, pentru a comenta în singurătate apoi efectele, ce promisiuni s-au transformat în realitate, și cum, ce a rămas doar un vis. Amîndoi își aduc omagiul marelui artist și animator Jean Vilar, fără de care, probabil, acest loc și-ar fi oprit celebritatea la bizarul pod
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]
-
trece, inexorabil, sau care refuză să treacă. Ce v-a susținut în acele momente? R. Eram tot timpul foarte ocupat. Ocupat cu cititul, cu studiul, ocupat să organizez greve ale foamei, să stabilesc comunicarea cu cineva. Și, chiar și în singurătate absolută, așa cum ați citit în cartea mea, eram ocupat cu construirea, în mintea mea, a unui castel. Cît despre momentele de veselie, se întîmpla să rîdem cu lacrimi. Umorul este o soluție tipică de evadare din atmosfera închisorii. Am și
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situațiile aiuritoare de exprimare anapoda, precum în Troparul XVI, șuierul vertijului: "Balustradele sprijin de fier tare/ pentru mâini/ care din gurii apele învolburate ale singurătății/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "și tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuș/ și eu cu negru de tăciune pe tine." Rămânem mai mult încurcați decât visători citind Rugăciunea de iertare a lui
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
însuși o face, în celebrul său eseu "Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i comportamentul tipic și analizîndu-i pas cu pas existența, el se transformă dintr-un martor de circumstanță în purtătorul de cuvîn al unei aspirații. Lumea străzii, a cafenelei și a terasei, într-un cuvînt a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
cuvântul ei smerit, punându-i în preajmă bruiaje, estetici ale urâtului și derizoriului nerușinat, ca s-o acopere și s-o întunece, texte nebunești ce plac la nebunie nebunilor bolnavi de plictiseală. mea, ca pentru fiecare, căutat și găsit în singurătate, în propria lui conștiință, este: "Și tot mai crezi că poezia se face din nimic? Că nimeni din cer nu asistă la naștere? Plini de mister, de scamă, de număr sunt sâmburii ei. Numai Dumnezeu știe cât chin, câtă jertfă
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
dintre ei. Și pentru că Neruda nu este numai un mic zeu, dar și, mai ales, un om, se întîmplă, de aceea, să obosească foarte tare, obosește de tot ceea ce îl înconjoară și îl zdrobește. Căci constată poate și din cauza copleșitoarei singurătăți în care a trăit în Orient ( 1931) că suntem inundați de lucruri din toate părțile, suntem plini de mașinării, plini de discursuri și vorbărie. Dar omul nu este înveninat numai de lucruri superflue și de tehnică, ci și de ceva
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
uitării acolo unde/ a fi se zvîntă extrem de repede și devine a fi fost/ ( ...) tags/ pe crusta zidurilor citite numai de ochii orbilor/ și un fel ghemuit de a zgîndări inutilitatea/ cînd fără-de-perechea se izbește de propriul ei umăr/ în singurătatea lumii Dasein/ al foburgurilor și sictir al sictirității/ nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizează dînd zor să afle/ de ce există ceva și nu mai degrabă nimic/ ( ...)/ poezie-incizie parazit al transporturilor în comun/ viață pe hîrbuitele autobuze metaforă
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
geniul, la naștere, avea de optat, între posibilii genitori, între "o mare înghețată și/sau un râu voinic de munte". Să înțelegeți că exercițiul dvs. e plăcut și nevinovat. ( Kara Karina, Caracal) * Rugăciunile unui om singur către Dumnezeu, trădarea prin singurătate și-o mărturisește cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel mereu singur, Doamne" Și, la fel se întâmplă, alunecând în confuzie, dacă nu neapărat în erezie, într-o primă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
Exegeza literară - creatoare de mituri, despre aceeași perioadă. Care sunt valorile vieții la care ar trebui să ținem cel mai mult? În ceea ce privește valorile vieții, cred că la vârsta mea am ajuns la o oarecare înțelegere a lor. Când îți imaginezi singurătatea ființei omenești în incomensurabilul Univers și fulgerarea acelei clipe ce-i numită viață omenească, începi să intuiești că singurul dar al rațiunii care ne poate compensa această singurătate este omenia, bunătatea față de semeni, față de tot ce-i viu pe acest
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]