11,678 matches
-
Memoriile Comisiei Arhivare a Basarabiei” 1907 autor studiu I.Hallipa).Pe la 1859 Grimăncăuții erau sat mare: 200 de gospodării cu 634 de bărbați și 645 de femei, dar moșia apartinea boierilor Marazli. Ei aveau aici 4.385 des. de pămînt arabil și 979 des. de pădure. Din această moșie țăranii primesc "nadeluri" pe o suprafață de 1.926 des. Fara aceste "nadeluri" rămnînînd 65 de familii. In 1870 satul avea 225 de gospodării țărănești, 723 de bărbați și 683 de femei
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Tot în această perioadă satul a fost electrificat, s-a început refacerea lui radicală. În același timp este din ce în ce mai mult mecanizată agricultura. Astfel, în timpul URSS, colhozul dispunea de 6.000 hectare terenuri agricole, dintre care 3.900 hectare erau terenuri arabile. Pe aproximativ 1.400 hectare se cultivau plantații multianuale: 1000 hectare de viță-de-vie și 280 hectare de livezi. Se punea accentul mai ales pe dezvoltarea pomiculturii, viticulturii, cultivarea cerealelor. Actualmente suprafața totală a teritoriului satului Colibași este de 6.912
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
viță-de-vie și 280 hectare de livezi. Se punea accentul mai ales pe dezvoltarea pomiculturii, viticulturii, cultivarea cerealelor. Actualmente suprafața totală a teritoriului satului Colibași este de 6.912 hectare, dintre care 5.571 hectare revine terenurilor agricole, iar suprafața terenurilor arabile este de 4.163 hectare. Din totalul pămînturilor arabile (4.163 hectare) o mare importanță revine cultivării cerealelor, circa 600 hectare grîu, 894 hectare porumb, 120 hectare orz de toamnă, 125 hectare orz de primăvară, 6 hectare ovăz. Pe larg
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
mai ales pe dezvoltarea pomiculturii, viticulturii, cultivarea cerealelor. Actualmente suprafața totală a teritoriului satului Colibași este de 6.912 hectare, dintre care 5.571 hectare revine terenurilor agricole, iar suprafața terenurilor arabile este de 4.163 hectare. Din totalul pămînturilor arabile (4.163 hectare) o mare importanță revine cultivării cerealelor, circa 600 hectare grîu, 894 hectare porumb, 120 hectare orz de toamnă, 125 hectare orz de primăvară, 6 hectare ovăz. Pe larg este cultivată și floarea-soarelui pe o suprafață de 968
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
de poluare rămîn deșeurile menajere și gunoiul de grajd. Tot factorul antropic provoacă în mare parte și erodarea solului prin acțiunile sale nechibzuite: aratul incorect, cultivarea fără rotație a unor culturi agricole etc., care duc la degradarea continuă a terenurilor arabile. Pe lîngă om o mare contribuție în acest sens o are și natura, și anume: ploile torențiale din perioada caldă a anului, care spală stratul de sol, înghețurile de primăvară și toamnă. O altă problemă cu care se confruntă autoritățile
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Mihail; școala elementară rusească. Din acest sat la 18762, au plecat mulți emigranți spre a se stabili în Caucaz, ademeniți de o cîrmuire. La reforma agrara din 1918-1924, țăranii din Holercani au fost împroprietăriți cu cîte 6 ha de pămînt arabil și de pășune, pentru fiecare cap de familie. Locuitorii, care aveau în posesia lor mai puțin pămînt, au primit și ei adaugator terenuri agricole pînă la 6 ha. Din anul 1930, unul dintre cele mai complete din perioada antebelica include
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
cu satul Cobani, la sud cu satul Cuhnești și la est cu satul Cajba. Suprafața - 37,7 kmp. Distanța pînă la or.Glodeni - 25 km. Biserica Adrmirea Măicii Domnului (1838). Gospodării - 1811. Întreprinderi individuale, o brutărie. Sectorul obștesc - 2730 ha (arabil - 1146 ha, vii - 19 ha, livezi - 326 ha), 3640 de bovine, 381 de porcine, 887 de ovine. Sectorul industrial - 540 ha, 592 de bovine. 312 de porcine, 1417 de ovine. Fondul locativ - 109,3 mii mp.. Casa - 1824: cu gaz
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
