12,158 matches
-
avea la bază motivul sculptural al triadei compuse din doi bărbați tineri și o fată, care reprezentau cele trei provincii istorice românești: Moldova, Transilvania și Țara Românească, îngemănate într-un singur trup. De jur împrejurul soclului statuii erau montate basoreliefuri din bronz înfățișând scene din Războiul de Independență de la 1877-1878. Întreg ansamblul avea o greutate de 4,3 tone și o înălțime de 19,47 metri, din care grupul statuar propriu-zis avea de peste trei metri. În 1992, deși autorul lucrării s-a împotrivit
Constantin Popovici () [Corola-website/Science/302885_a_304214]
-
epigrams referring to the "little love-god" Cupid. scrise în perioada 1598 - 1601 de William Shakespeare. Complexul de idei și de sentimente care le-a dat naștere corespunde unui moment dramatic din existența poetului. Sonetele închid o pasiune de trei ani, înfățișându-ne dramatic (expoziție, complicații, peripeții, deznodământ) un mic român de dragoste, cu trei personaje: poetul, iubita infidela și prietenul lui, care îl înșală, luându-i iubita. Materia sonetelor este dată de momente disparate: un tablou intim, o călătorie, un bal
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
în 2006. În 2000, Björk a interpretat rolul Selmei, muncitoarei orbe de fabrică, în dramă muzicală „Dansând cu Noaptea” lui Lars Von Trier și a pregătit coloana sonoră pentru acest film, intitulată „”. Albumul „Vespertine” a fost lansat în 2001. A înfățișat părți orchestrale, coruri, vocal tăcut și teme personale și vulnerabile. Björk a colaborat cu producători de muzică experimentală Matmos și DJ Thomas Knak și cu harpista Zeena Parkins în timpul producerii albumului. Surse pentru versuri includ piesele poetului american E. E.
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
audiență ca mărime de la înființarea sa, în 1987. În cadrul campaniei din februarie 2007 care aniversa 20 de ani de la lansarea televiziunii, "Prison Break" a ocupat un rol central, beneficiind astfel de o promovare intensă. Unul din materialele publicitare realizate îi înfățișa pe actorii Wentworth Miller și Dominic Purcell alături de sloganul "„7,5 milioane de francezi au petrecut deja o noapte în închisoare. Cine este responsabil pentru asta ?”". Recenziile primite de serial au fost în mare parte pozitive. Redactorul revistei "Télépoche" a
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
fost distribuite kituri „Prison Break” care conțineau un CD promoțional, o hartă cu un plan al evadării și o lingură. În spatele gratiilor și gardurilor din orașe au fost plasate panouri publicitare iar în magazine au fost distribuite reclame care îi înfățișau capul lui Michael Scofield, în mărime naturală , ascunzându-se. În ultimă fază, pe străzile capitalei Lisabona au fost desfășurate mai multe echipe formate din cinci persoane înlănțuite și echipate în uniformă de deținuți și alte două persoane în uniformă de
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
de poștă, care până atunci trebuiau întreținuți de locuitori. Desemnează căpitani pentru paza granițelor și a liniștii publice. Organizează tribunalele, tipărește în românește o condică de legi, întocmește o condică în care să se treacă toate protocoalele judecăților și documentele înfățișate la procese. El era nepot al lui Constantin Psiolu, grec adus în Moldova de Grigore al II-lea Ghica pe la 1736 și fusese numit domn la insistențele lui Thugut. În timpul scurtei sale domnii din Moldova, ienicerii trimiși să păzească granițele
Alexandru Vodă Ipsilanti () [Corola-website/Science/299481_a_300810]
-
era condus de o figură prezidențială asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de romane "City Watch" (vezi "Guards! Guards!") patricianul este numit Havelock Vetinari și deși înfățișează o fațată democratică, este în toate intențiile și scopurile un dictator, unul (relativ) indulgent însă. În trilogia SF "Fundația" de Isaac Asimov, în romanul "Fundația și Imperiul", lui Ducem Barr i se face referire ca fiind un patrician al Imperiului
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
oameni, inclusiv rudelor ei, nu le plăcea imaginea pe care o contura ea pentru Diana, căci ea credea că nu era o imagine lipsită de respect, ci de fact un autoportret la fel de mult ca și o descriere a Dianei: "Tabloul înfățișează de fapt două femei. Una care locuia în Kensington Palace. Și cealaltă care locuiește pe strada Whitecross. "Mă uit la tablou," spune Vine, "și mă văd și pe mine."" În 2005, un nou tablou cu Diana, semnat de Vine, "Ucisă
