11,773 matches
-
aibă urmări de ordin penal. Totodată, Pleșiță a fost unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai fostului său coleg din securitatea ceaușistă, gen. Ion Mihai Pacepa, cel care, în vara lui 1978, a fugit în SUA, pe când deținea funcția de adjunct al șefului DIE. Nicolae Pleșiță a încetat din viață la 28 septembrie 2009 în urma unei apoplexii, după ce ultimele trei luni de viață și le-a petrecut într-un sanatoriu al SRI din București . A fost înmormântat miercuri, 30 septembrie 2009
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
piedică în negocierile cu naziștii, care nu ar fi vrut să discute cu un ministru evreu. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial pe frontul de răsărit în iunie 1941, Stalin l-a numit pe Litvinov în funcția de Adjunct al Comisarului pentru Afaceri Externe. Din 1941 până în 1943, Litvinov a fost și ambasador al Uniunii Sovietice în Statele Unite și a contribuit în mod hotărâtor la semnarea acordului lend lease SUA - URSS în 1942. Litvinov, prin stilul său pragmatic, a
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
științific de doctor în filologie (1987). După absolvirea facultății, a lucrat ca redactor - responsabil de editarea manuscriselor la Editura “Știința” (1977-1985) și apoi ca traducător - coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985-1989). După destrămarea URSS, Vitalia Pavlicenco devine prim-adjunct al directorului general al Agenției Naționale de Presă „Moldova-pres” (1990-1994) și apoi redactor-șef la publicația „Mesagerul” (1994-1998). A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, legislatura 1998-2001, din partea Partidului Forțelor Democratice, Secretar al Comisiei pentru securitatea statului și ordinea publică, vicepreședinte
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
Buget și Finanțe, membră a grupului parlamentar delegat la Adunarea Parlamentară NATO (membră a Comisiei economice și Comisiei pentru securitate), membră a grupului moldo-spaniol de cooperare interparlamentară. Devine, apoi, prin rotație (2001-2002), președinte al din Chișinău. Deține ulterior funcția de adjunct al directorului general al Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Republica Moldova (2001-2003) și coordonator de proiecte la Grupul editorial “Litera” (2003-2005). În 2004 Vitalia Pavlicenco a fost decorată cu Ordinul național „Pentru Merit” (România). Din 2005 până în 2009 a fost deputat
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
patru luni de arest. Prin Decretul nr. 849 din 11 august 2005, Daniel Morar a fost numit, începând cu data de 12 august 2005, în funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Funcția era asimilată celei de prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, mandatul fiind conform prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004 de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată. În martie 2013, Daniel Morar a fost numit
Daniel Morar () [Corola-website/Science/306966_a_308295]
-
finalul insurecției din Praga, intrând în oraș ca eliberator. După război, Konev a fost numit comandant al forțelor sovietice de ocupație din Germania Răsăriteană și Înalt Comisar Aliat pentru Austria. În 1946 este numit comandantul forțelor terestre sovietice și prim-adjunct al Ministrului Apărării al Uniunii Sovietice, în locul lui Jukov. A fost menținut în această funcție până în 1950, când a fost numit la comanda Districtului Militar Carpatic. Acest transfer a fost în mod clar o regresie pentru Konev și există speculații
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
1953), Konev a revenit în prim-planul vieții politice și militare sovietice. El a devenit aliat al noului lider sovietic, Nikita Hrușciov, fiind însărcinat cu arestarea șefului poliției secrete staliniste, Lavrenti Beria, in 1953. A fost numit din nou prim-adjunct al Ministrului Apărării și comandant al forțelor terestre, funcții îndeplinte până în 1956, când a devenit Comandant Suprem al Forțelor Armate ale Pactului de la Varșovia. La scurtă vreme de la numirea sa, Konev a condus brutala înăbușire în sânge a revoluției maghiare
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
