11,663 matches
-
Palatului de Justiție, unde Stensland a trebuit să fie legat, ca să nu-l atace pe căpitanul Exley. MANȘETĂ: L.A. Mirror-News, 21 iunie STENSLAND MĂRTURISEȘTE ȘI DESCRIE DOMNIA TERORII JAFURILOR MANȘETĂ: L.A. Herald-Express, 23 septembrie ASASINII DE LA MAGAZINUL DE BĂUTURI ALCOOLICE CONDAMNAȚI! PEDEAPSA CU MOARTEA PENTRU FOSTUL POLIȚIST EXTRAS: L.A. Times, 11 noiembrie STENSLAND EXECUTAT PENTRU ASASINATELE DE LA MAGAZINUL DE BĂUTURI ALCOOLICE. ASASINUL ESTE UN FOST POLIȚIST Ieri dimineață, la ora 10.03, Richard Stensland, În vîrstă de 41 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Frankenstein Îi va omorî. Băieții i-au spus lui Preston Exley povestea lor. Acesta i-a crezut. Ei l-au identificat pe monstru. Atherton nu și-a recunoscut prietenul modificat chirurgical. Au trecut doi ani. Loren Atherton a fost judecat, condamnat și executat. Terry Lux l-a operat din nou pe Douglas, distrugîndu-i asemănarea cu băiatul martor. Douglas trăia sub influența sedativelor lui Pierce Patchett, Într-un salon al unui spital particular, păzit de infirmieri. Ray Dieterling avea succese tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zece ani, starea fizică pe care o am și care mi se pare lamentabilă aș găsi-o pesemne paradisiacă." Monica e sub impactul lecturii Laviniei Betea, a cărei carte despre Lucrețiu Pătrășcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului". Celor condamnați li se confisca averea. Inventarul Ministerului de Interne trimis Finanțelor cuprinde... lucrări dentare "din material galben sau porțelan". Pe scurt, condamnaților li se smulgeau lucrările de aur din gură, după care erau încarcerați pentru 20 de ani sau pentru restul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este încăperea din ființa ta pe care nu o poți deschide decât cu prețul pierderii, al destrămării, al îmbolnăvirii. Atât pentru terapia psihanalitică cât și pentru etica religioasă acest tip de discurs este blasfemie. În ambele cazuri, camera zăvorită, ușa condamnată, încăperea tăinuită etc. reprezintă un scandal. În primul caz, acolo se intră cu chei potrivite și cu lanterna în mână, rezultatul prezumat fiind "vindecarea"; în cel de al doilea caz, camera este deschisă prin imperativul curățeniei generale, prin răsucire metanoică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui film horror. Mama lui se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu mai poate consacra grădinăritului orele pe care acum le petrecea la kinetoterapeut. Nu era tocmai momentul potrivit să-i spună că fiul ei se trezea crezîndu-se condamnat să umble În patru labe ca un sugar. François păstra pe masa de lucru o carte poștală pe care mama i-o trimisese cu cîțiva ani mai Înainte. Imaginea Înfățișa semnul zodiacal al Leului, extras dintr-o cosmografie arabă conservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
moarte oarecare, ci doar una cu sens, continuă să vadă în Ahile mirele ursit și crede că nunta lor se va săvârși în cer. Și de data aceasta ea reușește să atribuie o semnificație simplei înșelătorii plănuite de oameni obișnuiți, condamnați să nu-și poată depăși condiția terestră. Ifigenia îi jură fidelitate eternă lui Ahile, dar atunci când eroul crede că fata vorbește de o unire pământească, ea îi arată că vor fi alături doar în cer. Ideea că moartea se poate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
te jertfești... ca să alini o suferință care... e cu totul alta decât crezi - III 13). Speriată și mai nefericită decât oricine (III 10), Casandra, figura cea mai luminoasă a piesei, singura care merită zile senine, este și ea o ființă condamnată (Cântărind în mâini fericirea, mi s-a scurs printre degete - IV 7). La banchetul final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pot admite că eu nu sânt făcut pentru viață, când în realitate viața nu este făcută pentru mine? Căci s-ar putea foarte bine ca în alte forme de viață, în forme cu totul diferite de acele în care sânt condamnat să trăiesc, eu să pot fi fericit