11,500 matches
-
de la Unirea Principatelor, 1909 aniversarea Universității din Iași, 1910 aniversarea Academiei Mihăilene și Universității din Iași 1911, în amintirea dezvelirii statuilor lui Al. I. Cuza și M. Kogălniceanu din Iași, 1911, monumentul Cuza din Piață Unirii, 1912, „Dreptul nostru”, și „Apărătorilor ei Țară recunoscătoare”, din 1913, medalia tip decorație Avântul Țării, 1914; medalia comemorativa, tip decorație, a participării la Primul Război Mondial, 1918 (s-au realizat doar două exemplare de probă, unul purtat de regele Ferdinand și al doilea de Principele
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
fi atare lege, chiar este opera gândirei, (medalia n.n.) a invenției D-nei F Saraga ? Este opera unui furt, a fotografiei statuei”{\cîte 22}. fig. 7av fig. 7/8rv fig. 8av Medalii cu revers comun, cunoscute sub genericul Dreptul Nostru și Apărătorilor ei Țară Recunoscătoare. Editor Fani Saraga în 1913. Gravor prezumtiv Celești Fabio Apare cu claritate, așadar, procedura editoarei în cazul medaliei statuii lui V. Alecsandri, la care se referă avocatul lui G. Lascăr. Putem admite că procedura era similară și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Celești Fabio. Avem în vedere finețea realizării detaliilor, expresivitatea figurilor umane, încărcătură cu elemente absolut utile în sugestiva compoziție de pe avers și suplețea realizării sediului de expoziție de pe revers. Manieră aceasta este caracteristică și medaliilor din 1913, Dreptul Nostru și Apărătorilor ei Țară Recunoscătoare, semnate F.Saraga și Kissing și putem presupune că de editarea acestei medalii s-a ocupat tot familia Saraga. Plecând de la informația că o asemenea activitate economică s-a organizat cu prilejul serbărilor jubiliare ale Universității ieșene
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
care comunicau în limba regională și îi recompensa pe cei care vorbeau corect limba franceză. Una dintre temele clasice ale literaturii franceze este conflictul dintre institutor, misionarul valorilor reprezentate de Republică, adesea un francmason și un ateist militant, și paroh, apărătorul localismului și al Bisericii.42 Puțin ne putem îndoi de faptul că aceste campanii ale statului francez au dat roade din punct de vedere politic în sensul că, până la începutul Primului Război Mondial, cei mai mulți dintre francezi chiar se identificau ca fiind francezi
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
produceau administratori și proiectanți de elită ai statului francez. Acestor elite le erau insuflate noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii, noțiunea numită de către de Gaulle "la grandeur de la France" (măreția Franței) și erau profund conștienți de poziția lor de apărători ai statului. Într-un fel, este ironic că în această perioadă Franța și-a schimbat statutul de putere mondială, părăsind prima linie a puterilor și alăturându-se celor de mijloc. Aceasta a fost, în parte, o consecință a înfrângerii și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Social). Nu prea există îndoieli că aceste măsuri au avut un impact radical asupra felului în care guvernul local și regional a funcționat în Franța și asupra configurației relațiilor dintre stat și autoritățile locale. Totuși, din punctul de vedere al apărătorilor înfocați ai descentralizării și, mai ales, ai unui regionalism mai pronunțat, reformele nu au ajuns destul de departe, ele fiind de fapt numai un pas important în direcția satisfacerii cererilor lor. Legea din 1982 a fost urmată de o serie de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pozițiile politice naționale. Este sistemul de cumul de mandate (cumul des mandats) pe care, după cum vom vedea într-un capitol următor, guvernul francez nu a reușit să-l reformeze. Acest lucru nu înseamnă ca sistemul francez nu se bucură de apărători. Jacques Ziller, profesor de drept francez, a montat o defensivă curajoasă a sistemului francez și chiar a pretins că Franța nu este singura excepție.14 Totul depinde de perspectiva din care compari lucrurile. Din perspectivă topografică, Olanda și Danemarca sunt
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Țara Bascilor franceză și Charles Santoni din Corsica, de fapt s-au alăturat Partidului Socialist, astfel ajutând la creșterea conștiinței acestuia cu privire la problema regională. O altă apariție importantă în partid a fost liderul PSU, Michel Rocard, care a fost un apărător înflăcărat al "decolonizării" regiunilor.36 În cele din urmă, trebuie menționat și numele lui Gaston Defferre, primar al orașului Marsilia și ministru al Internelor și Descentralizării în timpul primului guvern Mitterrand, care a avut propriul tip de regionalism (de fapt un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
trei funcții, iar dintre cei departamentali, 92%. Cea mai obișnuită combinație este cea în care se cumulează funcția primarului cu o poziție națională: primarul-deputat sau primarul-senator. Sistemul are proprii critici, incluzând și o majoritate dintre cetățenii de rând18, dar și apărători. Argumentele contra sînt: există un conflict de interese între nivelurile locale și naționale pe care sistemul le inventează; scurtcircuitează procesul de luare a deciziilor și diluează responsabilitățile; împovărează politicienii individuali prea mult; fortifică tendințele oligarhice și izolaționiste din rândul clasei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
serios asupra autorităților locale, iar 600 dintre acestea au fost anexate. Vezi Stevens, op. cit., p. 169. 13 Vezi J. Cluzel, op. cit., pp. 71-72. 14 Termenul francez cumul des mandats are conotație negativă în rândul publicul francez și din acest motiv apărătorii acestuia au promovat un termen mai neutru "l'exercice simultané des mandats" după cum s-a menționat de către C. Guettier, "Les lois du 5 avril 2000 sur le cumul des mantads électoraux et fonctions electives", Actualité juridique du droit administratif, nr.