partea bărbăteasca și femeele care trebuiau să plătească impozit) Aici au fost incluse și cătunele din jur. Dacă să comparăm cu satul vecin Sărată- avea 150 gospodării. La acea vreme moșia s. Scumpia aparținea mănăstirii Sf. Sava din Iași. Paminturi arabile, finețe și pășune erau în deajuns. Satul mai avea trei iazuri pentru adăpatul vitelor, cinci lanuri cu vită de vie și șase cu livezi țărănești. Biserică din satul Scumpia a fost construită în anul 1776, din lemn și avînd hramul
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
247 des. pământ. Sunt vii și grădini cu pomi”. Aflată la 20 km vest de or. Glodeni, la 59 km Bălți, la 208 km de la Chișinău, comuna Cobani are o moșie de 3.250 ha, dintre care 1 375 sunt arabile, 114 ha sunt plantate cu livezi. După lichidarea SA „Cobani” în localitate au fost create 3 SRL-uri - "Davlup-Agro" (lider D. Lupușor), „Cobăneanca” (lider Ion P. Lupușor) și „Prolific-Prim” (lider Ion V. Lupușor). 195 de oameni și-au format gospodării
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
satului, trece drumul Sculeni-Fălesti și satul se mărginește cu satul Călugăr. În componență comunei se mai află două sate: Sărată Nouă și Hitrești, situate peste drumul spre Fălești, care se numeste Șleah. Comună are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră (peste Gîrla), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul Popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrînești, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele Mari, Stamiru . Valea satului
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
din hutor (odaia Sărată Nouă). Numărați erau numai partea bărbăteasca și femeile vădane, care aveau gospodărie și copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul și moșia lui aparțineau boierului moldav Marelui Vesternic Iordache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moșie erau pămînturi arabile, pășune și finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Strucov; de la Ministerul de Interne Consilierul Fon- Bradke; În realitate, pămîntul a fost repartizat peste 6-7 ani de la emiterea Decretului. Țăranii din sat, care aveau familii, le-au fost repartizate așa numitele ,Nadeluri, , care constituiau în jurul la 8 ha. pămînt arabil, seliște și toloaca. Bucuria țăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia să-și lucreze pămîntul propriu ,dar și al boierului de la care l-au primit, ca să-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a țăranilor ale
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În toamna anului 1927, obștea "Sărată Veche" a cumpărat de la boierii Maria și Leonid Stamerov o sută de hectare de pămînt arabil, care era situat (după deal la dos) și au plătit boierilor- 1700000 de lei românești și 200 de mii lei taxe. Conform declarațiunii părților, pămîntul avea următoarele hotare: La Nord - nadelul satului Sărată Veche, la Sud, cu iazul Gărla și
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
ridicați Eufrosinia Celibadachi, Gheorghe Danco, Maria Marcovscaia și arendatorul Gherasim Antipas. Un fapt curios ce ține de această perioadă e că în anul 1865 un Ivan Lebedev, asesor colegial, se pricopsește, pe moșia satului, cu 150 de desetine de pământ arabil. La 1878, când sudul Basarabiei fu din nou anexat de Rusia țaristă, Cazangicul avea 100 de gospodării cu 6000 de desetine de pământ. În decursul anilor satul a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul Ismail, ba în
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
moară de aburi și o alta de vânt, o școală primară, două cârciumi, primărie, post de jandarmi. În 1933 Cazangicul avea deja un număr de 1137 locuitori. Printre gospodarii de frunte ai satului erau Gheorghe Vineș (150 ha de pământ arabil și 3 ha de vie), Dumitru Butuc (106 ha), Grigore Novițchi (86 ha), Chiril Inculeț (70 ha). Numărul de locuitori ai satului ajunge în 1940 în ajunul ocupației sovietice la 1356 de persoane, cotă pe care localitatea n-a mai
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
naturii „Suta de Movile”. Suprafața - 10 km2. Distanța până la or. Rîșcani - 36 km. Biserica Sf. Arh. Mihail (1849). Gospodării - 239. Populația - 620 de oameni (290 de bărbați, 330 de femei). Coop. agr. "Braniște", carieră de nisip. Sectorul obștesc - 720 ha (arabil - 510 ha), 752 de bovine, 408 ovine. Sectorul ind. - 86 ha, 152 de bovine, 131 de porcine. Fondul locativ 12,4 mii m. Case - 224, cu instalație de apă - 152, cu gaz lichefiat -190. Fântâni - 49. Drumuri -10 km (cu
