13,496 matches
-
chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic“. Personajele, „suflete cenușii“, sunt împărțite între bine și rău. Fiecare personaj are și o parte bună și o parte rea. Culorile sufletului sunt albul și negrul, care se combină într-un mod ciudat. Griul este peste tot în roman, probabil cel mai trist roman al lui Claudel. Mereu în căutarea adevărului, Philippe Claudel explorează universul uman și încearcă să explice raporturile omului cu viața, cu moartea, dar mai ales cu celălalt. Scriitorul ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lungi și îmbrăcate cu oameni. Pe lângă casele aliniate fără greș, autobuzele cu etaj trec înfiorător de aproape de orice, inclusiv de tine, într-o viteză teribilă. E minunat! Ascultă-i pe oamenii ăștia cum se ceartă pe teme evoluționiste, cum sunt ciudați pentru că așa vor, cum strigă despre Iisus și felul în care întâmplător o să vină, cum se adună sub umbrela ploii și duminică de duminică urcă scara vorbitorilor în Hyde Park, într-un proces-plăcere ce poate nu duce nicăieri, poate doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
încât unui președinte-jucător ca Băsescu nu îi e deloc greu să o rănească. E un lucru care trebuie să se schimbe. Neapărat. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Cățeii lui Pavlov s-au reîncarnat Țin minte că unul dintre cele mai ciudate examene din facultate a fost cel la o disciplină care se numea „Psihologie socială“. Ciudățenia nu venea atât din limbajul specific acestei științe, ci mai ales din pricina cazuisticii pe care toate cărțile de profil o conțin din abundență. Cazurile respective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ai peste 18 ani și nu ai fost diagnosticat cu vreo urmă de oligofrenie care să te facă incompatibil, atunci ești votant. Intri în secția electorală, te salută președintele, îți dă ștampila, ești cineva! Că, odată intrat în cabină, o ciudată ceață ți se pune la bibilică și ajungi să votezi toți handicapații, e deja un alt aspect, care ține de natura neamului nostru și de faptul că străbunicul și străbunica au fost frați. Împăturești secretos fițuica și te umfli în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ce bogată în sensuri e tăcerea, ce bine te exprimi când nu vorbești. Nu e un film mut. Toate celelalte personaje vorbesc, chiar prea mult. Iar eroina scoate o singură propoziție, la final. Ce mai e frumos în acest film ciudat și inegal e că autorul său nu face nici un efort să fie logic sau echilibrat. Un fel de roadmovie modern Printre alte filme ale lui Kim Ki-duk, mult mai căutate și mai prețioase, 3-Iron pică strâmb, e un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
-mi reamenajez întreaga toaletă. Jos mă așteaptă noile piese din care va fi compusă. Vecinele, gălăgioase, se oferă să le care pe scări. Însă după câteva încercări renunță, obiectele-s grele, complicate. Atunci rămâne soluția liftului! Numai că aceste fragmente ciudate sunt aplicate pe pereții liftului, și, ajuns la etajul meu, nu mă pricep să le dezlipesc. Până la urmă reușesc. Mai rămân două piese importante, încastrate cumva în peretele liftului. Le desprind cu grijă pe amândouă. Și trebuie să le sui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
tușeu. E o banalitate pe care nu mă obosesc s-o examinez. Pot doar să certific feelingul degajat de texan. Senzația trezită în mine la primul disc ascultat integral a fost cu totul deosebită de orice trăisem înainte! Printr-o ciudată asociație de impresii și stări psihosomatice, mi s-a părut că atinsesem un fel de „acasă“, cu tot ce înseamnă asta - comoditate, împlinire, siguranță, contopire în substanța primară din care suntem făcuți. Nu e nevoie să precizez că la data
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
unei lipse de coerență: „Voi povesti faptele, exact cum s-au petrecut, cel puțin cum cred eu că s-au petrecut, după ce am stat de vorbă cu făptașii, cu martorii, am citit paginile lăsate de Vasiliu și înscrisurile labaniene, pe ciudatele lor suporturi, bucăți de moloz, cârpe, ruginituri. Dacă povestea mea e istorie sau fantasmagorie nu pot să spun, cu toate că, foarte adesea, pe anumite meridiane, cele două ajung să semene până la identitate“. Psihiatrul Vladimir Vasiliu și pacientul Laban sunt protagoniștii acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
