11,431 matches
-
sursă de insatisfacție erau condițiile de lucru, În special relațiile dintre muncitori și șefi. Cu excepția unor cazuri speciale precum Austria, Germania și Scandinavia, relațiile dintre management și lucrători În fabricile și birourile din Europa nu erau bune: Într-o uzină tipică din Milano - sau Birmingham, sau de pe centura industrială a Parisului -, muncitorii activiști, revoltați, erau supravegheați de patroni despotici, cu care nu comunicau aproape deloc. În anumite părți ale Occidentului, „relațiile industriale” reprezentau un oximoron. Același lucru era valabil În serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Verde, un partid ecologist (nu e de mirare că „verzii” finlandezi au avut mai mult succes În sudul prosper, urban, „modern” al țării decât În zonele sărace și rurale din centru și nord). Dar Finlanda și Suedia nu erau cazuri tipice: pacifiștii, feministele, ecologiștii, handicapații și alți activiști cu cauză unică erau atât de siguri de un climat cultural favorabil agendei lor, Încât Își puteau permite să se detașeze de marile partide, riscând diviziuni Între simpatizanți, fără ca acest lucru să pericliteze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
durch Annäherung - „schimbare prin reconciliere”. Scopul era „depășirea Ialtei” printr-o multitudine de contacte (diplomatice, umane, instituționale) și „normalizarea” relațiilor dintre cele două Germanii și din toată Europa fără a stârni neliniști acasă sau În străinătate. Printr-o acrobație retorică tipică, Brandt a abandonat discret insistența vest-germană asupra ilegitimității Republicii Democrate Germane și condiția ne-negociabilă a reunificării. Bonnul a continuat să afirme unitatea fundamentală a poporului german, dar a recunoscut incontestabila existență de fapt a Germaniei de Est: „O națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Coordonare Democratică (o coaliție a partidelor de stânga, Încă neautorizate) prin arestarea liderilor. În două luni, regele l-a Înlocuit pe Arias cu unul dintre miniștrii săi, Adolfo Suárez González. În vârstă de 44 de ani, Suárez era un tehnocrat tipic al franchismului târziu. Ba chiar se aflase, timp de un an, În fruntea Mișcării Naționale Falangiste (partidul lui Franco). Suárez s-a dovedit o alegere extraordinar de abilă. El a format un nou partid, Uniunea Democrată de Centru (Unión de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Început să fie neglijate. Infracțiunile minore și delincvența au crescut proporțional cu segmentul din populație sortit sărăciei permanente. Afluența privată era Însoțită, cum se Întâmplă adesea, de condiții publice mizerabile 5. Dar influența premierului avea și ea limite. Simpatizantul tipic - În caricaturi, un agent imobiliar de treizeci și ceva de ani din suburbiile estice ale Londrei, nu foarte educat, dar bine plătit, cu bunuri materiale (casă, mașină, concedii În străinătate, acțiuni la fondurile mutuale și o pensie privată) la care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de evitate În practică, aceste reguli, prin simpla lor existență, obligau companiile de stat să acționeze pe piață la fel ca și cele private - moment În care implicarea statului În treburile lor a devenit inutilă. Italienii au avut o reacție tipică pentru mulți alți membri ai Comunității: În 1990, Italia a adoptat noi legi ce reflectau clauzele Actului Unic European, cerând tuturor companiilor de stat să aplice principiul competiției deschise și libere În toate demersurile lor - cu excepția acelor firme și Întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dreptății sociale, atunci toți suntem atinși. În lumina istoriei secolului XX, statul constituia mai degrabă problema decât soluția, și nu numai (sau nu exclusiv) din motive economice. Ce Începe cu planificarea centralizată sfârșește cu omuciderea centralizată. Era, bineînțeles, o concluzie tipic „intelectuală”, dar asta fiindcă retragerea statului a fost resimțită cu precădere de intelectuali - deloc surprinzător, de vreme ce ei fuseseră de la Început promotorii cei mai zeloși ai ameliorării sociale „de sus”. După cum observa În 1984 scriitorul ceh Jiøí