2006 . Deputații Sovietului Suprem al republicii separatiste l-au chemat pe Lițkai pentru a da explicații în legătură cu lipsa de succes în obținerea recunoașterii internaționale a statului transnistrean . S-a speculat că pro-occidentalul Lițkai va fi în curând înlocuit cu prim-adjunctul său, pro-rusul Vladimir Iastrebciak, în vârstă de numai 28 ani , deoarece chiar președintele Igor Smirnov s-a declarat nemulțumit de ineficiența activității sale . La data de 2 aprilie 2008, Lițkai s-a prezentat în fața Parlamentului pentru a se apăra de
Valeri Lițkai () [Corola-website/Science/307822_a_309151]
-
și, suferind de febră la Charleville, el a hotărât să se retragă la castelul său de la Beauvallon. Desgrange a murit acasă, pe coasta Mării Mediterane, în data de 16 august 1940. Din acel moment, organizarea competiției a căzut în sarcina adjunctului său, Jacques Goddet. Turul Franței a fost întrerupt în timpul războiului. Propaganda nazistă Staffel dorea ca acesta să se desfășoare în continuare, oferind anumite facilități, interzise în alte circumstanțe. Motivația acestui fapt stătea în speranța menținerii unei oarecare stări de normalitate
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
(n. 25 aprilie 1914, municipiul Pașcani, județul Iași - d. 1994, București) a fost un general de armată român, care a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1958-1978). s-a născut la data de 25 aprilie 1914, în municipiul Pașcani (județul Iași). A lucrat ca tâmplar la Atelierele C.F.R. Iași între anii 1932-1935. În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
septembrie 1947), șef al Direcției Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
""' (n. 1 septembrie 1927 - d.?) a fost un politician comunist român. În decembrie 1947 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, adjunct al șefului Secției Propagandă, ministru. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia ""A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România"". Prin Decretul nr. 95 din 7 mai 1981, lui , membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C.
Virgil Cazacu () [Corola-website/Science/308336_a_309665]
-
CC al PCR (până în 1989), încredințându-i-se totodată funcții importante, precum: prim-secretar al Comitetului Regional Iași (1962), președinte al Comitetului de Stat de Radiodifuziune și Televiziune (1966-1968). În 29 iulie 1971 a fost numit în funcția de prim-adjunct al ministrului învățământului (1971-1974), ambasador în Iugoslavia (1974-1978), viceprim-ministru în Guvernul Manea Mănescu (2) (7 martie 1978-1 februarie 1979), prim-secretar al Comitetului PCR Prahova (1982-1987) ș.a. După Revoluția Română din 1989, Virgil Cazacu a fost numit vicepreședinte al Uniunii
Virgil Cazacu () [Corola-website/Science/308336_a_309665]
-
anii războiului în URSS. (În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigrației politice de la Moscova). S-a întors în România în 1946. A fost adjunctul ministrului Comerțului Exterior între 1949-1952. În 1952 a fost exclus din partid și destituit odată cu îndepărtarea grupului Luca-Pauker-Georgescu. În 1956 este numit ministru al Comerțului Interior (1956-1959), apoi al Comerțului Exterior, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1963-1979), vicepreședinte al Consiliului
Gogu Rădulescu () [Corola-website/Science/308334_a_309663]
-
sector în Secția de Relații externe a CC al PMR. În 1958, a devenit șef al Secției de Propagandă și Agitație, fiind cooptat membru al Biroului Comitetului orășenesc de partid București, apoi secretar al acestuia. În 1964, a fost promovat adjunct al șefului al Secției de Propagandă și Agitație al CC al PMR. Din 1966, legăturile sale cu domeniul propagandistic au încetat. A fost încercat câțiva ani ca prim-secretar la Brașov. A revenit, după trei ani, pe funcție, în Capitală
Gheorghe Pană () [Corola-website/Science/308337_a_309666]
-
din prizonieri de război români, care au trecut de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) și comuniști români refugiați în U.R.S.S. Avea comandant pe gen. Mihail Lascăr, căzut prizonier în bătălia de la Stalingrad iar că adjunct politic pe col. Valter Român. Divizia nu a participat la nici o luptă, dar a jucat un rol activ în procesul de comunizare a României. În anul 1947, împreună cu Divizia Tudor Vladimirescu, a fost parțial motorizata fiind dotată cu tancuri.
