12,502 matches
-
Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul Românesc împotriva conaționalilor săi. Personaj șovăielnic, înclinat spre meditații filozofice și predispus la crize mistice, el suferă o dramă sufletească cauzată de conflictul între datoria sa de ofițer și sentimentul de apartenență la națiunea română. Asistarea la execuția ofițerului ceh Svoboda (nume simbolic ce înseamnă „libertate” în limba cehă) îl face să înțeleagă nedreptatea războiului și să-și pună
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
încetățenească ideea că Apostol Bologa este aceeași persoană cu Emil Rebreanu. Astfel, pe piatra funerară de la Ghimeș - Palanca a fost scris următorul epitaf: „Aici odihnește Apostol Bologa - Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu”. Romanul "Pădurea spânzuraților" analizează drama sufletească a lui Apostol Bologa cauzată de conflictul între datoria convențională de ofițer și conștiința națională de român (adică sentimentul apartenenței la națiunea română) sau, după cum l-a denumit Ov. S. Crohmălniceanu, „un caz de conștiință trăit sub presiunea fatalităților
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
trăiește eroul, adică este un conflict care evoluează de la exterior spre interior, spre deosebire de conflictul psihologic din "Ciuleandra" care este de natură pur interioară și se produce independent de condițiile exterioare, adică este un conflict care evoluează de la interior spre exterior. Drama lui Apostol Bologa a fost descrisă, prin extrapolare, ca drama intelectualului român din Transilvania în timpul războiului, căreia i se cere o atitudine clară într-o situație complexă precum lui Titu Herdelea în romanul "Ion" (1920). Războiul poate fi considerat o
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
spre interior, spre deosebire de conflictul psihologic din "Ciuleandra" care este de natură pur interioară și se produce independent de condițiile exterioare, adică este un conflict care evoluează de la interior spre exterior. Drama lui Apostol Bologa a fost descrisă, prin extrapolare, ca drama intelectualului român din Transilvania în timpul războiului, căreia i se cere o atitudine clară într-o situație complexă precum lui Titu Herdelea în romanul "Ion" (1920). Războiul poate fi considerat o premisă social-istorică care precipitează zdruncinarea echilibrului sufletesc al personajului și
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
David Pop, personaj prea sărac sufletește pentru a avea o gândire politică și a lupta pentru un ideal. Cu toate acestea, deși inteligența lui Apostol Bologa este superioară, voința sa rămâne inferioară, tipică unui suflet mediocru ce luptă cu o dramă peste puterile sale. Existența unui trecut împovărat de misticism a determinat considerarea obsesiei ce-i scindează sufletul lui Bologa drept un „caz tipic freudian”. Fiu al unui semnatar al Memorandului, Apostol Bologa a avut crize mistice în copilărie, dar după
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
a născut în Anglia în Hampshire, pe 10 septembrie 1960. O parte din copilărie și-a petrecut-o în Nigeria alături de bunicii săi misionari, însă se întoarce la școală în țara sa de origine și, mai tarziu, urmează cursurile de la Dramă Centre în Chalk Fărm. La scurt timp avea să joace Hamlet într-o producție școlară, în timpul ultimilor ani, iar mai apoi avea să joace pe scenele londoneze debutând în producția lui Julian Mitchell, "Another Country" din West End, cartier londonez
Colin Firth () [Corola-website/Science/302406_a_303735]
-
misterioaseiMilady de Winter, și ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort. Dramaturg și romancier de esență romantică, Dumas - tatăl (1802 - 1870) este fiul unui mulatru devenit general în armata lui Napoleon. Din 1825 se impune ca dramaturg de reputație, prin drama romantică "Henric al III-lea și Curtea sa", prima de acest fel jucată la Paris. Acesteia îi vor urma alte creații teatrale de acest gen, la fel de bine primite de public, concurând în celebritate cu Victor Hugo sau Alfred de Vigny
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