Gruša, „noi șscriitoriiț suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cap la locul de muncă. Cum preciza cu umor involuntar Micul dicționar politic oficial din Germania de Est, „În socialism, contradicția capitalistă dintre muncă și timpul liber dispare”. În jurul anului 1980, singurele sectoare care funcționau Într-o economie comunistă tipică erau industria de apărare puternic tehnologizată și așa-zisa „economie secundară”: piața neagră a bunurilor și serviciilor. Importanța economiei secundare - a cărei existență nu putea fi recunoscută oficial - ilustra starea deplorabilă a celei oficiale. Se estimează că, la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică Însă, astfel de bunuri „suplimentare” erau greu de găsit și relativ scumpe. Același lucru era valabil pentru bunurile de strictă necesitate. În martie 1979, un cumpărător din Washington DC trebuia să lucreze 12,5 ore pentru „coșul alimentar” tipic (cârnați, lapte, ouă, cartofi, legume, ceai, bere etc.). Același coș „costa” 21,4 ore de muncă la Londra, dar 42,3 ore la Moscova, În ciuda subvențiilor ridicate 14. În plus, cumpărătorul sovietic sau est-european pierdea mai multe ore pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
readus În prim-plan un pericol disproporționat față de problemele aflate În dispută - sau de intențiile participanților. În Europa Occidentală a reînviat mișcarea antinucleară pentru pace, Întărită acum de o nouă generație de activiști „verzi”. În Marea Britanie, un amestec entuziast și tipic englezesc de feministe, ecologiști și anarhiști, Împreună cu prietenii și cunoștințele lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai puternică opoziție s-a Înregistrat În Germania de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov era un apparatcik tipic. El urcase treptele ierarhiei partidului, fiind pe rând prim-secretar al Tineretului Comunist din regiunea Stavropol În 1956, secretar regional al comitetului organizațiilor de partid din fermele de stat și membru ales al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar l-a eliminat fără menajamente pe Todor Jivkov la Înaintata vârstă de 78 de ani. Cel mai longeviv lider din blocul comunist (ajuns șef de partid În 1954), Jivkov făcuse tot posibilul, În stil tipic bulgăresc, să urmeze Îndeaproape modelul sovietic: la Începutul anilor ’80, el a instituit un Nou Mecanism Economic pentru a Îmbunătăți producția, iar În martie 1987, urmând exemplul Moscovei, a promis să pună capăt controlului „birocratic” al economiei, asigurând comunitatea internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și jumătate de locuitori erau În principal moldoveni, dar cu două minorități importante (rusă și ucraineană) și un număr semnificativ de bulgari, evrei, țigani și găgăuzi (o populație ortodoxă de limbă turcă ce trăiește În zona Mării Negre). În acest amestec tipic imperial de popoare, cei mai mulți vorbesc românește, dar, sub regimul sovietic - pentru a fi ținuți la distanță de vecinii români -, cetățenii din Moldova au fost constrânși să folosească alfabetul chirilic și să se descrie ca fiind moldoveni, nu români. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânjenit și fără convingere funcționarilor sovietici care tânjeau după vechiul monopol de partid - același monopol pe care el se străduise să Îl elimine. Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta statelor baltice pentru independență. În aprilie 1991, Gorbaciov a acordat cu reticență republicilor dreptul la secesiune prin noua Constituție a Uniunii, dar această concesie făcută realității nu a făcut decât să-i șubrezească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era tipic pentru un lider comunist În acei ani. În Republica Democrată Germană, comuniștii Încercau să-și consolideze poziția invocând gloria Prusiei din secolul al XVIII-lea, iar În Bulgaria și România național-comunismul era de câțiva ani la mare preț. Când Miloševiæ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statului. Dar CGT, cândva cel mai puternic sindicat muncitoresc din Franța, era acum doar o umbră (după 1980, mișcarea sindicală franceză În ansamblul ei și-a pierdut