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
fost ruinate, iar pietrele din fundament au fost furate; clădirile, depozitele și tehnica agricolă a fostului colhoz au fost distruse sau vândute. În prezent, principala îndeletnicire a locuitorilor este agricultura, fiecare familie având în medie 0,5-2 ha de teren arabil, livadă sau vie pe care le lucrează. În 2014, a fost dat în exploatare un drum care leagă satul de localitatea vecină Malcoci. Traseul reprezintă o alternativă mai rapidă de a ajunge la Chișinău, față de drumul de ocolire prin Strășeni
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
jandarmi, o cârciumă. În 1928 aici făceau comerț Ioan Sasov, Vasilisa Pisanova, Leizer Meister și Luzer Chic. În 1932 lucra moara cu motor a lui Ion Reaboi. Florian Capiton, Grigore Romașcan și Emanoil Catelîi stăpîneau câte 100 ha de pămînt arabil. Din cei 564 copii de vârstă școlară în anul 1933 erau trecuți în catalog doar 240. De instruirea copiilor se ocupau profesorii Alexandru și Emilia Gașpar, Constantin Dicuseară și Iacob Gavrilescu, toți căsătoriți, în vârstă de 23-30 ani. Cea mai
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
stăpînea la 1861 în localitățile Climăuți, Vadul-Rașcov și Socola - 4.579 desetine de pămînt, care mai apoi au fost donate Mănăstirii Vatoped de pe Sfîntul Munte Athos. În 1880 Mănăstirea Vatoped poseda la Climăuți, ținutul Soroca, 1 868 desetine de teren arabil, 669 desetine de pădure și 203 desetine de toloacă. În anul 1889 a fost sfințită biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dumitru”. Recensămîntul din 1897 a fixat la Climăuți 868 de locuitori. În 1912 la Climăuți s-au organizat cursuri
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44 gospodării bărbătești și 2 femeiești și are în posesie 25 de fălci de fânațuri, 50 de fălci de pământ arabil, 50 de fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
un oficiu de telecomunicații etc. Casa de cultură este una dintre cele mai mari din raion. Principala ramură economică este agricultura în care activează întreprinderile și gospodăriile agricole: SRL „Canaan-Agro”, SRL „Craușanius-Agro”. Satul dispune de 1.000 ha de teren arabil, 33 ha de vii și 17 ha de livezi. În domeniul comerțului funcționează 3 magazine.
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
Paida Leonid Ivanovici, iar în Răzeși - arendatorul Boteanu Aristea Alexandru, de origine greacă. Boteanu a locuit pe teritoriul satului Răzeși cu aprobarea locuitorilor, care i-au vândut o suprafață de 3 ha de pământ unde și a construit conacul. Pământurile arabile a lui Boteanu se aflau pe moșia Bodeștiului. Drept răsplată pentru terenul acordat de săteni pentru construcția conacului, boierul Boteanu a construit o moară pentru sat în anul 1897 pusă în funcție de o locomotivă de vapori. Despre Malișevschi facem următoarea remarcă
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
numărul 16 (Сэймений)- la categoria B - doi preoți, 1 diacon, 1 ponomar; la categoria G- 29 gospodării și un burlac. În total locuiau 34 bărbați. Femeile nu era numărata și nu plăteau impozite. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține. Mai sunt trei mori de apă pe Prut. Depărtarea până la Medelenii este de 1,5 ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
Medelenii este de 1,5 ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o singură gospodărie în care locuiau: un preot, un dascăl, un ponomar. Alți locuitori în afară de fetele bisericești nu locuiau. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
1918, ca și alte surse îl înregistrează și sub numele de Bagu. Începînd cu deceniul trei, documentele prezintă satul Bahu ca avînd următoarea situație economică și demografică: 31 locuitori împroprietăriți cu 55 ha și 4.400 m pătrați de teren arabil și de pășune, conform reformei agrare din anul 1918-1924; 72 de gospodării, 415 locuitori, 218 bărbați și 197 femei, școală primară, poștă rurală, primărie. Imaginea satului este reprezentată de două iazuri, amplasate central. Dealurile acestui dispun de vii și livezi
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]