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înfățișate de Eminescu într-o rubrică specială, " De pe câmpul de război", care sintetizează informațiile furnizate de agențiile străine de presă. Jurnalistul acordă atenție și poziției adoptate de marile puteri necombatante, în special politicii Imperiului Austro-Ungar care, deși se erijează în apărător al păcii, sprijină Imperiul Otoman și formulează declarații războinice la adresa României. Preocupat să ofere cititorilor o imagine cât mai fidelă a politicii internaționale, Eminescu consacră mai multe articole situației politice din Franța, Germania, Italia și Grecia. În ciuda schimbărilor care au
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ci și valorile și credințele autohtone, jurnalistul acordă o atenție deosebită cultivării limbii și păstrării specificului național. Limba constituie premisa fundamentală pentru o cultură și civilizație proprie, astfel încât "limba și spiritul, limba și naționalitatea sunt pentru Eminescu aproape sinonime"272. Apărător al neamului românesc și al valorilor naționale, denunțând pericolul influențelor externe, gazetarul respinge cosmopolitismul, considerând că numai în și prin limbă se păstrează specificul național, identitatea națională; limba reflectă caracterul unui popor și ceea ce îl deosebește de alte popoare. Subliniind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai degrabă de instinctul de conservare al nației din care face parte. Anul 1881 este cel în care Eminescu dedică un număr impresionant de articole chestiunii evreiești, intrând în polemică cu o serie de publicații evreiești precum Fraternitatea, Cumpăna sau Apărătorul. Remarcăm că în ceea ce privește antisemitismul eminescian, opiniile exegeților sunt împărțite, oscilând între catalogare fără apel și nuanțări ale atitudinii adoptate de jurnalist. A declara antisemit pe autorul articolului "În contra maltratării evreilor", publicat în Curierul de Iași, la 29 septembrie 1876, pare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cetățenilor săi pentru a câștiga un folos, nu spre a o irosi în parade"372; "Precum haina se îndreptează după climă și e în țările calde un obiect de lux, supus unor schimbări foarte fantastic, pe când la nord devine un apărător foarte neschimbat contra frigului, adaptându-se agenților naturii, tot astfel legile și instituțiile nu sunt decât espresia acelui instinct de conservațiune al popoarelor"373; "Precum nu se poate vorbi de monoteiști fără Dumnezeu, de școli fără dascăli și fără elevi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oferite drept modele contemporanilor: Până la sfârșitul sutei XV-a românii sunt în Ardeal și Țara Ungurească unul din elementele cele mai considerabile în viața politică. Trăind sub voievozi proprii și sub legile lor proprii, fără amestec din partea Ungariei, ziditori și apărători de cetăți, pururea buni ostași, epoca de aur din țările noastre, începută cu Mircea și încheind cu Ștefan cel Mare, e o epocă de aur și dincolo"435. Ilustrarea anecdotică a tezelor devine o tehnică curentă în publicistica eminesciană, jurnalistul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al manuscriselor, în configurarea unei noi ipostaze a personalității creatoare a poetului. La rândul ei, editarea integrală a publicisticii eminesciene, finalizată în decembrie 1989, dezvăluie publicului o latură inedită a geniului eminescian, profilând imaginea unui jurnalist ancorat în problematica timpului, apărător vehement al valorilor naționale și profund cunoscător al realităților sociale. Apariția publicisticii a impus reevaluarea imaginii luciferice, pe care o instituise opera artistică, și redimensionarea creației eminesciene în ansamblul ei, prin reverberațiile tematice și de expresie pe care le operează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Introducere în lingvistică, Editura Polirom, Iași. Munteanu, George, (1973), Hyperion, I. Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București. Munteanu, George, (1987), Eminescu și eminescianismul, Editura Minerva, București. Murărașu, D., (1999), Naționalismul lui Eminescu, Editura Atos, București. Nedelcea, Tudor, (1995), Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni, Editura AIUS, Craiova. Noica, Constantin, (1975), Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București. Noica, Constantin, (2003), Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București. Olariu, Florin-Teodor, (2007), Dimensiunea ludic-agonală a limbajului, Editura Universității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