două treimi din membri), iar cei pe care Îi reprezenta nu mai erau tipici pentru populația muncitoare din Franța sau de altundeva. Însăși natura muncii se schimbase. În multe locuri a apărut un sistem nou, bazat pe patru clase sociale. La vârf se afla noua pătură de profesioniști: metropolitani, cosmopoliți, prosperi și instruiți - adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afaceri, a fost găsit vinovat În septembrie 1998 de luare de mită pentru partid. Un al patrulea suspect care fusese implicat Îndeaproape În afacere, fostul general de armată Jacques Lefebvre, a murit În circumstanțe neelucidate În martie 1995. Povestea e tipic belgiană (La Belgique, remarca Baudelaire, est sans vie, mais non sans corruption), În sensul că aici duplicarea și diluarea autorității constituționale nu numai că au permis derapaje ale guvernului, ci au dus Belgia la un pas de falimentul Întregului aparat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subtitrate sau difuzate În original (În statele mici sau multilingve). Stilul de prezentare - la jurnalele de știri, de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu, relata În august 1946 o călătorie cu trenul de la £ódŸ la Wroc³aw, În cursul căreia a asistat la umilirea unei familii de evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să conducă un automobil, să riște o călătorie cu trenul, să-și trimită copilul Într-o excursie cu școala; nu poate să meargă În localități Îndepărtate, preferă orașele mari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei ce nu au fost trimiși În lagăre... Spuneau: «Pentru numele lui Dumnezeu, bine că s-a terminat», așa că multă vreme am păstrat tăcerea”3. Nici chiar În Marea Britanie, nu se discuta despre Holocaust În public. Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1972 și difuzarea miniserialului Holocaust la televiziunea germană În ianuarie 1979 - au plasat evreii și suferințelor lor pe primul loc pe agenda publică din Germania. Dintre acestea, serialul de televiziune a avut de departe rolul cel mai important. Un produs tipic al televiziunii comerciale americane - o poveste simplă, cu personaje plate și o structură narativă concepută pentru un impact emoțional maxim - Holocaust a fost denunțat și detestat de cineaștii europeni, de la Edgar Reitz la Claude Lanzmann, care Îl acuzau că transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar poate tocmai pentru aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție tipic dionisiacă în care grecii își manifestau cu bucurie solidaritatea: Bea cu mine, joacă cu mine, iubește cu mine, poartă cu mine o coroană: Ca mine, când sunt nebun fii și tu nebun și fii înțelept ca mine atunci când și eu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sais-je?", nr. 1605, 1975, p. 124). 8 În Biblie, vița de vie și vinul sunt menționate de 441 de ori, iar dintre cele 24 de parabole ale lui Hristos, 4 dintre ele evocă această temă. 9 Religiile de mistere, fenomen tipic civilizației elene, care au luat ființă prin contaminarea cu religiile orientale. Printre zeii asociați acestor mistere se numără: Demetra, Persefona dar și Dionisos. (n.trad.) 10 Acest termen vine de la cuvântul de origine italiană banchetto sau "băncuță", care desemna, la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate. Aspectele macroscopice diferă de la organ la organ sau de la țesut la țesut, în raport de structură histologica a acestora și etiologia procesului necrotic. Sunt tipice focarele de necroza ale ficatului produse de tetraclorura de carbon, sau de infecțiile clostridiene; necroza din corticala rinichilor, rezultat al TANATOLOGIA 21 obliterării ramurilor arterei renale - infarctul alb, necroza mușchilor din hiposelenoza tuturor speciilor în boală mușchilor albi, a maniamentelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
factor de amorsare (SMARCĂ a factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ. În evoluțiile benigne, cronice, ale procesului inflamator, citoplasma epitelioidelor poate emite prelungiri care se anastomozează între ele sub forma unei rețele - celule epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]