și încîntat, dominat de voluptăți pe care ceilalți nici nu le-ar bănui? De ce să mă sacrific în gând, de ce în ordinea conceptibilului să nu admit că eu m-aș putea potrivi într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru culturile mici, decât ieșirea din ele însele, din blestemul existenței lor. Dar, în definitiv, pentru cine este dureroasă problema acestor culturi? Pentru un istoric? În nici un caz. Căci întrucît ar putea să-l doară faptul că anumite țări sânt condamnate, închise lumii, când obiectivitatea lui îi pune la dispoziție exemplul reconfortant al marilor fenomene? Istoricul mângâie realitatea cu o simpatie indiferentă. Dar pentru reprezentanții micilor culturi, problema ia un caracter de existență directă, subiectivă, depășind complet sfera obiectivității. Dacă n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să se cucerească pe sine însăși într-un elan colectiv, indivizii care vor să se salveze dintr-o romînitate deficientă sânt condamnați mai curând sau mai târziu ratării, neavând la bază rezistența substanței naționale. Frecvența încercărilor de mântuire individuală este totuși simptomatică și ea dovedește ce intensități poate să atingă voința de lichidare a unui dezastru național, înscris în sânge. Până când ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În loc să le creeze, ei tremură că nu le pot înțelege sau domina! O scârbă cosmică mă apucă de țările mediocre. România nu trebuie să se mângâie că mai apare din când în când prin ea câte un om mare. Eminescu, condamnat a scrie într-o limbă necunoscută, n-a putut deveni universal; Pîrvan putea fi un Kierkegaard român, dacă nu s-ar fi adâncit în săpături și și-ar fi cultivat mai puțin înălțimile retorice ale inimii; Nicolae Iorga n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țara asta nu merită atâta disperare. Un mesianism ajunge să aibă corespondențe practice atunci când pleacă din realitatea permanentă a sufletului național. Unul intermitent și ocazional nu se va defini niciodată politic. Acest fenomen explică penumbrele Poloniei, țară cu destin intermediar, condamnată a se zvârcoli între culturile mari și cele mici. Ea ar putea deveni o mare putere - minus imperialismul. Un imperialism polonez nu e posibil, fiindcă e barat atât de Rusia, cât și de Germania, încît ea n-are în ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
securității comuniste. Că Alexandru a cântat ,,Trăiască regele” și a fost, elev fiind, torturat, au mai pățit-o și alții...; ca apoi, pentru refuzul categoric de a depune jurământul militar În fața comisarului politic al Armatei roșii, eliberatoare, a fost arestat, condamnat, Întemnițat și transformat În forța de muncă ieftină, a fost drumul pe care au mers mulți români În perioada aceea (că și mai Încoace, dealtfel); că a făcut munci de salahor, dar nu și-a uitat o clipă pornirea de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Grigore Hoarță. Că era dificilă cântarea, ne-o spune tot profesorul, pentru ca, În vremea aceea, pușcăriile României erau Încă pline și cu oameni care mai cutezau să mai cânte fie ,,Trăiască Regele” fie ,,Deșteaptă-te române”, interzise iar eventualii făptași condamnați, dar punându-li-se În sarcina fapte de drept comun. ,,...Ne puteam pomeni În orice clipă cu cine știe ce reacție dură a oamenilor stăpânirii. Dar nu a venit decât un milițian care ne-a rugat (acesta este cuvântul: ne-a rugat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vezi ce anumeân suburbii. S-a tras În mine În Sydnvedeau ei. Nu puteai vedearam În poliția metropolitană sau aici. Nu te lăsa decât un băiețel obișnuit. tâmpenii despre Australia. E o vioTotuși Stevie se juca Întotdeaunain de ticăloși ucigași condamnați. Ecu tine. Tu și Stevie,st ca aici. El se uită la mine de parStevie și cu tine. Stevie era plinreun soi de țicnit și pot să spude Însuflețire și entuziasm. Făcea aceleașincât poponari ca tine pot vinde lucruri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rece, te făcea să nu te simți în largul