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
În 13 iulie 2006, revista italiană "Chi" a publicat fotografii în care prințesei i se așeza masca de oxigen în mașina distrusă în accident, în ciuda opririi publicării acestor fotografii. Fotografiile au fost făcute la câteva minute după accident și o înfățișează prăbușită pe scaunul din spate în timp ce un asistent încerca să îi fixeze o mască de oxigen pe față. Editorul de la "Chi" și-a apărat decizia spunând că a publicat fotografiile pentru simplul motiv că nu mai fuseseră văzute până atunci
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
persană "Ahriman", cândva un epitom Zoroastrian al răului, care in literatura Persană de mai târziu si-a pierdut sensul său original ajungând să fie descris ca "div". Descrierea religioasă a lui "Ahriman" în era ce a urmat invaziei Islamice îl înfățișează pe acesta ca fiind un bărbat uriaș cu pilea foarte aspră si care are două coarne. Cel mai faimos personaj legendar din povestirile persane este Rostam. La polul opus se află Zahhak, un simbol al despotismului care în final a
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.” Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc și fără pudoare. Agopian a declarat despre relația sa cu critica literară: „La prima carte, Eugen Simion a zis că n-am talent, să mă las. În total, la Ziua mîniei, am avut 3-4 cronici. Dar cu Tache de
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
într-un stil sentențios au devenit niște maxime foarte des întrebuințate. Astfel ne-a arătat patriotismul femeii române dus până la sublim în persoana mumei lui Ștefan cel Mare; a cântat sentimentul datoriei care ducea pe român până la moarte; ne-a înfățișat noblețea caracterului lui Mircea cel Bătrân, care nu vrea să pedepsească pe soli, dar nici să încheie o pace rușinoasă; a veștejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor: "Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor Merită să
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
sunt abstracte, declamatorii și uneori indecente. Colecțiile se numesc "Eumenidele", "Bolintineadele", "Nemesis", un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire îl vor fi influențat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: "Două Tombatere" în care ne înfățișează doi boieri vechi nemulțumiți cu starea de lucruri de sub Cuza; "Advocații", în care satirizează pe avocați; Mihai Viteazul în rai, o satiră la adresa societății de atunci; Către Ion Ghica, contra partidelor politice.
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
până la urmă reprezentată cu ajutorul a 120 membri de cor și a unui corp de balet care număra 68 de dansatoare. Mașinistului șef al teatrului i se datorară efecte de scenă și tablouri nemaiîntâlnite până atunci în lumea teatrului. Olimpul era înfățișat înainte de deșteptarea zeilor într-un tablou în care un orologiu se ivește din nori. Pe cadranul acestuia erau proiectate orele, care dădeau fiecare prilejul unor dansatoare personificând visurile să-și execute în costume pestrițe și fanteziste dansurile. După aceea norii
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
Filistinul Orfeu se bucură la rândul lui să se vadă liber, dar e mustrat de Opinia Publică, care apare ca un personaj aparte, și se vede obligat să-și salveze soția. În cel de-al doilea tablou, Olimpul, Orfeu se înfățișează în lumea zeilor, unde domnesc intrigile și dezmățul, pentru a-i solicita lui Jupiter ajutorul. Stăpânul Olimpului și-a pierdut însă demult autoritatea morală asupra tagmei haotice de zei. În cuplete, aceștia îi reproșează rând pe rând aventurile amoroase cu
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
infern, spațiul scenic nu se schimbă în mod semnificativ față de cel din primul tablou, acestuia îi sunt adăugate cel mult decoruri puțin mai excentrice, mai tipice unei vieți pline de huzur. Tabloul al treilea, numit Un rege din Beoția, o înfățișează pe Euridice plictisindu-se în iatacul lui Pluto și cochetând cu servitorul John Styx, un Charon în livrea care pretinde a fi fiul unui prinț din Beoția. Aici o descoperă Jupiter, care ia înfățișarea unei musculițe pentru a se apropia
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