în Statele Unite, dar nu a reușit să obțină permisiunea de a emigra. Primul succes literar al lui Rând a venit cu vânzarea scenariului ' la Universal Studios în 1932, dar acesta nu a fost niciodata produs. Acesta a fost urmat de dramă judiciară ', produs mai întâi de la Hollywood în 1934 și apoi redeschis cu succes pe Broadway în anul 1935. În fiecare noapte, „juriul” era selectat din membri ai publicului, si se juca unul dintre cele două finaluri diferite posibile, în funcție de „verdictul
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Whole Foods au fost printre cei care au declarat că Rând a jucat un rol crucial în succesul lor. Rând și operele ei au fost menționate într-o varietate de mass-media: emisiuni de televiziune, inclusiv sitcom-uri animate, filme de comedie, dramă și emisiuni-spectacol, precum și în filme și jocuri video. Ea, sau un personaj bazat pe ea, figurează vizibil (în lumini pozitive și negative) în opere literare și romane SF ale unor importanți autori Americani. , redactor-șef la ', a remarcat că „Imortalitatea
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
de prestigiu social etc.) sau pot fi constrângeri exterioare: schimbarea regimului politic, intrarea în șomaj, schimbarea statutului profesional, pensionarea, apariția unor legi care afectează profund interesele cetățeanului etc. Procesul de socializare politică a adulților este sinuos, contradictoriu, personalizat, conține adesea drame personale cauzate de dificultățile schimbării unor convingeri și atitudini politice, a restructurării propriei ierarhii de valori politice etc. Noile achiziții ale culturii politice pot intra în conflict cu vechile valori și norme iar resocializarea făcându-se cu un grad de
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
din Hollywood. Această mișcare, împreună cu controlul total al producțiilor, datorată studioului său, au asigurat independența lui Chaplin ca producător de film. A făcut parte din United Artists până în anii 1950. Toate filmele sale din cadul acestei companii începeau cu o dramă, în care Chaplin avea doar un rol superficial. Niște exemple pot fi A Woman of Paris (1923), care a fost urmat de clasicele The Gold Rush (1925) (Goana după aur) și The Circus (1928) (Circul). După ce au apărut filmele cu
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
absolvi, eșuând și în încercarea de a obține un loc de muncă la un ziar din Tokio.După ce a terminat "Ultimii ani" vrându-se a fi ultima lui scriere, Dazai a încercat să se spânzure în Martie 1935, fără succes. Drama nu avea să se oprească aici.La nici trei săptămâni de la cea de-a treia încercare de sinucidere, Dazai a trebuit să se interneze din cauza apendicitei, timp în care a devenit dependent de Pabinal, un analgezic pe bază de morfină
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
la 50, 75 sau 100 de ani după o Convenție care nu a acordat premiul. Odată atribuite, nu se mai pot acorda alte premii pentru anul în cauză. Categoriile in care se acordă premiul: Roman, nuvelă, shots story, carte non-fiction, drama, editor și artist profesional, semi-proză, fanzine, fan writer, fan artist. Statueta Premiului Hugo a fost concepută de un fan science-fiction, Benedict Jablonski, care s-a inspirat după ornamentul în formă de rachetă de pe capota unui Oldsmobile 88. Soclul statuetei a
Premiul Hugo () [Corola-website/Science/302597_a_303926]
-
terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
1976, Teatrul dramatic, Baia Mare "Gazetar, romancier, scenarist, a debutat în dramaturgie cu această piesă. În răstimpul scurs de la premieră, o altă piesă, al cărei coautor este, s-a reprezentat la Brașov: Nuntă cu dar, o farsă. Cea dintâi e o dramă. Este drama unui director de întreprindere care se vede înfruntat de un tânăr inginer, care-și vede periclitate realizările de până acum, care-și vede visurile năruite, care se vede neputincios în fața unei nereușite. Directorul Barbu se confruntă, de fapt
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
dramatic, Baia Mare "Gazetar, romancier, scenarist, a debutat în dramaturgie cu această piesă. În răstimpul scurs de la premieră, o altă piesă, al cărei coautor este, s-a reprezentat la Brașov: Nuntă cu dar, o farsă. Cea dintâi e o dramă. Este drama unui director de întreprindere care se vede înfruntat de un tânăr inginer, care-și vede periclitate realizările de până acum, care-și vede visurile năruite, care se vede neputincios în fața unei nereușite. Directorul Barbu se confruntă, de fapt, cu sine
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