în rândul romanelor care descriu perioada comunistă. Dan Naidin este același personaj din Caietele lui Ozias, fiul lui Laban și al Măriei din Sâmbăta, care povestește despre perioada comunistă, folosindu-se de foile volante ale medicului psihiatru Vasiliu, un personaj ciudat, un bătrân stalinist („Stalin e absolutul“, spune el) care încearcă să se „regăsească“ într-un azil psihiatric, la Răstoaca Melcilor. Răstoaca Melcilor este și un loc al evadării, un refugiu. În spitalul de la Melcești, Vasiliu dorește să realizeze o „Sistematică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
doar să spun un singur lucru: că cinefilii care nu sunt zilele astea la Cluj ar face bine să lase totul baltă, să se urce repede în tren (mai au timp până pe 8 iunie) și să vină, chiar și pentru ciudatele lucruri care se pot întâmpla într-o sală de cinema numai la TIFF (un necunoscut îți poate explica în timpul unui film, de exemplu, fără să-l fi rugat, care e boala de care suferă personajul și care sunt simptomele schizofreniei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Filmele făcute dintr-un singur cadru, fără tăietură de montaj, sunt o ciudățenie și un experiment destul de rar în istoria cinematografului. Arca rusească este, într-adevăr, highlight-ul acestui grupaj, din care nu vor lipsi un film columbian, PVC-1, despre un ciudat act de terorism (în el, o femeie e forțată să poarte o bombă cu ceas la gât pe toată durata poveștii) și un film chilian, Sabado (în care o nuntă o ia razna din pricina geloziilor și a secretelor care ies
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mai rapid decât ar fi făcut un silogism însuși Aristotel. Au fost chemați la datorie psihologi, sociologi, părinți, profesori, consilieri și vedete pentru a-și da cu părerea despre influențele nocive ale cultului. Articole din ziare ne informează despre apucăturile ciudate ale acestei aproape-că-nu-i-s-a-spus „secte“: „au blogguri pline de fotografii și coduri“, ne povestește „Evenimentul Zilei“. Feriți-vă, oameni buni. Au fotografii. În aceeași înșiruire și cu același grad de generalitate aflăm că se „crestează cu lama pe corp“ și uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
goethean, cele două romane ridică un semn de Întrebare În ceea ce privește distincția creștină dintre bine și rău. După Șotronul și Mașa și Extraterestrul, cititorul este din nou invitat Într-o călătorie halucinantă, dincolo de granița dintre realitate și ficțiune, o călătorie prin ciudatele stabilimente ale medicului Perjovski. Locomotiva Noimann nu face decât să pună din nou În mișcare Fantasm-Express-ul lui Nichita Danilov. Un roman al inițierii, În care protagonistul, medicul stomatolog Paul Noimann, trece prin tot felul de probe, care de care mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de-a lungul timpului numeroase confuzii. Numim „unheimlich“ ceea ce trebuie să rămână secret, ascuns, Însă care se manifestă. „Unheimlich“ se referă la o apariție stranie, neașteptată, care ne face să trăim un sentiment de teamă, de nesiguranță. Astfel de apariții ciudate Îl chinuie și pe Paul Noimann pe tot parcursul romanului. Diavolul Îl vizitează de mai multe ori, Însă de fiecare dată sub altă Înfățișare. În romanul lui Danilov, dublul Încarnează toate dorințele ascunse, toate aspirațiile personajului, dar și răul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
al XIX-lea. Însă în simbolistica profundă care asociază "sângele strugurilor" cu liturghia, Bi'serica se identifică cu civilizația vinului. Această tendință se manifestă în cultul sfinților ocrotitori ai viticultorilor. Capitolul III VINUL ȘI SFINȚII SĂI Nu există meșteșug mai ciudat decât acela de a trăi din roadele viei... E de-ajuns o brumă de primăvară, puțin mai multă ploaie sau o secetă puternică, venirea unui stol de grauri, o furtună sau un îngheț timpuriu pentru ca munca unui an întreg să
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și literatură rusă, beneficiind imens de Centrul de Studii și Limbi Slavice și Sovietice al universității, de renume mondial, unde am studiat cu doi specialiști formidabili: regretatul Vernon V. Aspaturian și Trond Gilberg. Probabil că alegerea mea a fost oarecum ciudată din punct de vedere academic deoarece, pe atunci, aveam un simț dezvoltat de mânie față de dominația sovietică asupra țării mele și simțeam o ostilitate adâncă față de majoritatea lucrurilor sovietice. Acest sentiment, deși pe parcurs s-a atenuat, nu a dispărut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
prevadă în 1989 urmarea "evenimentelor"? Prăbușirea Uniunii Sovietice, războiul din Iugoslavia, separarea Cehoslovaciei, intrarea a zece state din Blocul de Est în UE și, mai mult, în NATO. Persoana care ar fi riscat acest prognostic ar fi părut cel puțin ciudată. Dar cine ar mai fi putut să prevadă nivelele ridicate de religiozitate pe care zona le-a cunoscut în acești ultimi ani până la criza economică, modernizarea acestor societăți și rapida lor integrare în economia mondială? În 1989, dar și în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