leguminoase furajere), compuși cianogenetici (care inhibă respirația, iar la 2000 de specii apără planta Împotriva prădătorilor și intervin ca rezerve azotate), pigmenți flavonoizi (antociani și flavone În vacuolele celulelor epidermice, În fructe, flori, frunze), taninuri (inhibitori ai enzimelor, denaturând proteinele, apărători Împotriva unor agenți patogeni, secreția lor crescând semnificativ În cazul rănirilor sau atacului parazitar), alcaloizi (substanțe ciclice azotate cu proprietăți farmacodinamice). În sucul vacuolar sunt și hidrolaze (enzime digestive) de tipul fosfatazelor acide, cu activități litice; prin aceasta, aparatul vacuolar
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
un elogios portret. A rămas împreună cu C.A. Rosetti în exil, la Paris, până în 1857. În 1853-1854 a colaborat la ziarul „La Presse” și, mai târziu, la „Românul” lui C.A. Rosetti. În 1863 îl ajută pe aceasta să redacteze „Apărătorul dreptății”, în 1864 scrie la „Românul de duminică” și în 1865-1866 scoate ea însăși ziarul „Mama și copilul”. A mai semnat cu pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
edificator, în timp ce opera lui Cioran stă sub semnul discursului deconstructiv. Dacă este greu de răspuns la întrebarea dacă există un postmodernism românesc (mulți consideră însăși sintagma ca fiind rizibilă, din moment ce una dintre trăsăturile postmodernismului este transnaționalismul), disputa având în continuare apărători și detractori înverșunați, în special în spațiul literar 94, ceea ce este mult mai sigur ține de existența dezbaterii în jurul conceptului de postmodernism și a temelor sale predilecte. Terminologia și tematica postmoderne au cunoscut în ultimul timp o largă expansiune, fiindu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu bunătate. Apoi a convocat o adunare cu arhiepiscopii, episcopii, alți învățați ai religiei sale și comandanți ai armatei sale. Când le-a făcut cunoscut motivul convocării lor, unul dintre ei, în numele tuturor, a răspuns imediat: „Cel care este considerat apărătorul religiei noastre a acționat cu multă imprudență; el trebuia să răspundă cu sabia răzbunării împotriva dușmanilor ei. În schimb, a acordat audiență unor profanatori ai legii, înaintea atâtor persoane”. Acestea fiind spuse, l-au rugat cu stăruință, în baza legii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adevăr, după ce a fost numit ministru [provincial] (pentru a doua oară), a trimis frați în Boemia, Ungaria, Polonia, Dacia (Danemarca) și în Norvegia. A primit și o casă la Metz și a sădit Ordinul în Lotharingia. A fost un valoros apărător al Ordinului său; într-adevăr, a susținut Ordinul în mod constant și personal în fața episcopilor și principilor. El îi proteja și guverna pe frații săi, așa cum face o mamă cu fiii săi și o cloșcă cu puișorii săi. 56. În
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
funcții administrative și judecătorești, ajungând, în 1860, secretar aulic. În 1862 este transferat, ca referent și judecător, la Pesta. Încă la Viena, publicase, în germană și română, Cauza limbelor și naționalităților în Austria (1860), prin care se impune ca un apărător al egalității în drepturi a naționalităților de pe teritoriul Imperiului habsburgic. Colabora cu articole politice la „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul poporului”, „Telegraful român”, „Luminătoriul”. Numărându-se printre fondatorii Partidului Național al Românilor, B., om politic, deputat în Dietă, a militat pentru autonomia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
renumite ode ale sale: [O Venus], mai bine vei merge să petreci în casa lui Paulus Fabius Maximus, în zbor pe lebedele tale strălucitoare, dacă încerci să arzi un ficat potrivit: căci acel tânăr nobil și frumos [nobili et decens], apărător al învinuiților îngrijorați [pro sollicitis non tacitus reis], înfrumusețat cu o sută de calități va purta pentru mult timp însemnele trupelor tale... Aici vei inspira cu nările multă tămâie și te vei bucura de cântece de liră și de flaut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
durerea era provocată de o atitudine politică. O asemenea realitate vor să sugereze Horațiu și Ovidiu într-un vers care reia aproape cu termeni identici una dintre cele mai importante trăsături sufletești ale lui Paulus: pro sollicitis non tacitus reis, "apărător al învinuiților îngrijorați", spune Horațiu 384; "învinuiților temători, le sare în ajutor vocea" lui Paulus, afirmă Ovidiu: Vox, precor, Augustas pro me tua molliat aures, Auxilio trepidis quae solet esse reis385. Dar nota dominantă a acestui fragment este dată de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]