Divizia Horia, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/308350_a_309679]
-
Al. I. Cuza” Iași, susținînd dizertația MEDIATIZAREA POLITOLOGIEI ÎN ROMÂNIA. 2004 - Doctor în științe umaniste, specialitatea filologie, cu o lucrare despre jurnalistică lui Camil Petrescu, sub conducerea științifică a prof. Liviu Leonte. 1979-1983: redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Dialog” a Universității ieșene „Al. I. Cuza"; 1984-1990: profesor de fizica (liceu); 1990 (ianuarie-mai): redactor-șef adjunct la revista „Timpul”, Iași; 1990-1992: redactor la Editură Universității „Al. I. Cuza”, Iași; 1991-1999: redactor principal (publicist comentator
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]
-
comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990). Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța. Apoi a activat ca adjunct al Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și șef al Departamentului Transporturilor Navale (1986-1989). În perioada 26 aprilie 1990 - 1 mai 1997 a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române. Prin Decretul nr.294 din 10 august 1995, viceamiralul Gheorghe Anghelescu
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
cu gradul de locotenent, îndeplinește funcții de comandă și stat major în unități și mari unități ale armatei. Cariera militară o începe în funcția de comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972), fiind numit apoi ca adjutant al primului adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major, general-colonel Gheorghe Ion (1972-1974). În anul 1974 este avansat la gradul de locotenent major . Revenit după doi ani de studii la Academia Militare, , este numit în funcția de comandant de
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
a deținut-o Ioan Muraru, profesor de Drept Constituțional și Instituții Politice la facultatea de Drept a Universității București. La data de 27 septembrie 2011, Gheorghe Iancu a fost numit Avocat al Poporului. Acesta a fost, timp de un an, adjunct al Avocatului Poporului, pe vremea când funcția era îndeplinită de Ioan Muraru. Pe 3 iulie 2012, a fost revocat din funcția de Avocat al Poporului, Valer Dorneanu urmând să asigure interimatul. În ianuarie 2013 funcția de Avocat al poporului a
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
Avocat al Poporului, Valer Dorneanu urmând să asigure interimatul. În ianuarie 2013 funcția de Avocat al poporului a fost preluată de către Crișu Anastasiu. În decembrie 2013, Anastasiu Crișu și-a depus demisia din această funcție iar Ecaterina Teodorescu, unul dintre adjuncți, a preluat interimar conducerea acestei instituții. Pe 15 aprilie 2014, fostul premier Victor Ciorbea a fost ales Avocat al Poporului. Pe 10 decembrie 2013, președintele României, Traian Băsescu, l-a criticat pe Avocatul Poporului, spunând că acesta este avocatul USL
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
frunte au fost integrați în cele mai înalte eșaloane ale ierarhiei de partid. Și, în sfârșit, partidul a plasat la diferitele niveluri de comandă ofițeri însărcinați cu munca politică care să influențeze activitatea militarilor în direcția dorită de partid. Un adjunct al unui comandant ("zampolit") ocupa funcția de comisar politic al unei structuri militare. "Zampolitul" supraveghea organizațiile de partid și conducea munca politică în cadrul unității militare. El ținea trupelor lecții de marxism-leninism, despre despre sarcinile ce reveneau armatei conform hotărârilor de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Batumi care cereau demisia sa cât și a presiunilor exercitate de Rusia odata cu trimiterea secretarului Consiliului de Securitate Igor Ivanov. Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare o pierdere de gaze acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași zi, Giorgi Baramidze a fost numit în funcția de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost ales de parlament Zurab Noghaideli, fostul ministru al finanțelor, ca premier. Economia Georgiei se
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
general la Tehnofina SĂ din București (după 1989). Mama sa, Ecaterina, de profesie tot inginer, era fiica cominternistei Ghizela Vass, care s-a născut dintr-o familie de origine evreiască din Basarabia, fost membru al Comitetului Central al PCR și adjunct al Secției de relații externe a partidului. După absolvirea unui liceu cu profil de matematică-fizică, Bogdan Olteanu a devenit student la Facultatea de Automatica din cadrul Universității Politehnica din București, dar, după trei ani, din cauza activității de partid în care se
Bogdan Olteanu () [Corola-website/Science/302137_a_303466]
-
Arestat la 19 mai în satul Clopodia unde se ascunsese, este trimis sub pază la București. La 14 iunie 1940, după numeroase anchete în prezența comandantului jandarmeriei, generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu și a lui Nicki Ștefănescu, adjunctul lui Mihail Moruzov, șeful Siguranței, în mod surprinzător, Sima este eliberat. Această apariție paradoxală a lui Sima în România, unde urma să fie pus sub urmărire penală, necesită o explicație. După istoricul Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor secrete, Sima
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]