11,582 matches
-
() a fost un district administrativ colonial spaniol creat în 1542 care inițial conținea majoritatea regiunilor coloniale spaniole din America de Sud, fiind condus din capitala Lima. a fost unul dintre cele două viceregate spaniole din America în secolele XVII-XVIII. Totuși, Spania nu a rezistat expansiunii portugheze a Braziliei de-a lungul meridianului. Odată cu mișcările de independență, în locul viceregatului s-
Viceregatul Peru () [Corola-website/Science/331874_a_333203]
-
() a fost un district administrativ colonial spaniol creat în 1542 care inițial conținea majoritatea regiunilor coloniale spaniole din America de Sud, fiind condus din capitala Lima. a fost unul dintre cele două viceregate spaniole din America în secolele XVII-XVIII. Totuși, Spania nu a rezistat expansiunii portugheze a Braziliei de-a lungul meridianului. Odată cu mișcările de independență, în locul viceregatului s-au format țările moderne: Peru, Chile, Columbia, Panama, Ecuador, Bolivia, Paraguay, Uruguay, Argentina, Guyana și
Viceregatul Peru () [Corola-website/Science/331874_a_333203]
-
referă la istoria Spaniei din secolele XVI-XVII (1506-1700), cănd Spania a fost condusă de către dinastia Habsburg. Conducătorii Habsburgi (în special Carol I și Filip al II-lea) au atins apogeul influenței și puterii, controlând teritorii din Americas, Indiile de Est Spaniole, Țările de Jos Spaniole și teritorii care în prezent sunt ale Franței și Germanie în Europa, Imperiul Portughez între 1580 și 1640, și diferite alte teritorii mici cum ar fi enclavele Ceuta și Oran din Nordul Africii. Cu desăvârșire, a
Spania Habsburgică () [Corola-website/Science/331877_a_333206]
-
a început pe 14 mai 1706 în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. A fost realizat de către Filip al II-lea, Duce de Orléans și generalul Louis d'Aubusson de la Feuillade. Peste 44000 de soldați franco-spanioli au încercuit Torino, apărat de circa 14500 de soldați din Savoia, care s-au luptat cu îndârjire
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
își retragă trupele din nordul Italiei. Împreună cu dezastrul din Flandra - distrugerea armatei franceze în bătălia de la Ramillies - Torino a marcat anul 1706 ca "annus horribilis" pentru Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1700, Carol al II-lea, ultimul monarh spaniol din dinastia Habsburg, moare fără urmași, lăsându-și tronul moștenire lui Filip, nepotul surorii sale și al lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind cel mai tânăr fiu al
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
și al lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Filip a devenit astfel Filip al V-lea al Spaniei; fiind cel mai tânăr fiu al Delfinului Franței, Filip era în linia de succesiune la tronul Franței. Perspectiva ca vastul imperiu spaniol să treacă în mâinile lui Ludovic al XIV-lea, a determinat ca o largă coaliție de puteri să se opună succesiunii lui Filip. Leopold I revendica de asemenea tronul Spaniei datorită căsătoriei sale cu Margarita Teresa, sora lui Carol al
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
papei, îl desemnează succesor pe Filip de Bourbon, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. La deschiderea testamentului declanșarea conflictului era inevitabilă, deoarece noua alianță Spania-Franța era destinată a submina echilibrul european. Conflictul care a urmat este cunoscut ca Războiul Succesiunii Spaniole, a durat zece ani și a luat sfârșit cu tratatele de la Utrecht (1713) și Rastadt (1714). Astfel Anglia, Sfântul Imperiu Roman, Portugalia, Olanda, Danemarca se opuneau Franței și Spaniei care-l acceptase pe Filip drept suveran. Ducatul de Savoia se
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino, fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de Savoia cu 140 de ani mai
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
(n. 1511 în Trujillo, Spania - d. noiembrie 1546, Amazon) a fost un explorator și conchistador spaniol care a realizat prima navigare pe toată lungimea fluviului Amazon, inițial numit "Rio de Orellana". De asemenea, a fondat orașul Guayaquil din Ecuadorul de astăzi. a fost un aventurier spaniol care a realizat prima navigare pe toată lungimea Amazonului. Născut