tău, dar îți impunea în același timp un respect forțat. Se cufundase în somnul celui ce o locuise, la o depărtare incalculabilă, ce făcea din ea un loc mai degrabă neomenesc, condamnat să fie pentru totdeuna impermeabil la râs, la bucurie, la respirațiile fericite. Chiar ordinea ei punea accentul pe inimile moarte. Aveam cartea lui Pascal în mână. M-am îndreptat spre fereastră: avea o priveliște frumoasă asupra Guerlantei, asupra micului canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin asemenea locuri, mă rușinez iar din pricina costumului meu nou, Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
celei de propagandă, acesta era trimis în judecată și condamnat doar pentru respectiva faptă. O primă explicație ar fi că, nici în acea perioadă, deși atât de frământată sub aspectul cazuisticii cu care ne confruntam, Ceaușescu nu dorea să avem condamnați politic. O a doua explicație sau, să-i spunem, supoziție, o veți citi mai târziu. De pildă, la sfârșitul anilor ’80, au fost declanșate cercetările împotriva grupului anticeaușist format din ziariștii Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă și alții
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Pentru merit” în grad de comandor, „pentru sprijinul constant acordat României în eforturile sale de democratizare și dezvoltare”, acum nefăcând decât să copiez cele scrise în prima ediție a cărții, din 1999, când fostul meu anchetat era considerat încă trădător, condamnat definitiv pentru trădare prin transmitere de secrete. De fiecare dată când mă gândesc la anchetarea domnului Răceanu, în fața ochilor îmi apare, invariabil, imaginea unui pom aflat chiar în fața ferestrei camerei în care ne întâlneam. În prima zi a lui februarie
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
închisoare pentru corupție, dar că după ispășirea pedepsei a fost reales în funcție. Prin februarie 2007 aflu de la el că primarul (același) este iarăși în închisoare - tot pentru corupție și luare de mită. Deci omul, italianul, luase mită, fusese prins, condamnat și închis, apoi ieșise din închisoare, câștigase iarăși alegerile, luase iarăși mită și fusese din nou condamnat și închis. Știu, nu-i tocmai un model de funcționar public european. Sună mai degrabă balcanic. Și nici comunitatea care l-a ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
poată face probleme din pricina unui aranjament, la urma urmei atât de firesc. Dacă ar fi fost singurul, dacă ar fi fost unicul, pe când așa... Și totuși această situație îl înfuria, îi displăcea să se știe amestecat de Alexe printre ceilalți, condamnat, blamat, afundat până la gât în marea mișcătoare a luptei pentru supraviețuire, a supraviețuirii cu orice chip. Oare el, Alexe, avea conștiința pe deplin curată, expresia de "a face rost de" îi era cu totul străină? Nu era chiar așa. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului, călători jefuiți și uciși de bandiți, exploratori rătăciți la dracu’-n praznic, criminali condamnați, trimiși să-și găsescă sfârșitul În vreo insulă Îndepărtată... gulyabani Îi văzuseră pe toți. Se aflau acolo când batalioane Întregi au fost exterminate pe câmpuri de luptă Însângerate, când sate Întregi au fost condamnate la Înfometare sau când caravane Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist, „a marșat” pe conceptul de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist, „a marșat” pe conceptul de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
măcar o scrisoare. — Vreau să deschid măcar una. mă lași ? Uite, pe asta... este pe adresa domnișoarei matilde Warnotte. Iar expeditorul este un anume Guy Courtois. Pot să citesc ce-i scrie Guy domnișoarei matilde ? 68. Casa monteoru părea abandonată, condamnată, un fel de loc bîntuit de stafii în plin centru al Bucureștiului. scriitorii care își avuseseră acolo un cuib cald și confortabil timp de peste 60 de ani fuseseră obligați să-și facă valizele (la figurat) și să plece. Presa bucureșteană
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]