complexă: "Cei care nu îl cunoscuseră pe Jeltuhin mai bine [...] spuneau că este o persoană cinstită, onestă și corectă, iar ordinele dure le dădea cu durere de inimă. Mulți dădeau asigurări că el trimisese mai multe raporturi Rusiei, în care înfățișa starea deplorabilă în care se aflau principatele". Al treilea și ultimul guvernator rus Pavel Kiseleff, a venit la 19 octombrie 1829 și s-a confruntat de la început cu epidemii de ciumă și holeră, pe care le-a rezolvat impunând carantina
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
ar fi Simfonia nr. 2, au fost interpretate dar s-au bucurat de un succes modest. Totuși simfonia l-a determinat pe Diaghilev să îi comande lui Prokofiev baletul "Pasul de oțel", un balet modernist produs cu intenția de a înfățișa industrializarea Uniunii Sovietice. A avut parte de o receptare entuziastă atât din partea publicului parizian cât și din partea criticilor. Prokofiev și Stravinski și-au reluat prietenia, deși lui Prokofiev nu îi plăceau în mod deosebit lucrările lui Stravinski din această perioadă
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
fiind izolați de lume prin deșert, egiptenii erau un popor insular de conservatori, xenofobi, mândrii și curioși. Produceau vase din ceramică și metale din bronz. Îi priveau pe străini că fiind josnici și respingători. Statuile și frizele egiptene aveau să înfățișeze asta prin redarea luptelor și cuceririlor. Basoreliefurile împodobeau porțile și pereții clădirilor înalte de 10 metri înălțime, în care inamicii erau apucați de păr și loviți cu putere de divinul faraon sau pe pereții mormintelor în care stăteau înșirați că
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
și a înălțat un zid de apărare de 6 metri, fortificând Ierusalimul și reorganizând economia, construind și un tunel subteran de 500 de metri săpat în roca orașului, asigurând apă potabilă în caz de asediu. Pe basoreliefurile de la Ninive este înfățișat asediul cetății Lichis cu mașinăria de asediu și pedestrași asirieni.În urmă ocupării orașului, mulți oameni importanți din garnizoană de apărare a orașului erau trsi în țeapă sau jupuiți. 1500 de trupuri de femei, bărbați și copii ședeau laolaltă, iar
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
de lucru și pot fi recunoscute în pânzele lui. Alături de alte obiecte personale, toate alcătuiesc colecția de peste o mie de piese a muzeului. Sculpturile de pe fațada muzeului — fosta casă a pictorului Theodor Aman — sunt lucrate chiar de artist și îi înfățișează pe Michelangelo și pe Leonardo. În sălile muzeului sunt expuse lucrări ale lui Aman: portrete, tablouri istorice, gravuri, mobile sculptate de artist.
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiță vrajbei, și revendicat în egală măsură de Iuno, Minerva și Venus, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeițe s-au înfățișat înaintea lui Paris pe muntele Ida și au început să-și laude farmecele, promițându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumusețea lui Venus și de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soție pe cea mai
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
identificat cu "Helios" (Soarele), Diana e identificată cu "Selene" (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii era înfățișată ca o fecioară sălbatică, singuratică și care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de "Pan", ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
încercau să se apropie de ea, iar dacă la rându-i încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie. Luna - la romani, zeița lunii, numita Selene de către greci, identificată mai târziu cu Artemis. Selene era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Un episod cunoscut legat de numele ei era cel al dragostei sale pentru "Endymion". Ianus - una dintre cele mai vechi divinități din mitologia romană. La origine
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
În amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lăsa în timp de război porțile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului să vină în ajutorul romanilor. În timp de pace ele se închideau. Ianus era înfățișat cu două fețe opuse: una privea înainte, cealaltă, înapoi. Apollo - una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei romane. Era fiul lui Iupiter și al lui Latonia. Pentru că Iuno, din gelozie, îi refuzase Latonei un loc unde să poată naște
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]