12,312 matches
-
de la Filozofie pe care o datoram lui Joja, amicul lui Dej, Profesorul păstra în splendida-i privire întunecată, catifelată, o licărire tragică. O panică subreptice care avea, probabil, să-i scurteze zilele - a murit de un atac de cord! -, o tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi, acea confuzie pe care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îngrijorați din cauza declinului studiilor biblice la universitate. Se pare că profesorii din Ieshivot sunt invitați să predea cursul de religie în școli, de unde și avântul ortodoxiei în Educația Națională. Alaltăieri, în refectoriu, părintele Sigrist, vorbitor de ivrit, îmi spunea cu tristețe că generația umanistă a vechilor evrei cultivați veniți din Europa este pe cale de dispariție. Dacă întâlniți vreunul, frecventați-l, astfel de oameni sunt din ce în ce mai rari. Acum, idealul e America: sportul și știința." Cultura nouă pune totul pe același plan. Fie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la 24 decembrie, aflat la cură la Karlsbad) un Sadoveanu care dăduse Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Baltagul, Creanga de aur și primul tom al trilogiei Frații Jderi opere de repertoriu național se lăsa invadat de dubii. Jurnalul de la Karlsbad respiră tristețe: Destinul a trebuit să se împlinească, și n-am cel puțin impresia că aș fi făcut ceva care să dureze și să mă continue în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau vibrând cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Șaga Mâții Acti bombei Cioc berbelei Canis Kras Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu cafe. Pe vremea puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caut aici o soluție de continuitate, să întreprind o tranzacție pentru a repara ceva ce nu funcționează destul de bine? Una va fi influențând pe a doua, căci a doua știu sigur că există: o simt în mine. Nu e atât tristețea de a mă ști îmbătrânind cât cealaltă, de a păstra încă iluzii. Tristețea zădărniciei. Qui voudra me donner l'adresse D'un bon scaphandrier? J'ai laissé tomber ma jeunesse Au fond d'un encrier! A spus asta înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceva ce nu funcționează destul de bine? Una va fi influențând pe a doua, căci a doua știu sigur că există: o simt în mine. Nu e atât tristețea de a mă ști îmbătrânind cât cealaltă, de a păstra încă iluzii. Tristețea zădărniciei. Qui voudra me donner l'adresse D'un bon scaphandrier? J'ai laissé tomber ma jeunesse Au fond d'un encrier! A spus asta înaintea mea Georges Armand Masson și o vor mai spune-o și alții. Destinul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Zulu. Un om cu mentalitate obtuză, lucrând fără inteligență și supus violenței instinctelor, rămâne în afara civilizației. Umblă într-un Rols-Royce dar rămâne un primitiv. Poate fi comic ca un urs pe bicicletă; pretenția la umanitate îi dă un aspect de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plângea... Îl chema Anton Brahuță. 30 Mai 1954. Duminecă Suntem a treia zi în Tbilisi. Am sosit alaltăieri, Vineri. Plecăm mâni, luni. Ziua de joi, ca și cea de miercuri le-am petrecut pe Donul liniștit, țara lui Șolohov. După tristețea canalului din stepă, pe care l-am cercetat călăuzit de Mihail Andreici Lobacev, m-am trezit pe vapor cu vederea neașteptată a Donului, bogat în vegetație luxuriantă de care sunt pline luncile cu arbori noi sălcii și plopi. Toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partidele politice au nevoie de slujitori drepți și de oameni de caracter. Lucrând fie pentru a-i găsi, fie pentru a-i ajuta să se desăvârșească la lumina unor adevăruri eterne, socot să facem operă utilă comunității. În dezorientarea și tristețe timpului, în fine, multe suflete pot găsi aici prietinie și mângâiere, ori un sprijin în dezamăgiri. Cum toate cele omenești sunt relative, e posibil ca strădania noastră să pară vană ori de rezultat minim în raport cu efortul: totuși, călăuza vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari, se instalaseră cuiburi de mitralieră, în jurul cărora 2-3 soldați români, cu un ofițer sau subofițer, le supravegheau și scrutau străzile. Pe străzi se aflau puțini trecători. Pe unele figuri tristețe, pe altele bucurie ascunsă. Ajungem la gară. Aici, lume multă și cunoștințe la fiecare pas. Cumpărăm bilete și ne urcăm în tren, la locurile noastre. Călătorii au figurile îngrijorate, fiecare cu gândurile lui. După vreo jumătate de oră trenul se
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
mică proprietate din apropierea Chișinăului, de lângă satul Buruiana. De data aceasta am mers pe ruta Hîncești-Leușeni-Huși. Trecem din nou Prutul, oprindu-ne, însă, pentru a ne lua ramas bun, a doua oară, de la Basarabia noastră, într-o atmosferă de emoție și tristețe. Începe al doilea refugiu. Continuăm drumul, împreună, până la Buzău, unde ne despărțim. Fiecare pleacă spre destinația dinainte cunoscută. La 5 aprilie 1944, înainte de a intra în Ploiești, asist îngrozit la bombardamentul american asupra orașului Ploiești și împrejurimilor. Calul meu, atât