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
d. noiembrie 1546, Amazon) a fost un explorator și conchistador spaniol care a realizat prima navigare pe toată lungimea fluviului Amazon, inițial numit "Rio de Orellana". De asemenea, a fondat orașul Guayaquil din Ecuadorul de astăzi. a fost un aventurier spaniol care a realizat prima navigare pe toată lungimea Amazonului. Născut în Trujillo (anul nașterii variază între 1490 și 1511), Orellana a fost prieten apropiat și poate rudă cu Francisco Pizarro (unele surse susțin că ar fi fost veri). A călătorit
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
misiuni, trebuia să exploreze și să înființeze așezări pe malurile Amazonului cu mai puțin de 300 de oameni și 100 de cai și să înființeze două orașe, unul la gura de vărsare și unul în interiorul bazinului. După ce a captivat Curtea spaniolă cu povești și exagerări despre aventurile sale pe Amazon Orellana, după nouă luni de negocieri, a primit comanda să cucerească teritoriile pe care le-a descoperit. I s-a permis să exploreze și să înființeze așezări în Nueva Andalucia cu
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
creditorii lui Orellana i-au permis să pornească. Când a sosit în Sanlúcar a fost din nou reținut după ce autoritățile au descoperit un număr mai mic de infanteriști și cai precum și faptul că mare parte din membrii echipajului nu erau spanioli. Pe 11 mai 1545 Orellana, ascuns într-una din nave, a plecat pe ascuns din Sanlúcar împreună cu patru nave. Mai întâi a navigat spre Insulele Canare unde a pierdut trei luni încerând să își reaprovizioneze navele. A pierdut încă două luni
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
sosirea în Margarita, au găsit 25 dintre însoțitori, inclusiv pe Ana de Ayala, care au sosit cu o navă din flota originală. Totalul de 44 de supraviețuitori (dintr-un număr estimat la 300) au fost ulterior salvați de o navă spaniolă. Mulți dintre ei s-au stabilit în America Centrală în vreme ce Ana de Ayala s-a împrietenit cu un alt supraviețuitor, Juan de Penalosa, cu care a trăit restul zilelor în Panama. S-a auzit ultima dată de ea în 1572. Indienii
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
din Anzi (în 1541), fluviul încă se numea Rio Grande, Mar Dulce sau Rio de Canela ("Scorțișoară") deoarece se credea că în acea zonă se găsesc arborii de scorțișoară. Povestea ambuscadei agresive lansate de "icamiabas" care aproape a distrus expediția spaniolă a fost povestită regelui Carol I care, inspirat după legenda grecească a Amazoanelor, a numit fluviul Amazon. Într-una din expedițiile cu cea mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
sosit pe Oceanul Atlantic, între o zona dintre Bretania franceză și gura de vărsare a râului Garona, stabilindu-se în cele din urmă de-a lungul coastei din Galiția și Cantabria. au locuit în zonele muntoase de pe coasta Atlanticului de nord spaniol, cuprinzând întreaga provincie modernă a Cantabriei, Asturia de est, în regiunile muntoase din apropierea Leonului și Castiliei și marginea de nord ale provinciilor Palencia și Burgos. În jurul secolului I î.Hr, ei erau curpinși în aproximativ 11 triburi - Avarigines (es), Blendii
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
să se predea în termeni de pace umilitori. De la începutul secolului 1 î. Hr, Cantabrii au început să joace un joc dublu prin împrumutarea serviciilor lor către generalii romani individuali, dar în acealși timp, îi susțineau pe rebeli în provinciile spaniole romane, efectuând raiduri. Această politică oportunistă i-a condus de partea lui Pompei în timpul fazei finale a războaielor Sertorianilor (82-72 î.Hr.) și au continuat să urmeze cauza lui Pompei, până la înfrângerea generalilor săi, Afranius și Petreius, în bătălia de la Ilerda
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor pe fiul lui Iacob, James Francis Edward Stuart. Drept consecvență, Tallard este expulzat de William al III-lea al Angliei. Cariera lui Tallard înflorește în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. Pe 14 ianuarie 1703 devine mareșal al Franței. În 1703, sub comanda Ducelui de Burgundia, Tallard cucerește orașele Breisach am Rhein și Landau, iar pe 15 noiembrie câștigă bătălia de la Speyerbach împotriva lui Charles I de Hesse Cassel și a