să-i dovedească eșecul, e tânărul inginer Vlad. Ceilalți, menajându-l, menajându-se pe ei înșiși, ocolesc adevărul, caută să facă dintr-un eșec esențial o înfrângere de moment, dintr-o greșeală a directorului, un impas vremelnic al întregii întreprinderi. Drama directorului Barbu nu constă în faptul că este înfruntat și învins, ci că se surprinde gata să-l atace pe cel tânăr care-i înfățișează adevărul, gata să accepte formulele de compromis, gata să abdice de la idealul său moral. Piesa
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al evocării și reconstituirii «exacte», pe baza folosirii intensive a documentelor, și acela al inspirației libere, care ia istoria drept pretext pentru a dezbate, în fond, o problemă a contemporaneității. Cu cât
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Brăila; Septembrie 20, 1984, Teatrul "Valah", Giurgiu; Ianuarie 25, 1990, Teatrul de stat, Sibiu În dramaturgia acestui prolific autor, care, în felul său original, face o oarecare concurență stării civile, satira și comedia atârnă pe talger parcă mai greu decât drama. Observator ironic al unor moravuri care se cer incriminate, cu o netă vocație de cenzor al imposturii și al fartiseismului, Tudor Popescu se afirmă și în ipostază de cronicar al unor încleștări dureroase, de anvergură istorică. Urmărind evoluția unui cuplu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
cenzor al imposturii și al fartiseismului, Tudor Popescu se afirmă și în ipostază de cronicar al unor încleștări dureroase, de anvergură istorică. Urmărind evoluția unui cuplu de-a lungul a două decenii, această piesă realistă are totodată reverberații simbolice: este drama unor destine violent modificate de convulsiile istoriei. Dragostea și avatarurile ei, prilejuite de mersul implacabil al vremurilor, iată o parte a demonstrației dorite de autor, a cărui teză, implicită, exaltă într-un discurs dramatic despuiat de patos ca și de
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
bucurat în ultimii ani de un mare succes de public, că, la un moment dat, el era printre cei mai jucați dramaturgi contemporani. Construcția clară, cu subiecte și personaje foarte apropiate spectatorului nostru, replica vie, alertă, abila simplitate a desfășurării dramei, un umor dublat de bonomie și un fior dramatic prezent chiar și în comediile cele mai spumoase au făcut ca piesele să suscite interesul regizorilor și să nască spectacole cu o îndelungată viață scenică. O ingenioasă comedie de situații este
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
15 mai 1986) SORANA (Departe dragostea se-ascunde), Martie 14, 1987, Teatrul de stat, Reșița; Octombrie 12, 1988, Teatrul din Sfântu Gheorghe, secția română Nu este pentru prima dată când Tudor Popescu - aflat în plină glorie comediografică - se reculege în dramă, parcă oferindu-și compensații reflexive în urma temerarelor sale bătălii satirice cu actualitatea. O dramă mai veche, Scaunul, ne-a rămas în memorie ca una dintre cele mai adânci meditații asupra timpului care dizolvă pasiunile politice și umanizează istoria. De altfel
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Reșița; Octombrie 12, 1988, Teatrul din Sfântu Gheorghe, secția română Nu este pentru prima dată când Tudor Popescu - aflat în plină glorie comediografică - se reculege în dramă, parcă oferindu-și compensații reflexive în urma temerarelor sale bătălii satirice cu actualitatea. O dramă mai veche, Scaunul, ne-a rămas în memorie ca una dintre cele mai adânci meditații asupra timpului care dizolvă pasiunile politice și umanizează istoria. De altfel, chiar comediile lui Tudor Popescu sunt, adesea, scuturate de un fior elegiac ce poetizează
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
timpului care dizolvă pasiunile politice și umanizează istoria. De altfel, chiar comediile lui Tudor Popescu sunt, adesea, scuturate de un fior elegiac ce poetizează satira și îi adâncește semnificațiile. De data aceasta ar părea că pășește pe drumul bătătorit al dramelor cu ilegaliști, tipografii conspirative și damnați ai cauzei politice, dar toată această schemă devenită, prin exces, convențională, este la autorul nostru înșelătoare, este pretextul, materialul narativ în jurul căruia se desfășoară o parabolă despre raporturile dramatice dintre individ și istorie, dintre
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]