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
el? Ei, bine, scriu despre cărțile unde el începe măcar să se întrezărească. Restul e... construcție critică, sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
textului, altele sunt abia sugerate, ba chiar construiesc vagul -, atunci ce fel de compromis să fac? Se poate să mai scriu uneori neutru și despre cărți care nu-mi plac. O fac foarte rar dar când o fac, e o tristețe. Nu sunt convingător, totul e plat, nu pot să înșel, să mă înșel, cu atât mai puțin. Sunt ca un personaj din Caragiale: ceva trebuie să mă zgândărească, în plăcere sau în ură (a se citi, simplu, nemulțumire). Altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putință istoria literaturii. Unul dintre ele, din "Convorbiri", intitulat inițial chiar așa, interogativ, a apărut până la urmă cu titlul Trei motive pentru a nu scrie o istorie a literaturii și o soluție. Istoria lui Nicolae Manolescu m-a întristat, o tristețe cumva personală, resimțită organic. Era, firește, contradicția dintre felul cum credeam eu că va arăta istoria lui Manolescu și concretizarea propriu-zisă. Nu-i vorbă, s-ar putea ca așteptările mele să nu aibă deloc de-a face cu viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literaturile minore vor deveni și mai minuscule iar cele majore vor avea mult de suferit Cum se vede din pridvorul casei tale minunate din Boppard, de pe Valea Rinului, poziționarea literaturii române în Europa? Din păcate se întinde un voal de tristețe de pe Valea Rinului până în cele mai îndepărtate colțuri ale Europei. Literatura română face parte din culturile minore ale Europei cu toate că este beneficiara unei limbi romanice. Totuși, față de celelalte care sunt și mai minore, dacă-mi permiți expresia, literatura română mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
virtute să nu fii înțeles de cititori? Nu cumva sub această șmecherească și repetată aserțiune se ascund cel mai bine veleitarii? Cât de mult te interesează cititorul când scrii? Poți să faci un portret (robot) al cititorului tău? E o tristețe să nu fii înțeles de cititori, mă refer la cititorii de talent, nu la cei care n-au depășit instrucțiunea căpătată pe băncile școlii. M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct fără a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Doar lumea spiritului și Împărăția Cerului sunt singurele refugii din viața mea unde nu m-am simțit niciodată străin și unde mă voi întoarce cu bucurie pentru totdeauna. Am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața... Uite, dacă e să caracterizezi scriitorii din provincie care au luat cu asalt Bucureștiul, eu cred că maramureșenii sunt cel mai greu de modificat, își poartă cu ei însemnele originii în comportament, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ani de când trăia și el în București, nu avea nici un prieten de familie dintre scriitori, cu care să se colinde de sărbători, nu-l vizitase nimeni cu familia, acasă. "N-am pe nimeni. Nimeni!", mi-a spus Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei care m-au cunoscut de-a lungul anilor. De ce tace, de treizeci de ani, Ileana Zubașcu? Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am sărutat și am plecat. Urc treptele Golgotei. Sunt cam multișoare. Aveam emoții mari și nu le-am numărat. Azi Îmi pare rău că nu le-am numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfială, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile Întinse, Îți spui tainic ce ai pe suflet și lași În Mâna Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În mine, În inima mea. Slavă Lui pentru toate câte mi-a dat și câte mi s-au descoperit. Și la mulți li se vor descoperi câte va vrea El. Căutați-L și-L veți afla! Și așa, Încărcată de tristețe, de durere și de sfințenie și Întărită de Duhul Sfânt, mă Întorc pe Drumul Crucii cugetând la toate. Am venit la biserica unde eram cazată. Am luat o gustare În curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Joacă-l ! Viața e prețioasă - Ai grijă de ea ! Viața e o bogăție - Păzește-o ! Viața e dragoste - Bucură-te de ea ! Viața e un mister - Încearcă să-l pătrunzi ! Viața e o promisiune - Nu o lăsa neîmplinită ! Viața e tristețe - Treci peste ea ! Viața e un imn - Cântă-l ! Viața e o luptă - Accept-o ! Viața e o tragedie - Fii tare ! Viața e o aventură - Îndrăznește să ți-o asumi ! Viața e fericire - Fii astfel Încât s-o meriți ! Viața e
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și la..., cum se autoeducau, se cultivau, se... mă ascultau pe mine care, poate, li se părea că știu puțin mai multe lucruri dintr-un anumit domeniu, alt domeniu decât al lor și tot așa. Deci, am perceput-o cu tristețe și o percep cu tristețe și chiar cu dramatism, așa, această pulverizare a unui loc, a unei întreprinderi, care a fost o emblemă a Iașului, eu știu și cred că a jucat un rol în facerea acestei țări, a acestei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]