existau 4,5 de milioane de angajați la 6,11 milioane de pensionari. Ne așteptăm ca populația totală să descrească în mod substanțial în majoritatea Europei de Sud-est în următorii treizeci de ani. Acest lucru ridică unele întrebări geopolitice foarte ciudate, de vreme ce la o depărtare nu prea mare, în Orientul Mijlociu, populații mult mai mari încearcă să supraviețuiască prin exploatarea unui teritoriu mult mai sărac în resurse. UE nu s-a întrebat niciodată în ce măsură sfaturile practice pe care insistă să le ofere
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
interesante din motive strategice, exotice, militare, politice, economice adică pentru ceea ce eu numesc motive greșite. Motivele greșite făceau ca Europa de Est și România să fie studiate pentru că ele constituiau o problemă pentru toți. Țara era interesantă pentru că a avut ceva greșit, ciudat sau enigmatic. Cei care studiază România astăzi o studiază din pură curiozitate intelectuală, nu pentru că Banca Mondială sau administrația americană trebuie să afle despre ea. Curiozitatea intelectuală este bună, iar ea va fi bună și studiilor românești. Trăiască curiozitatea intelectuală
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și să muncească în alte țări din Europa, creștea migrației forței de muncă se petrece în contextul unei noi forme de supraveghere a populației de către chiar statul român. Justificându-se prin necesitățile de realpolitik, statul român a ajuns în situația ciudată, chiar contradictorie pentru un stat democrat, de a fi fost el însuși responsabil, pentru câțiva ani, de monitorizarea și sancționarea respectării de cetățeni a duratelor legale de sejur în țările spațiului Schengen. Când acceptă să funcționeze ca anexa polițienească a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Americane de Promovare a Studiilor Slave (2004-05), am putut vedea aceste numere. Dacă vrei succes profesional garantat în mediul universitar, în multe discipline o specializare pe Rusia/fosta Uniune Sovietică și Europa de Est nu este cartea cea mai bună. În mod ciudat, acest lucru este un pic mai puțin adevărat în antropologie, pentru următorul motiv. După mișcările de decolonizare din anii '60, antropologii au avut tot mai multă dificultate să obțină permisiunea de a conduce cercetări în multe părți ale lumii în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a peruanului Alfredo Bryce Echenique și majoritatea studiilor despre el (pentru că s-au scris deja zeci de cărți despre opera sa) discută aspectele naratologice. Traducătorul face cu această carte o operă de mare finețe, reușește să transpună foarte bine topica ciudată, repetițiile, stranietatea infantilă a unor observații, trecerile fine de la un registru la altul. Nu l-am văzut pe Andrei Ionescu nominalizat pentru această carte la vreun premiu de traducere, dar dacă ne gândim câte premii de traducere există în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
am făcut? Cred că atunci când scrii versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când ești amețit, uluit de abolirea ciudată a timpului datorită acestei fantastice îndeletniciri de-a umple ungherele goale ale zilei cu pânze extraordinar de fine, de monstruoase în geometria lor subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
diamant (cum le numesc eu) ale lui Dostoievski: Idiotul, Frații Karamazov, Crimă și pedeapsă, Demonii. Aceste figuri sunt arhicunoscute, încât ar fi un loc comun să le pomenesc, cu toții le știm. Dar tot în adolescență am fost invidioasă și pe ciudatele femei dostoievskiene, pe care le înșir aici (și ele au făcut carieră, dar nu într-atât precum bărbații dostoievskieni): Nastasia Filippovna, Aglaia Ivanovna, Katerina Ivanovna, Grușenka, până și o adolescentă (perversă) precum Liza Hohlakova intra aici. De ce eram invidioasă (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
care mi-am dorit întotdeauna să o pun la îndemâna tuturor. Am înregistrat oricui îmi cerea, gratis. N-a fost vorba despre o afacere sau o negustorie, nici nu le-am făcut decât la cerere individuală. Și în general erau discuri ciudate, nu cele care se găseau pe piață. Acesta e motivul pentru care am și făcut acel celebru spectacol Poezia muzicii tinere. Pentru că în acea perioadă nu exista o asemenea colecție, foarte necesară în opinia mea, nici la Biblioteca Academiei, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]