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
Marii Alianțe se face remarcat în bătăliile de la Steinkerque și Marsaglia. În 1695 este plasat la comanda armatei care operează în Catalonia, unde în 1697 cucerește Barcelona. La scurt timp este făcut Mareșal al Franței. În 1702 în Războiul Succesiunii Spaniole, preia comanda armatei franco-spaniole în Italia. Pe parcursul a trei campanii se dovedește un demn adversar al Prințului Eugen de Savoia (verișorul său), pe care în cele din urmă îl învinge la Cassano, într-un magnific spectacol de curaj, transformând înfrângerea
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
vedere deficitul lor de producție agricolă, precum și caracterul lor războinic, aveau loc incursiuni frecvente pe pământurile Vaccaei, care aveau o agricultură mult mai dezvoltată. Asturii au intrat în înregistrările istorice în secolul al III-lea î.Hr., fiind listați printre mercenarii spanioli ai armatei Hasdrubal Barca, în bătălia de la râul Metaurus, în 207 î.Hr. După al doilea război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
(din limba spaniolă: "Noi putem") este un partid politic de stânga din Spania. Partidul s-a înființat în martie 2014, în urma protestelor împotriva austerității și corupției generate de „mișcarea 15-M”. Președintele partidului este Pablo Iglesias, un profesor de științe politice din Madrid
Podemos () [Corola-website/Science/335547_a_336876]
-
aristocrați francezi nemulțumiți și complotori încercând în același timp să-și recâștige creditul asupra Annei de Austria și chiar a lui Richelieu. Pentru a scăpa de soțul ei care a venit la Londra după ea, s-a refugiat în Flandra spaniolă șa 8 mai 1640, deci într-o țară inamică. Acolo ea a sprijinit complotul contelui de Soissons și a conspirației Cinq-Mars. În urma deceselor succesive ale lui Richelieu și Ludovic al XIII-lea, regina Anna de Austria a devenit regentă și
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
-lea continuându-și nestingherit drumul spre Franța, după ce i-a plătit și i-a demobilizat pe mercenarii săi elvețieni. Pe termen mai lung Liga și-a atins scopul: acela de a-i alunga pe francezi din peninsulă, iar o armată spaniolă, sub comanda lui Gonzalvo de Córdoba a recucerit orașul Napoli. Liga s-a dizolvat după semnarea armistițiului de la Alcalá de Henares între Franța, Spania și Sfântul Imperiu Romano-German, la 24 noiembrie 1497. Războaiele care au măcinat însă Italia timp de peste
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
tradusă în mai multe limbi străine: germană („Generalsuniformen”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), franceză („Uniformes de général”, în vol. "Uniformes de général", Gallimard, Paris, 1981; traducere de Alain Paruit), spaniolă („Uniformes de general”, în vol. "Relatos fantásticos", Editorial Kairós, Barcelona, 1999; traducere de Joaquín Garrigós Bueno), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), ucraineană („Генеральские мундиры”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Miazăzi", 1947), apoi proză cu accente memorialistice, inspirată din mediul diplomatic cunoscut în timpul misiunilor desfășurate în străinătate: "Fără frac și joben" (1952), "Perfecții diplomați" (1962), "Domnul Daltaban de Seraschier" (1965) și "Macumba carioca" (1967). Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română scrieri ale lui Jorge Amado și Francisco Javira și în limba franceză două scrieri ale lui Mihail Sadoveanu: "Baltagul" (1955) și "Viața lui Ștefan cel Mare" (1957).
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
perioadă au fost realizate clădiri cu arhitectură deosebită, precum primăria, hala de carne, casa Ligii Hanseatice, etc. O schimbare în evoluția pozitivă a orașului a intervenit în secolul al XVI-lea, odată cu frenezia iconoclasmului și cu prădarea orașului de către soldații spanioli la sfârșitul Războiului de Optzeci de Ani. Închiderea râului Schelde, la sfârșitul secolului al XVI-lea, pentru navele care navigau înspre și dinspre mare a însemnat sfârșitul rolului preponderent internațional al orașului-port. Odată cu încheierea Păcii Westfalice, în 1648, care garanta
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]